Cântec de primăvară - Nichita Stănescu; Muzica: Yiruma – Spring Time
4 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Dragii mei, să fim optimiști, să vedem frumosul din jurul nostru. Căci avem mult frumos, pe care nici nu-l observăm, luați de valul acestei vieți complicate. Rozul florii de cireș, Sakura (Sakura este numele florii cireșului japonez); Dar avem și noi rozul nostru frumos, din florile primăverii, pe care vă îndemn să îl priviți, lăsând deoparte gândurile nefaste. Vă doresc o primăvară cu multă liniște în suflete, cu mult optimism, multă sănătate. Aveți grijă de voi!
Vizualizari: 1596 in total, 1 pe zi
Descarcari: 227 in total, 0 pe zi
Comentarii (5)
Cipri
Așa este, frumosul se află peste tot in jurul nostru, dacă-l avem și în suflet în mod sigur că îl vom percepe și ne vom bucura de el. Cu această prezentare PowerPoint, Cristina G ne îndeamnă sa fim optimiști și să ne bucurăm de ziecare zi, sper ca mesajul să fie bine-venit, să rămânem în case dar să admirăm tot ce este frumos și să reflectăm asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante în viață.
Cristina G
Așa este, Cipri. Acum avem mai mult timp să reflectăm asupra vieții noastre, pe care cred că am luat-o în glumă, să dăm mai multă valoare lucrurilor, poate considerate simple, până acum. Să ne respectăm mai mult între noi.
Acum avem timp mai mult să citim, să ascultăm o muzică doar de noi știută.
Mulțumesc, Cipri!
Cu mult respect pentru tot ce înseamnă Nicepps,
Cristina G.
Adrian TOIA
Inspirate de o primavară din el, Nichita Stănescu evocă, privind-o și ascultând-o cu ochii întredeschiși, stări și descoperiri sufletești cu o imagistică sugestivă deosebită...
„Când îmi taie chipul pala de raze atârnând de crengi şi iar mi se roteşte-n păsări timpul, când pasul tău răsună pe sub crengi. Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene imaginile tale, clinchetând”
Inspirate de versurile lui Nichita Stănescu imaginile alese de Cristina G, sunt din primăvara care înflorește în sufletul său sensibil...
Chiar și Yiruma cu acordurile și tonalitățile aparte ale cântecului său Spring Time, parca face parte din peisaj...
Cristina G
Primăvăraticul Nichita ne-a lăsat cea mai frumoasă moștenire: poezia sa. Dacă nu s-ar fi dus să le scrie frumos îngerilor, pe 31 martie ar fi împlinit 87 de ani. Dar noi, ca nație, trebuie să îl iubim mult mai mult decât o facem.
Eu îi cinstesc memoria, așa cum mă pricep, așa cum mă inspiră poezia lui, pe care o iubesc nespus. În general noi, ploieștenii, o cinstim așa cum se cuvine.
Vă mulțumesc, domnul Adrian Toia, pentru acest comentariu atât de delicat.
Cu mult respect,
Cristina G.
Cristina G
M-am gândit să deconspir ceva, să justific ceea ce am spus despre responsabilitatea ploieștenilor de a-l omagia pe Nichita.
Fratele meu este regizor. Are o trupă de teatru de gest, unică în țară.
Acest teatru s-a numit Teatrul Equinox. De câțiva ani, de când s-a ivit o situație de neconceput (nu are rost să v-o descriu, nu am nici loc, la câte sunt de spus), se numește Centrul Dramatic Mythos.
Dacă intrați pe net, și scrieți ce am scris mai sus, veți vedea de cine este condus. Veți vedea spectacole pe Youtube. Veți vedea munca fratelui meu, de peste 40 de ani de când a înființat acest teatru. Este un teatru de amatori, copii cu acest talent, copii care au devenit, în timp, actori, sau studenți la teatru sau regie.
În fiecare an, fratele meu cu trupa lui, îl omagiază pe Nichita, timp de zece zile.
Vă atașez un link, cu ultimul program al acestui teatru, de anul trecut. Anul acesta, știind prin ce trecem, nu va mai fi această omagiere. Poate că va fi online, nu știu, nu am vorbit cu fratele meu. El se numește Mihai Vasile.
http://prahova-news.ro/stire/festivalul-artelor-nichita-la-echinoctiu-programul-complet-5799