Nici de alba lui culoare, Nici de lujer, nici de floare, Nu mă mir.
Nu-i o-ntâmplare C-apăru aşa, deodată, Pură şi înmiresmată, Lângă un ciulin semeţ...
Omul, cum e el isteţ Şi vrea să îi aparţină Tot ce este mai frumos Din creaţia divină, Se porni pe stricăciune.
Cât să ţină o minune?
Cât tulpina-i ca mărgeanul Să urce la cer – tot anul?
Iară frunza ca smaraldul, Cât să dea sclipiri în faldul Trenei zorilor – o viaţă?
Hai, că-i mult, prea se răsfaţă Dumnezeu, lăsând natura, Laude, cu toată gura, Să-I aducă.
Nu se poate Ca atâtea-naripate Să străbată pieziş cerul Pentru a sorbi misterul Florii ăsteia grozave.
Lucrurile sunt prea grave.
Fluturii cad adormiţi, Altele, dacă nu ştiţi, Ori se sting, de gelozie, Ori se-nchină-acestei flori Care a făcut furori.
Iată cine-i trandafirul Ieşit din anonimat Într-o zi, fără-a-şi dori Nimic din ce i s-a dat. Bucurându-se de toate, Dar şi trist, că-i sunt furate Pe măsură ce primeşte Seva vieţii şi-nfloreşte.
- Tu n-ai ghimpi! i-a zis sticleţul, Ce te miri că nătăfleţul De ghimpat stă drept şi are Încă un tulei de floare?
- Oare aş putea şi eu Să îl rog pe Dumnezeu Să îmi dea, ca lui Ciulin, Măcar colo, ici, un spin?
- Sigur, sigur, îndrăzneşte, Ştii că Domnul te iubeşte Şi, în plus, nu-I ceri decât Să te facă mai...urât.
Câte picături de sânge De-atunci trandafirul strânge, Asta o puteţi vedea.
Nu mai este cum era.
Din contră i şi mai frumos. Ieri, ca neaua, alb, sfielnic, Devenit-a nu doar roşu, Plin de flori, ci şi puternic.
O problemă ar mai fi.
Ridicată de ciulin.
Cică nu mai vrea să-i fie Trandafirului vecin.
Comentariu la Trandafirii, data: 15.10.2011, 13:16
Cine sunt eu?
Tu eşti un soare, mic la început, apoi tot mai mare
Un punct luminos care nu poate să ajungă pe cer dacă nu se ridică de jos
Eşti o inimă vie pe care Dumnezeu o hrăneşte cu bucurie dar ea se întristează niţel că nu toţi se bucură de bucurie la fel
Apoi, eşti ceea ce ştii cel mai bine: să fii un model pentru mine
Făcându-mă să visez că voi deveni şi eu, ca tine, un soare, -ntr-o zi...
Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profound, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume si ca alaturi de Dumnezeu a contribuit la existenta noastra, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: viata. Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul si trecutul il datoram mamei, celui mai bun prieten pe care il avem alaturi in clipe grele.
Primul zambet, primul pas, primul cuvant, o carte de povesti frumoase, copilaria cu toate tainele ei sunt strans legate de aceeasi persoana care descrisa cu ajutorul cuvintelor pare ireala. Ochii ca niste lumanari sclipitoare, gura ca un trandafir imbobocit, zambetul ca un curcubeu dupa o ploaie calda de vara alcatuiesc figura draguta a mamei.
Mama este o floare sfântă care îmi este îngrijitor, dar mai presus de toate îmi este şi prietenă. Este ca o carte de poveşti ce îmi dezvăluie ce este bine si ce este rău, ce este drept şi nedrept, frumos sau urât, ce lucruri sunt cinstite şi care nu sunt, modul cum să treci prin această lume cu “capul sus”. Chipul ei cel blând şi surâzător îmi este cusut cu fir de aur în inimă ce-l port in suflet mereu, iar ori de câte ori îmi este greu, face ca totul să devină mult mai uşor şi mai plăcut.
Este lumina vieţii mele ce nu se stinge niciodată ce străluceşte in mine ca steaua de pe cer, ea este leagănul de poveşti ce mi-a mângaiat copilăria şi a făcut ca orice zi petrecută alături de ea să fie o zi de basm. Este luceafărul ce apare in noaptea misterioasă reuşind să dezvăluie totul cu lumina lui.
Când mama îmi este alături mă simt mult mai bine, mă strânge la pieptului ei şi ascult cum îi bate inima aşa de tare de parcă sta să iasă din piept. Mă iubeşte aşa de mult incât dragostea ce mi-o poartă mă ajută să trec peste orice. Aş vrea să ramână lânga mine, să îmi zâmbească cu ochii mari si limpezi, să ştie să mă alinte, să mă ajute când am nevoie de ea.
Numai mama face ca totul să mi se pară uşor, ea are întotdeauna cea mai bună soluţie la problemele mele, numai ea ştie să îmi aline suferinţa sau să mă incurajeze pentru a capăta incredere in mine, este singura care mă poate face să mă simt cea mai importantă persoană din viaţa ei.
Eu la rândul meu o iubesc şi o preţuiesc, dragostea pentru ea o pot asemăna cu un trandafir roşu, proaspăt aflat in zorii dimineţii cu bobiţe de rouă deasupra şi deasemenea aceasta este puternică precum o stâncă ce nu poate fi mişcată de nimeni niciodată.
În încheiere îmi doresc ca fiecare copil fie mai mare sau mai mic să nu uite niciodată că mama este cea mai de preţ comoară pe care o avem, este cea care ne călauzeşte paşii în viaţă, fiind singura femeie ce merită să-i fie acordată importanţa cu adevărat necesară.
Dumnezeu sa binecuvinteze fiecare mama din lumea aceasta, incepand cu mama mea. Amin.
Comentariu la Iarta-ma mama, data: 15.10.2011, 12:42
Draga mea, acest dar este o mare binecuvantare sufletului meu, iti multumesc si iti doresc toate cele bune. Multa binecuvantare iti doresc din departare.