Inițial, COLINDELE aveau o funcțiune ritualică, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor lui IANUARIE. Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, de petreceri și de urări. La noi, COLINDELE sunt cântece tradiționale exersate în mediul rural, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 și 60 de versuri. COLINDELE sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreștină. COLINDELE nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creștine de iarnă, și nici colindatul cu umblatul cu steaua. COLINDELE se cântă în preajma CRĂCIUNULUI și ANULUI NOU. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni, potrivit diferitelor regiuni etnografice și graiuri.