Că aveam 16, sau 18 ani, toți ne-am îndrăgostit pentru prima dată. La acea vârstă ni se păre [...] » Michèle Torr - J'aime – Ador
Adevarat s-a Inaltat!Schmaltz este un sculptor foarte talentat si sensibil. Lucrarile lui au produs [...] » Isus este aici!
Bună dimineața, Helmut!Știu că tu locuiești în Germania, nu în Austria, așa că nu așteptam [...] » Călător pe drumuri europene (3) - Austria (Viena)
Da, „nimic nu mai este ca înainte”, iar „noi nu vom mai avea niciodată 15 ani”, nici visur [...] » Michèle Torr - J'aime – Ador
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!Foarte binevenit acest pps frumos, cu sculpturi emoționante, reprezentându- [...] » Isus este aici!
Hallo Helmut, sehr schöne Präsentation.Danke, Karel [...] » Allgäu in Bayern. Imagini din Bavaria.
Hallo Teodora, buna dimineata . Stiu ca astepti cu nerabdare un comentar din partea mea dar am sa te [...] » Călător pe drumuri europene (3) - Austria (Viena)
Multumesc Admin. Ai de la mine un Omulet de piatra.Cu stima Helmut [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Hallo Admin, De data asta am uitat sa pun o piatra peste omuleti de piatra. Au uitat sa pun un o la [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Hallo, liebe CristinaCand au aparut primii "Steinmänlein" (Omuleti din piatra) in Alpi inca nu se s [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Omuleții de piatrăDrăguți, interesanți.Pietrele se găsesc, cred, pe traseul Peiljoch (2676m) [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Vă mulțumesc, dl. Teodor, că v-ați făcut timp nu doar să-mi vizionați prezentarea, să o apre [...] » Călător pe drumuri europene (3) - Austria (Viena)
Destinul unor oameni, ieri, azi, maine, mereu
7 aprecieri
4 aprecieri
2 aprecieri
254 vizualizari
242 vizualizari
209 vizualizari
137 vizualizari
131 vizualizari
101 vizualizari
Comentarii (14)
Helmut Guertler
Cand am downloat pps-ul si am vazut semnul de sonor muzical
(difuzor) m-am speriat.Cum poate Maia la un asemenea pps sa aduge muzica ? Ne auzind-o m-am linistit.!
Felicitari Maia !
Cat despre pps : Este deosebit de trist,dar real si din pacate foarte actual.
In concluzie, ai reusit din nou un pps de valoare.
Helmut
maia / angi
Iti multumesc, Helmut pentru aprecieri si pentru ca te-ai uitat la acest pps facut de mine. Nu este o tema care sa atraga multi privitori, dar care se uita sunt convinsa ca empatizeaza cu acesti oameni nefericiti. Cat priveste muzica, nimic nu se potrivea mai bine ca Requiem-ul lui Mozart. Iti doresc o zi buna.
Cipri
Este bine de adus mereu marturii ale calvarului prin care au trecut refugiatii,familia mea a fost refugiata din Basarabia Romana si am auzit povestite intamplari cutremuratore.O soarta si mai crunta au avut deportatii,prin anii 1968-1969,copil inca fiind,am avut posibilitatea sa aud de la cei ce au mai reusit sa se mai reintoarca din Siberia,in Romania,la familiile lor,istorisirea unor momente de viata de groaza.Ar fi bine daca conducatorii vremelnici ai tarii ar cunoaste cat au suferit romanii din Basarabia si Bucovina de Nord si poate atunci ar intelege ca jocul de-a lupta politica poate avea urmari foarte grave,Dumnezeu sa-i lumineze si sa ne binecuvanteze pe toti.
maia / angi
Iti multumesc Cipri pentru comentariu. Si eu am (sau mai bine zis am avut) probleme in familie de acest gen si poate din acest motiv ma impresioneaza situatia celor nefericiti. E bine, in general, ca nu ne uitam numai in sus(desi asa progresezi), ci si in jos, pentru a vedea ca poate fi si mai rau decat ceea ce avem. O seara buna.
Helmut Guertler
Eu nu aud muzica !
Ti-ai schimbat Power Pointul 2007 ?
