“He buscado por todas partes la ciudad soñada, y al fin la he encontrado en Ronda”   (Am căutat peste tot oraşul viselor mele şi l-am găsit, în cele din urmă, în Ronda) – Rainer Maria Rilke In timpul Războiul Civil Spaniol, orașul a fost teatrul multor execuții sângeroase, evenimente relatate de Hemingway în cărțile sale. Ronda este agățată pe un conglomerat de formațiuni stâncoase prin care și-a făcut drum un firicel de apă, Guadalevin, dând naștere lui El Tajo, un canion spectaculos de 100 m înălțime, ce taie micul pueblo în două. Pentru a trece dintr-o parte în alta, vechii locuitori s-au pus pe treabă și au ridicat trei poduri (Puente Romano, Puente Arabe si Puente Nuevo), ale căror nume amintesc de perioadele de dominație sub care s-a aflat orașul de-a lungul secolelor. Puente Nuevo are însă o istorie tristă – a fost terminat în 1751, după 42 de ani de construcţie, timp în care a luat tribut 50 de vieţi din rândul muncitorilor. Dealtfel, în zilele noastre, podul cel nou este un loc preferat de adio pentru sinucigaşi. Dar asta nu umbrește cu nimic farmecul său. Mândria oraşului rămâne însă Plaza de Toros si arena , cea mai mare şi mai veche, locul în care s-a inventat corrida. Aici au luptat toreadori neînfricați, cel mai faimos fiind Pedro Romero, spaima a mai mult de 5.000 de tauri, a cărui statuie tronează în fața intrării principale.  ( Bietele animale! )