O splendoare a naturii cum numai ea poate crea. Minunat loc. Norocul omenirii este ca ea se afla ata [...] » Catedrala de marmura din Patagonia (Chile)
Multumes mult Teodora pentru urarile de ziua mea de nastere , Luna Mai Dorul meu nu se va inplini ni [...] » Mi-este dor de acasa.
Teo, și eu îți mulțumesc!Îți doresc o zi cu multe reușite!Cu mult drag,Cristina [...] » Ce frumos - Tania Turtureanu
Lumea este plina de locuri minunate, create de natura , in timp. Si natura este un mester mult mai t [...] » Catedrala de marmura din Patagonia (Chile)
Un templu azuriu creat de natură, Catedrala de Marmură, frumoasa rețea de peșteri, este o minune [...] » Catedrala de marmura din Patagonia (Chile)
Multumesc d-na Teodora pentru comentariul placut si aprecierile lasate sub creatia mea.Eu ador acest [...] » Alba Iulia - Catedrala Incoronarii
Alba Iulia este unul dintre cele mai vechi, mai frumoase și mai interesante orașe din țară, un a [...] » Alba Iulia - Catedrala Incoronarii
„Dorul!? Nu știu... Cred că nu trece niciodată. Amintirea este un permanent dor.", scria Ileana [...] » Mi-este dor de acasa.
Cristina, draga mea, mă bucur că avem gusturi comune! Și pe mine m-a încântat acest cântec int [...] » Ce frumos - Tania Turtureanu
Super 👍 [...] » Lac d'Annecy à 4 mains
„ADEVĂRAT A ÎNVIAT!” vă răspund și eu, dl. Teodor, la strămoșescul salut! Noi, la oraș, [...] » Un Paste Luminat
Bună ziua, dl. Teodor și bine v-am găsit!Vă rog să-mi scuzați întârzierea răspunsului, dar [...] » Călător pe drumuri europene (2) - Polonia (Zakopane și Cracovia)
Cand nu crezi in nimic, esti capabil de orice - Victor Hugo
10 aprecieri
7 aprecieri
6 aprecieri
4 aprecieri
3 aprecieri
188 vizualizari
174 vizualizari
149 vizualizari
147 vizualizari
124 vizualizari
107 vizualizari
97 vizualizari
Comentarii (6)
Averio (V.I.)
Sa vezi si sa nu crezi!
Ma numar printre cei care- si nu putini- au citit romanele lui Hugo, mare parte ecranizate, ale caror personaje au fost interpretate de mari actori, deveniti idoli ai publicului larg. Acelasi public ce calca, incă zi de zi, lespezile celebrei Catedralei Notre Dame, aflate pe Île de la Cité, în centrul Parisului.
Dar cind ajungi acolo nu stii catre ce sa-ti indrepti privirea mai repede, cum sa cuprinzi si sa pastrezi mai mult in sipetul amintirilor: Semetele arcade printre care parca il vezi catarat pe nefericitul Quasimodo, imensele vitralii, sculpturile, florile crinului regal ce-i parfumeaza incinta???
Dar dintre toate doar povestea este cea care nu se uita, caci emotia ei transcede timpul si memoria. Detaliile expuse de tine nu fac decit sa innobileze povestea, pentru care iti
multumesc „maia / angi”
Felicitari pentru frumoasa ta lucrare, pentru care ai ales un motto cum nu se putea mai bun: „Cand nu crezi in nimic, esti capabil de orice” - Victor Hugo.
Cu admiratie
Averio
maia / angi
Multumesc mult, Averio, pentru sensibilitatea acestui comentariu. Venit de la o persoana care iubeste Chopin, asa cum il iubesti tu, nu poate decat sa ma faca sa ma simt multumita ca nu am muncit inutil. Fiecare comentariu al tau este foarte placut pentru mine si iti sunt recunoscatoare ca te uiti si ca gasesti de cuviinta sa-mi scrii. Iti multumesc si te imbratisez.
Teodora Buiţă
Pe vremea când Victor Hugo publica romanul „Cocoşatul de la Notre Dame”, carte ce în scurt timp s-a bucurat de un succes incredibil, despre Quasimodo, tragicul personaj, clopotarul surd, cu figura sa hidoasă şi spatele deformat, se credea ca fiind o fiinţă ce a prins viaţă din imaginaţia scriitorului francez.
Într-adevăr, aşa cum menţionezi în pps, în afară de Hugo, despre existenţa lui Quasimodo, cel care a constituit sursa de inspiraţie în roman, mai ştia şi Henry Sibson, un sculptor britanic, care, aşa cum mărturiseşte în memoriile sale, a fost angajat, împreună cu mai mulţi colegi, printre care şi unul mai special, pe care îl strigaul „Le Bossu” (având spatele foarte deformat), să lucreze la restaurarea Catedralei Notre Dame, în aceeaşi perioadă în care Victor Hugo şi-a scris romanul.
Mai ştia, de asemenea, despre existenţa Cocoşatului, şi cel care îl angajase, cunoscut sub numele de Trajin, nume pe care avea să îl poarte şi un personaj al lui Hugo din romanul „Mizerabilii”, dar pe care, înainte de publicare, scriitorul îl schimbă cu Jean Valjean.
„Este o descoperire fascinantă. Mulţi specialişti au încercat să facă o conexiune între Quasimodo şi diferite condiţii medicale. Dacă personajul chiar a existat este de apreciat şi mai mult puterea talentului lui Hugo care prelua detalii din viaţa reală şi le transforma în literatură magică.”, spune profesorul Sean Hand, şeful departamentului de Studii Franceze de la Universitatea din Warwick.
Felicitări, dragă Angi, pentru o lucrare foarte bine realizată, documentată, cu texte şi imagini explicative bine alese! Mi-a plăcut totul!
Cu drag,
Teodora Buiţă
maia / angi
Multumesc mult, Teo, pentru comentariul tau si pentru completarile aduse. Asemenea subiecte oricand sunt binevenite si oricat de tarziu afli despre ele tot e bine ca le afli! Imi plac aceste teme si ma bucur sincer ca nu sunt singura. Iti multumesc si tie si celor care s-au uitat la acest pps. Sa ai o seara placuta.
Angelica1
Drama unui om a adus atata bine Catedralei Notre Dame !
Ce pacat ca noi oamenii de fiecare data ne uitam doar dupa frumos...
Nu ne gandim ca cel mai important este sa ai inima ... sa fii bun ...
Astept cu drag si nerabdare si viitoarele tale pps.superbe,Angelica.
maia / angi
Multumesc, Angelica1, pentru ca te uiti la toate lucrarile mele si multumesc pentru ca ma sustii de fiecare data.