Helmut
maia / angi
Regret ca nu auzi muzica. Nu mi-am schimbat Power Point-ul, in schimb mi-am pus memorie la hard si cred ca mi s-o fi dereglat ceva. Eu aud muzica. Am rugat administratorul sa nu imi mai publice pps-urile in asteptare pana nu verific ce s-a intamplat. Iti multumesc ca m-ai anuntat, pentru ca nu are cine sa-mi spuna altcineva. Imi pare tare rau. O zi buna
Cipri
eu am crezut ca este fara muzica,pentru ca asa o tema mergea sa fie vizionata si in liniste,dar si Requiem-ul era potrivit.oricum pe mine m-a impresionat si-ti multumesc ca ai adus aici aceste imagini care trebuie sa fie cunoscute si sa nu fie uitate.
maia / angi
Din pacate Cipri nu era fara muzica si sincer imi pare rau de ceea ce s-a intamplat. Am retras pps-urile pe care le avean in asteptare si o sa vad ce mai fac. Iti multumesc, Cipri din suflet, pentru sustinere, note si comentarii. Iti doresc numai bine.
Diegis
Subiectul este, din nefericire, de actualitate. Uimitor faptul că după atâtea secole de umilinţe şi jale, omenirea nu a înţeles că ar putea schimba radical această stare de fapte. În continuare, marea majoritate a oamenilor, se complac în a aştepta "de la alţii" primirea unei vieţi mai bune. Pur şi simplu nu vor să facă efortul de a scăpa din acest carusel al dezumanizării, cu care au fost bine îndoctrinaţi de generaţii şi generaţii de politicieni, bogătaşi fără scrupule (stăpâni de sclavi vechi sau actuali) şi tot felul de "îndrumători spirituali" (preoţi) care le predică că pentru a le fi mai bine trebuie să stea în genunchi să se roage şi să spere (asta în timp ce ei, "îndrumătorii", trăiesc în lux şi bunăstare sfidătoare).
Oare când vom înţelege cu toţii, întreaga umanitate, că soluţia nu este în a sta în genunchi şi a spera că altcineva ne va rezolva problemele? Refugiaţii sunt, desigur, disperaţi dar prin migraţie nu rezolvă nimic; dincontră măresc dizarmonia socială (fac un export de instabilitate şi trai sub standardul de normalitate), duc cu ei tarele societăţii din care provin.
Cu deportaţii este altă problemă, dar şi pentru ei soluţia este , oarecum, similară cu cea a refugiaţilor şi emigranţilor. Din păcate nimeni nu se mobilizează să schimbe această societate disfuncţională, ce nu mai poate asigura un trai decent tuturor oamenilor. Atâta timp cât pot trăi să "apuce ziua de mâine" sunt mulţumiţi şi cred că lor "nu li se poate întâmpla nimic rău". mai mult stau şi critică pe cei aflaţi la necaz considerându-i "puturoşi", "proşti", "leneşi",..(...).
Abia în ziua în care ei au probleme încep să ia minimele măsuri de .... supravieţuire. De ce toate astea? Soluţia este una singură! Trebuie să dărâmăm barierele artificiale care ne separă după criterii arbitrare de genul sex, religie, culoare, naţionalitate, şcolarizare, (...) şi să schimbăm din temeli această societate condusă de nişte "elite" schizofrenice, autoimpuse ca şi clasă conducătoare. Să nu mai lăsăm ca tot felul de aventuriri cu aere de politicieni să ajungă în scaune de aparentă decizie (în realitate locuri în care pot primi comisioane substanţiale pentru a trăda pe cei care i-au votat), să popularizăm adevărul "la zi" pentru cei care încă nu-l conştientizează, să folosim toate pârghiile legale de a crea presiunea socială ce va duce la reala schimbare (mitinguri, manifestaţii, conferinţe, pregătirea reală pentru vot, schimbarea legislaţiei în folosul poporului şi nu a politicienilor şi a multinaîionalelor şi implicit a marilor rechini bancheri). Dacă toate acestea nu vor fi puse în practică nu vom face decât să ne văicărim, în valuri, despre "ce zile negre trăim" şi nu avem decât să stăm în genunchi şi să ne rugăm ca "altcineva" să ne salveze din viaţa noastră subumană. Noi vom face mătănii, vom aprinde lumânări şi vom aplauda politicienii cât timp mai avem bani de un mic şi o bere. După ce nu o să mai avem... vom merge în emigraţie... şi tot aşa.
Nu vi se pare că avem ceea ce merităm?
