Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale (Bisericile pictate din nordul Moldovei, Bisericile de lemn din Maramureș, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Mănăstirea Horezu, Centrul istoric al Sighișoarei, Satele cu biserici fortificate din Transilvania) și două situri naturale (Delta Dunării și Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei). România are și șapte elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (Ritualul călușului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie) - Mănăstirea Horezu a fost construită de Constantin Brâncoveanu în primii săi ani de domnie, între anii 1690 și 1693, biserica mare a așezământului cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Este cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului datorită faptului că a impus în arhitectură şi pictură stilul brâncovenesc unicat în Europa. Stilul brâncovenesc este considerat o replică locală a renaşterii apusene. Denumirea mănăstirii vine de la huhurezi, păsări cântătoare care populau pădurile din jur. Meşterii care ridicau mănăstirea, de frica turcilor, lucrau numai noaptea acompaniaţi de cântecul huhurezilor. Complexul monahal de la Horezu este format din patru lăcaşuri sfinte, înafara incintei, în apropiere, mai sunt trei lăcaşuri vechi: biserica Bolniţă, schitul Sfinţilor Apostoli şi schitul Sfântului Ștefan.