AJUNUL DIN COPILĂRIE
81 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Toţi avem amintiri din Ajunul Crăciunului, din vremea copilăriei. Ne vom aminti cu nostalgie de el. Mirosul de brad, de bunătăţi şi nu în ultimul rând emoţia când despachetam cadoul de la Moşul, care ne aducea exact ce ne doream. Acum, la aceste aduceri-aminte, ne dau lacrimile. De bucurie sau de tristeţe? Cine ştie…Poate şi de tristeţe, că ne-a trecut copilăria mult prea repede, şi ne-am dori să o trăim din nou. Dar o trăim prin copiii sau nepoţii noştri. Vă doresc un Crăciun Fericit, şi nu uitaţi să fiţi, măcar în suflet, un pic copii. Să vă bucuraţi de Sărbători cu credinţă şi Lumină în suflete. Cu mult drag, Cristina G.
Vizualizari: 8308 in total, 2 pe zi
Descarcari: 823 in total, 0 pe zi
Comentarii (4)
Cristina G
Mulţumesc, Manevick!
Cristina G.
Cristina G
Pentru că domnul Helmut Gürtler, prin nota maximă atribuită acestui pps, mi l-a adus în atenţie, şi pentru care îi mulţumesc foarte mult, vreau să adaug câteva cuvinte textului meu de prezentare.
De fapt, vreau să vă povestesc o întâmplare dintr-un Crăciun al copilăriei mele.
Crăciunul din copilăria mea
Anii 58-65...Cam de pe atunci am primele amintiri.
Toate amintirile noastre sunt frumoase, deşi nu excelam în bogăţii. Eram modeşti, şi noi dar şi cam toţi copiii de pe stradă.
Eram cuminţi, nu aveam mari pretenţii. Cu toate acestea, venea Moşul, în fiecare an. Niciodată nu lipsea. Şi ne aducea, exact ce ne doream.
Doar el ştie când venea, când făcea brăduţul, când ne aşeza cadourile sub el. Ne trezea mama la miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie şi, uimită şi ea, ne arăta minunile.
Brăduţul era natural, deocamdată atunci nu apăruseră cei din plastic.
Doar atunci aveam portocale, cărora n-am să le mai simt acea aromă de atunci. Oare să fi fost altfel de portocale? Poate erau vrăjite?
Erau ierni frumoase, bogate în zăpadă. Bătăliile cu bulgări erau la ordinea zilei. Derdeluşurile erau prezente pe toată strada.
Dar fascinante erau cazematele făcute din zăpadă. Ziua se mai topea din zăpadă, care îngheţa noaptea. Iar “scorbura” pe care noi o realizam, persista câteva zile, şi înăuntru, unde ne jucam, era cald, iar sunetele de afară se auzeau înfundat. Nici pe ele nu le voi uita.
Dar cea mai tulburatoate amintire rămâne una. Unică, in felul ei. O privesc şi acum cu ochii mei de copil, de atunci...
Ca fiecare fetiţă, îmi doream o păpuşică. Cred că eram în clasa întâia sau a doua...
Mi-a adus-o Moşul pe Lia. Avea o eticheta pe mânuţă, cu acest nume. Nu-i pot uita numele, nu pot uita întâmplarea, nu pot uita nimic...
Pe atunci păpuşile erau din cârpă, umplute cu vată. Doar capul era din carton, dat cu un lac. Capul era prins/cusut de restul corpului.
M-am bucurat de Lia doar câteva ore, până în dimineaţa de Crăciun. Eram în curte eu şi fratele meu, Mihai. Ne jucam cu sania, o plimbam şi pe Lia. Rex, căţeluşul nostru, şi el pe lângă noi, prezent.
La un moment dat, ne-a chemat mama la masă. Am lăsat totul în seama lui Rex. Care a ştiut el ce avea de făcut...Mi-a distrus păpuşica. Nu a mai rămas din ea, mai nimic.
Am plâns ore în şir. Cred că a fost cel mai profund plânset din toată copilăria mea.
Dar toate aceste amintiri au un iz al lor. Puţin romantic, copilăresc. Plin de farmec şi duioşie...
Copilăria este acel moment din viaţă pe care-l trăim simplu, sincer, la cea mai mare intensitate.
Şi cred că Sărbătorile de iarnă ne lasă cele mai frumoase şi emoţionante amintiri.
V-am povestit cu mare drag, o bucăţică din copilăria mea.
Cristina
Cipri
Emotionante amintiri,fiecare pastram intr-un colt al sufletului copilul din noi si de multe ori ne este foarte dor de el.
Sărbători fericite Cristina G !
“Când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult.”
Constantin Brâncusi
''Cu cat imbatranesc, cu atat simt mai profund ca putinele bucurii ale copilariei sunt cele mai bune pe care ti le poate da viata.''
Ellen Glasgow
Cristina G
De n-ar fi amintirile, am muri puţin câte puţin în suflet..
Şi parcă pe măsură ce îmbătrânim, acele amintiri pline de farmecul din copilărie, devin tot mai pregnante. Pentru că ele "sunt cele mai bune pe care ţi le poate da viaţa".
Sărbători fericite, Cipri! Şi un an mult mai bun!
Cristina