FARURI
În călătoria din pps pe Mări și Oceane cu Windows 10 Home, am întâlnit și câteva faruri care ne-au ferit de naufragii pe țărmurile stâncoase....
În călătoria din pps pe Mări și Oceane cu Windows 10 Home, am întâlnit și câteva faruri care ne-au ferit de naufragii pe țărmurile stâncoase....
Comentarii (2)
Teodora Buiţă
Farul, sclipirea de lumină de la ţărm, reper al navigaţiei costiere, este o construcţie specială pe care o întâlnim în locuri proeminente, pe malul mărilor şi oceanelor.
Povestea lui începe în insula Pharos, în Egiptul secolului III î.e.n., ţărmul periculos al Alexandriei făcându-i pe oameni să se gândească la o construcţie care să indice cea mai sigură cale către port. Astfel, arhitectul Sostratos din Cnidos a ridicat şi „oferit această operă Zeilor Navigatori şi oamenilor care călătoresc pe mări“.
Cu o înălţime de 130 metri, Farul din Alexandria a fost mult timp cea mai înaltă clădire făcută de om, Antipater din Sidon numindu-l ca făcând parte dintre cele şapte minuni ale lumii.
Avântul schimburilor comerciale i-a făcut pe fenicieni şi romani să construiască numeroase faruri de-a lungul Mediteranei, a Mării Negre şi a Oceanului Atlantic.
Lumina farurilor era iniţial dată de focurile cu lemne, cărbuni, torţe cu răşini, apoi de lămpile cu seu, grăsimi vegetale sau ulei de peşte. Atunci când ceaţa nu lăsa ca farul să fie vãzut, navele erau avertizate prin bătăi de clopot sau prin lovituri de tun.
În vremurile de acum, farurile au emiţătoare radio şi sisteme de reflectare a semnalelor radar ale navelor. Navigaţia modernă a redus importanţa farurilor, nu însă şi farmecul lor.
Îți mulțumesc, Adrian, și te felicit pentru acest minunat pps, cu imagini oferite de Windows 10 Home, ale unor frumoase faruri, pitoreşti şi romantice vestigii istorice, adevărate bijuterii arhitectonice!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Adrian TOIA
Teodora, îți mulțumesc pentru, și mă bucur de, compania ta peste oceanele și mările călătoriilor mele pps-iste, luminată de FARURILE documentării tale...
Fiindcă ai amintit de Farul din Alexandria, adaug câteva alte informații interesante poate pentru cei care privesc și caută spre zările nemărginite ale cunoașterii.
Informațiile care atestă existența Farului provin din surse variate, de la reprezentările de pe monede și mozaicuri până la relatările călătorilor din epocă.
Strabon și Pliniu cel Bătrân descriu turnul și splendida marmură albă din in care era construit. Cel mai probabil era vorba de blocuri de granit și acoperite cu marmură.
Farul era construit din trei turnuri sau etaje.In partea inferioară se găsea un turn de forma pătrată, cu latura de 30m și înăltimea de 55m , cu 300 de camere pentru garnizoana care deservea farul. Deasupra era un turn octogonal cu latura de 18,3m și o inălțime de 27,45m, cu scări în formă de spirală. Pe aceste scări se ajungea în cel de-al treilea turn, cilindric, cu o înălțime de 7,3m în care se făcea focul și se aflau oglinzileDin interior ieșeau flăcări care nu se stingeau niciodată, luminând atât noaptea cât și ziua și făcând vizibil drumul spre port.Se spunea că flacăra se vedea de la 50-60 km depărtare.Se estimează ca a fost terminat in jurul anului 280 î.Hr. deşi construcţia a început in jurul anului 290 î.Hr.Deasupra farului era o statuie. Nu se știe sigur dacă era statuia lui Poseidon sau a lui Zeus. Farul din Alexandria avea o înălțime de adevărat zgărie-nori din zilele noastre, și deși a fost un model de construcție pentru farurile de mai târziu, nici până în prezent nu a mai fost clădit unul de o asemenea mărime.
Farul din Alexandria a ajutat la navigație peste 1000 de ani, până când a fost distrus în urma a două cutremure, din 1303 și 1323 d.Hr.
Când voi posta un alt pps, cu mările și oceanele viitorului, sper să ai timp Teodora, să-l comentezi și atunci...