Smarandita Popescu / neuronul.amuzat / smarandita

Membru din 10.02.2010, 0 abonati

Logheaza-te pentru a te putea abona sau trimite mesaj privat.

Nu ai cont? Creeaza-ti cont.

Activitate
Comentarii: 25 comentarii

Ultimele comentarii scrise de Smarandita Popescu / neuronul.amuzat / smarandita

Mama mea a fost prima profesoara din judet care a primit gradul I. Copil fiind, am vazut ca avea doar o bluza brodata si o fusta. In fiecare seara le spala, dimineata se scula devreme si le calca, era mereu ca scoasa din cutie, si nimeni nu stia ca sunt singurele ei haine. Repet, respectul vine din interior, nu din exterior.

Comentariu la Dedicatie tuturor cadrelor didactice, data: 19.10.2010, 12:17

Nu termenul de dascal imi displace, ci sintagma de "cadru didactic"! Iar cu elevii am lucrat si anul trecut, si nu mi-a trebuit mai mult de 10-15 minute pentru a capta atentia lor, chiar la clase despre care mi se spusese ca sunt de necontrolat. Dar am predat materia, nu le-am povestit romanul vietii mele sau problemele personale, asa cum prea ades se face acum. Iar profesoara lor le spunea ca nu este platita sa inteleaga ei chimia, ci, doar, sa le-o predea! Cat despre timpurile in care mergeam cu elevii la cules de porumb in loc sa facem orele, sau spalam geamuri cu ei si raschetam parchetul - autogospodarire - au fost timpuri grele, dar frumoase, stiam sa ne bucuram de viata fara a avea prea multe lucruri. Acum, toata lumea vrea tot, imediat, fara efort, de aceea n-am mai vazut oameni multumiti de foarte multa vreme. Niciun lucru cu adevarat valoros nu se obtine, si nu s-a obtinut niciodata, repede si fara efort, asta mai aveti de invatat. Si respectul pentru munca bine facuta, pentru meseria de dascal, nu doar pentru maria sa banul! Noi ne mai coseam si cate o fusta, lenjerie, cand nu ne ajungeau banii, dar nu ne vaicaream intruna. Mai mergeam la spectacole, si acum sunt spectacole cu reduceri pentru elevi, profesorii insotitori, pensionari, dar salile sunt deseori goale. Iar actorii joaca si cu cateva persoane in sala, asta inseamna sa-ti iubesti meseria. Nu spun ca e usor, dar trebuie sa optam cat mai mult pentru frumosul din viata, mai ales in momentele grele cum sunt acestea. Iar respectul il capeti nu doar de la copii, desi respectul lor nu e chiar cel mai mic llucru, ci si de la parinti, de la societate, dar incet si cu rabdara, nu se obtine odata cu licenta, cum si-ar dori multi! Deci, nu timpurile sunt de vina, ci oamenii sunt aceia care isi construiesc o viata frumoasa, sau nu, asteaptand de la altii ceea ce nu sunt ei in stare sa faca. Cu prietenie...

Comentariu la Dedicatie tuturor cadrelor didactice, data: 22.09.2010, 19:28

Sunt PROFESOARA si imi displace profund termenul de "cadru didactic" din limbajul de lemn pre si postdecembrist. Cat despre respectul datorat omului de la catedra, desi multi cred ca nu e asa, el se bucura din partea elevilor exact de respectul pe care il merita. Am lucrat ceva vreme la catedra si pot spune, cu mana pe constiinta, ca fiecare profesor are elevii pe care ii merita! Prea multi slujitori ai catedrei discuta despre nivelul scazut al educatiei si al cunostintelor elevilor, uitand ca rolul lor este tocmai acela de a-i invata pe elevi ce nu stiu - de la a saluta pana la a-si face temele - nu de a-si judeca elevii pentru ca nu stiu sau nu vor sa faca anumite lucruri. Pentru ca profesor nu este acela care are un bagaj respectabil de cunostinte - care este un simplu specialist - ci acela care poate convinge elevii de utilitatea informatiilor pe care le furnizeaza. Cu scuzele de rigoare, respectul nu se capata prin impunere, prin lege, ci se merita prin munca sustinuta, cu rabdare si pasiune. Asa incat, inainte de lamentari legate de situatia actuala, sa ne gandim la ce rabat am facut noi, profesorii, de am ajuns in situatia actuala. Cam cati dintre aceia care se autointituleaza astazi, cu emfaza, dascali, isi iubesc elevii, isi cunosc manualele foarte bine, isi termina materia pana la sfarsitul anului, isi fac toate orele, ii invata pa copii, prin exemplul personal, sa devina oameni? E usor a scrie versuri...inca o data, iertare pentru duritate, dar trebuie sa ne recunoastem propriile greseli in educatie, nu sa le semnalam doar pe ale altora. Notarea este un fenomen bilateral, nu apartine doar profesorului, iar notele prea multor dascali sunt jenante.

Comentariu la Dedicatie tuturor cadrelor didactice, data: 13.09.2010, 13:34

Voiam sa vad Vaticanul, nu pupaza aceea cu balonul!!!!

Comentariu la Vatican, data: 16.08.2010, 05:05

Cactusii fac parte dintre florile preferate. Iar florile lor sunt un vis...minunata prezentare!

Comentariu la cand infloresc cactusii, data: 22.04.2010, 09:36

Imi place prezentarea, desi m-am cam saturat de sugestia de a trimite mesajul mai departe, si nu neaparat din egoism, ci pentru ca poti trimite ceva cuiva doar daca simti asta, nu pentru ca ti se sugereaza ca, in caz contrar, ai tu ceva hibe sau ai putea pati ceva rau! Cat despre comentariul d-lui Teleptean, mi se pare destul de criptat. Invingatorul care traieste doar pentru ceilalti, este un sacrificat. In orice victorie, bucuria cea mai mare este, totusi, a invingatorului! Pentru ca degeaba ai har, daca nu muncesti pentru a-l folosi!

Comentariu la Biblia invingatorului, data: 07.04.2010, 14:14

N-a gresit cine a spus ca realitatea intrece orice imaginatie...sau, capacitatea de creatie a unor oameni intrece orice imaginatie. Ma intreb, cine ar manca asa ceva cu inima linistita???

Comentariu la FRUMUSETI DIN MARTIPAN, data: 04.04.2010, 12:09

Noutati pe email

Daca doresti sa primesti noutatile pe email, aboneaza-te folosind acest formular.