Că aveam 16, sau 18 ani, toți ne-am îndrăgostit pentru prima dată. La acea vârstă ni se păre [...] » Michèle Torr - J'aime – Ador
Adevarat s-a Inaltat!Schmaltz este un sculptor foarte talentat si sensibil. Lucrarile lui au produs [...] » Isus este aici!
Bună dimineața, Helmut!Știu că tu locuiești în Germania, nu în Austria, așa că nu așteptam [...] » Călător pe drumuri europene (3) - Austria (Viena)
Da, „nimic nu mai este ca înainte”, iar „noi nu vom mai avea niciodată 15 ani”, nici visur [...] » Michèle Torr - J'aime – Ador
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!Foarte binevenit acest pps frumos, cu sculpturi emoționante, reprezentându- [...] » Isus este aici!
Hallo Helmut, sehr schöne Präsentation.Danke, Karel [...] » Allgäu in Bayern. Imagini din Bavaria.
Hallo Teodora, buna dimineata . Stiu ca astepti cu nerabdare un comentar din partea mea dar am sa te [...] » Călător pe drumuri europene (3) - Austria (Viena)
Multumesc Admin. Ai de la mine un Omulet de piatra.Cu stima Helmut [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Hallo Admin, De data asta am uitat sa pun o piatra peste omuleti de piatra. Au uitat sa pun un o la [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Hallo, liebe CristinaCand au aparut primii "Steinmänlein" (Omuleti din piatra) in Alpi inca nu se s [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Omuleții de piatrăDrăguți, interesanți.Pietrele se găsesc, cred, pe traseul Peiljoch (2676m) [...] » Omuleti de piatra, indicatoare de drum.
Vă mulțumesc, dl. Teodor, că v-ați făcut timp nu doar să-mi vizionați prezentarea, să o apre [...] » Călător pe drumuri europene (3) - Austria (Viena)
O povestioara de exceptie...
7 aprecieri
4 aprecieri
2 aprecieri
254 vizualizari
242 vizualizari
209 vizualizari
137 vizualizari
131 vizualizari
101 vizualizari
Comentarii (3)
livia / l.c.
Profunda lectie de credinta!
vio / viorica purdel / viorica / vio / v
de luat aminte pt. toti impatimitii muntelui
adi2
Nu are nicio o logica din punct de vedere al alpinismului sau al mersului pe munte. Din punct de vedere al pildei este exceptionala, un model de credinta, o legenda a Anzilor (in unele varfuri mai greu de cucerit decat Hymalaia). Singura legatura cu mersul pe munte este ca pe munte trebuie sa fii altruist, sa nu iti doresti gloria de a ajunge in varf ci gloria de a te intoarce viu acasa. Edmund Hilary (primul om pe Everest) spunea ca "cel mai bun alpinist este cel viu".
Dar, situatia de fata prezinta multe lucruri contradictorii si aproape aberante din punct de vedere tehnic al alpinismului:
1. Ipoteza initiala este ca alpinistul nostru a cazut cu aproape 100m inainte de varf - unde?? - in ANZI (Alt maxima 6960m - vf. Aconcagua), deci in momentul caderii se afla undeva la cca 6800m.
2. Lungimea maxima de coarda este de 50m, se pot innadi maxim 2, sa o faci de 100 (practica putin utilizata in alpinism), de unde rezulta ca alpinistul s-a oprit din cadere pe undeva la o alitudine de minim 6700m, si nu cum reiese din text ca ar fi fost aproape de poalele muntelui - niciun alpinist nu ar putea cara o coarda de peste 6km, chiar daca ar exista una).
3. "Solul" putea sa fie doar o mica platforma a Canalletei sau chiar baza acestui valcel (cca 6700 m)
4. Intr-o zi lumina (cca 10 ore) este aproape imposibil sa ajungi in Anzi la 100m de varf - iti trebuiesc minim 2 zile (exceptand 5-7 zile de aclimatizare in puncte intermediare) - ceea ce implica existenta unui echipament minim de bivuac (desi in 1991 recordul a fost de sub 6 ore, pe ruta nordica)
5. Ori in coarda - ori pe o mica platforma de regrupare sau la baza valceului Canaletta - la acea altitudine ar fi intrat oricum rapid in soc hipotermic (fara echipament adecvat si fara bivuac - dovedit anterior a fi obligatoriu pentru expeditie)
6. Si cel mai important - ascensiunea pe ruta nordica (cea uzuala) nu necesita asigurare in coarda, poate doar cea de-a doua ruta uzuala cea care implica traversarea Ghetarului Polonezilor, dar de dragul povestii putem presupune ca alpinistul nostru a urcat pe cea mai dificila varianta - cea sudica,
7. Simon Yates a supravietuit uneri caderi intr-o crevasa din Anzi (Siula Grande), timp de peste 8 zile - e drept cu degetele de la maini si picioare amputate si ajungand singur la tabara de baza intr-o stare de nerecunscut.
8. Echipe de salvare in Anzi nu prea exista nici acum, daramite inainte de 1897 cand s-a inregistrat prima ascensiune reusita.