Cand fotografiile, inca nu aveau culoare. Bucegii
Fiind anul trecut in Brasov, un amic m-a luat cu masina in Bucegi. Cu peripetii am ajuns in apropierea Pietrii Arse unde o bariera ne-a oprit. Bariera era doar iluzorie, aproape nimeni nu tinea cont de ea. Noi am parcat unde am putut intr´o mare de masini parcate peste tot. Nu exista locuri de parcare special amenajate. Am plecat pe jos, ca si alti asa zisi turisti spre cabana Babele. Galagie, murdarie, miros de benzina arsa, dar mai ales praful starnit de SUV-iurile mjoritatea cu numar de B. Desamagiti am renuntat, ne-am intors la masina si am plecat acasa oprindu-ne la Dambul Morii. Dar si aici nu era mai bine. In tineretea mea am colindat Bucegii dela west la est, de la nord la sud. Am facut aproape toate traseele marcate ne mai pomenind trasee de cataratura ca Fisura Albastra sau Surplomba Vuturilor. Am urcat valcelele abruptului Prahovean,Unele le-am coborat chiar si cu skiurile. Cu Salvamontul din Busteni si Brasov am scos o multime de accidentati din abrupt. Din pacate si morti. Ajuns acasa sotia m-a indemnat sa fac un pps cu fotografiile in negru-alb adunate dealungul anilor sa le prezint celor interesati, iubitorilor de munte, iubitorilor Bucegilor. ce pot renunta la masina. Fotografiile sunt vechi . Au o vechime de cel putin 50-60 ani. Pe acea vreme inca nu ne puteam permite fotografia color, doar cate un diapozitiv. De aceea titlul Pps-ului. Multe din obiectivele turistice de atunci acum nu mai exista, altele noi au aparut. Din pacate drumurile pentru masina si indirect infrastructura au fost construite pretutindeni, Nu se tine cont de Natura !!!!! Cine profita de aceasta ?? Bogatasii ! Politicienii ! Nici de cum NATURA. Sper ca pps-ul sa placa si altora si nu numai turistilor alpinisti. Mai am de facut Fagarasul, Piatra Craiului, Ciucas, Piatra Mare etc.etc. Vizionalizare placuta PS: M-as bucura la comentare asupra pps-ului. Pozitive, dar mai ales la negative. Cu stima Helmut
Comentarii (2)
Teodor Gorunescu
Bun gasit in ambianta vremurilor de mult apuse !
Pentru mine culoarea este ca a patra dimensiune in fotografie, caci traim intr-o lume inzestrata cu cele principale sapte culori, din care deriva toate celelalte care ne bucura vederea.
Dar cate amintiri mi-au trezit aceste fotografii !
In primul rand si eu le-am scanat pe toate in format digital, asa ca stiu de ce nu sunt reprezentate toate nuantele de gri din fotografiile originale, unde imaginile arata mult mai bine. Apoi am mai vazut cate un firicel minuscul de praf, care marit de cateva ori se face vizibil in poze. Pentru a impiedica asta, am uscat un timp filmele in baie, caci acolo este cel mai putin praf din toata casa. Apoi am construit o incinta speciala cu ventilatie si filtrare ca sa scap de acest neajuns si pot sa spun ca aproape am reusit.
Dar acestea sunt amintirile mele, care nu mai intereseaza acum pe nimeni.
Cateva dintre obiectivele de aici sunt si in arhiva personala, fara sa am nesabuita pretentie ca am umblat tot atat de mult pe crestele muntilor...
Si chiar daca nu au si culoare, cu putina imaginatie putem sa ne-o inchipuim, sau daca ne-au si purtat pasii pe acolo, sa ne-o si amintim.
Astept si pe celelalte, mai ales Fagarasul, pe ale carui poteci am umblat mai mult.
Cu prietenie,
T Gorunescu
Helmut Guertler
Ai dreptate Teodor, fotografiile acestea, fara culoare (cu toate ca si alb si negru sunt culori) nu intereseaza mai pe nimeni mai ales pe tineretul digitalizat.
Fac aceasta serie de pps-uri mai ales pentru mine sa-mi starnesc amintirile, dar si pentru cei de aceeasi varsta.
Ideea mi-a venit dupa ce am vazut cat de mult s-a schimbat Bucegiul.
Daca motorizarea este un prieten al naturii ramane de vazut.
Linistea pe munte a disparut. Au trecut zilele in care ai avut muntele numai pentru tine singur (totus fara sa fi egoist). si cred ca esti de aceeasi parere.
Aceste zile am vrut sa vi le prezint, : voua, celora de aceeasi varsta.
Fagarasul ! Acoperisul Romaniei - Vistea Moldoveanu !
Am gasit in arhiva tatalui o fotografie cu lacul Balea, cu insula lacului fara arhictectura moderna de azi. Ce liniste era atunci. Fara Transfagarasan, fara telecabina, fara sutele (poate mii) de masini, fara hoteluri si pensiunii.
Unde eram noi, o mana de oameni, acum sunt mii.
Si tu ai trait aceste zile linistite !
Pentru tine , spre amintire, am facut acest pps.
Cu stima,
Helmut