Peșterile Udayagiri și Khandagiri au fost aduse pentru prima dată la cunoștință de către A. Stirling în 1825 A.D. Peșterile au fost în esență celule ale asceților Jain, ele au oferit pur și simplu un adăpost uscat pentru meditație și rugăciune, cu foarte puține facilități și un confort mic, înălțimea prea mică nu permitea unui om să stea în picioare.