Prezentarea sculpturală a Drumului Crucii de la Lourdes – cu care am ales să ilustrez noua prezentare a imaginilor și textului – datează din anul 1958. “Drumul crucii” reprezintă pentru conştiinţa creştină paradigma suferinţei mântuitoare: urmând lui Hristos (Imitatio Christi), fiecare creştin îşi poartă crucea sa, mai grea sau mai uşoară, urcând Golgota veacului. Dar Crucea tuturor, de la începutul şi până la sfârşitul lumii, a fost purtată spre Înviere de Însuşi Dumnezeu, iar aceasta este cea mai cutremurătoare taină din iconomia mântuirii şi temelia întregii noastre credinţe (cf. I Corinteni 15, 16-22). Drumul Crucii – Via Crucis – sau Via Dolorosa, cum îl mai numesc apusenii (denumire încetăţenită, se pare, de prin secolul al XVI-lea), reprezintă calea urmată de Iisus Hristos, sub povara Crucii, de la ruinele fostei cetăţi romane Antonia, unde se afla Pretoriul lui Pilat, şi până la Golgota (Dealul Căpăţânii), unde se înalţă astăzi Biserica Sfântului Mormânt (numită şi Biserica Învierii), cea în care an de an, de Paştele ortodox, se pogoară în chip minunat Sfânta Lumină sau Sfântul Foc. Merită vizinat! Toader Bendriș