Angi nu te supăra că am făcut acest comentariu, nu este împotriva ta sau al pps-ului tău. Pur şi simplu nu mai suport să tot văd cum semenii mei stau şi se plâng dar nu fac nimic pentru a schimba ceva în bine. Cred că a venit timpul ca în materialele postate să-şi facă locul nu numai constatări ci şi soluţii, sau măcar explicaţii ale motivelor care duc la această viaţă pe care o trăim cu toţii într-o societate ce stă pe picior de război, un război veşnic creat de "elite" dar în care suferă numai "sclavii".
Felicitări pentru subiectul abordat şi selecţia de fotografii făcută. Nu trebuie să dai niciun răspuns mesajului meu, nu are rost să te "expui" şi tu unei societăţi a cărei regulă de aur este văicăreala şi invocarea "ghinionului". Eu rămân un entuziast care speră că "mâine" va trăi într-o lume aşezată pe reale valori uman-spirituale.
Cipri
La începutul anului 1940 regele Carol al II-lea le promitea basarabenilor că nu îi va abandona în faţa sovieticilor. Însă regimul de corupţie care domnea în România a lăsat armata fără armament, iar sistemele de alianţe care garantau graniţele României dispăruseră de mult.
Pe 28 iunie 1940, ca urmare a ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 şi acceptat de guvernul român la 27 iunie 1940, România a cedat Basarabia si Bucovina de Nord fără luptă.
Ce a urmat,refugiu şi deportări pentru românii din aceste teritorii practic abandonate.
ATENTIE politicieni,batăliile politice interne fară rost şi corupţia pot duce oricând la situaţii asemanatoare.
'' 29 şi 30 iunie. Zile de amărăciune, de doliu şi de îngrijorare.
Ruşii pătrund în Basarabia şi în Nordul Bucovinei, trupele noastre se retrag, căutând să-şi salveze echipamentul şi muniţia. Se produc ciocniri, pe alocuri sângeroase. Ruşii sunt grăbiţi, în unele puncte coboară cu paraşutele. Evacuarea populaţiei româneşti – a funcţionarilor şi a proprietarilor care vor să ajungă în ţară – e anevoioasă. (...) Problema e: se vor opri ruşii la Prut? Şi, fireşte, nasc şi celelalte probleme. Ce vor face ungurii? Ce vor face bulgarii? Iar mai presus de toate se pune chinuitoare întrebare: Ce facem noi, pentru a opri pe ruşi şi pentru a stabili, în sfârşit, un contact politic cu ei? Ce facem pentru a împăca pe bulgari? Cum rezolvăm problema ungurească? În ce priveşte pe unguri şi bulgari, se pare că puterile Axei au intervenit pentru a opri o acţiune militară care ar pune în primejdie alimentarea cu petrol şi cu cereale a Germaniei şi a Italiei. (Acordul Wohlthat, înţelegerile cu Clodius şi Neubacher şi politica de apropiere de Italia ne-au dat, cel puţin, această «siguranţă»). În schimb, nimeni nu ne garantează din partea ruşilor. Germanii păstrează în această privinţă o tăcere jenantă şi aruncă vina pe... Anglia, care nu-şi împlineşte garanţia……''
Din jurnalul lui Grigore Gafencu,ministrul de externe intre 1938 si 1940
maia / angi
Este pentru a doua oara cand vreau sa raspund la comentarii si nu pot. Mi-au fugit si ideile si nici nu mai stiu ce sa spun. Sa ma bucur sau nu ca un pps a starnit atata pasiune in a comenta. Ma simt onorata ca v-am starnit interesul si chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu opiniile voastre, este scuzabil - sunt femeie. Multumesc Diegis, multumesc, Cipri ca existati.
maia / angi
Dupa o oarecare asteptare, administratorul a reusit sa inlocuiasca pps-ul cu unul cu sonor. Asa ca daca aveti curiozitatea sa revedeti pps-ul, de aceasta data cu sonor, o sa va multumesc.
Angelica1
Da este cu sonor...doamne cata suferinta...cata tristete ... ce bucurii mai pot avea acesti oameni...o tema mai de actualitate nici ca se putea,multumesc.
maia / angi
Cand l-am facut nici nu banuiam ce va deveni totul si ce turnura a luat problema refugiatilor. Orice problema poate sa se transforme in altceva intr-o fractiune de secunda!