Prima mea întâlnire cu Picasso a fost cu mulți ani în urmă, când am văzut câteva reproduceri după tablouri celebre, și a fost un refuz, fără îndoieli şi ezitări.Am văzut mai târzíu multe din picturile lui Picasso, în muzee.Am descoperit cu timpul, în analizele experților și in filmele care l-au descris, omul Picasso, om obişnuit şi geniu creator, în acelaşi timp şi în aceeaşi persoană.Ca şi alţi mari artişti ai umanităţii, Picasso a avut puterea şi geniul să coboare până în profunzimile trăirilor omeneşti şi să vadă ceea ce suntem, să transforme Arta dinaintea lui, și de după el, prefigurând înainte cu decenii, ceea ce se poate întâmpla într-un viitor în care devenim tot mai insingurați și dezumanizați.O parte din opera lui, care nedumereşte pe mulţi, nu este decât reprezentarea uluitoare a inconştientului şi subiectivului din noi.Am descoperit că multe din picturile lui, prezintă cu mulţi ani înainte, chipul contorsionat, diform, inuman, grotesc, damnat, al unei lumi viitoare... în care tot mai multe evenimente, acţiuni, atitudini, porniri, anunță o posibilă înfruntare între roboți și oameni...Acea parte din opera lui care displace sau îngrozeşte pe mulţi, nu este poate decât una din trâmbiţele care vesteşte Apocalipsa…Mai târziu, după mai multe lecturi şi reflecții privind arta modernă, am avut o revelaţie care, mai întâi, m-a contrariat, şi care apoi m-a eliberat de toate dogmele şi prejudecăţile, revelație care reprezintă viziunea personală anunțată în titlul acestui pps...Marii artişti au capacitatea uluitoare de a anticipa, de a "presimţi", de a "vedea", cum va evolua şi va arata lumea peste ani…