Hallo Helmut,aber das erfordert viel Mut, Geduld und viel Erfahrung, und davon hast du als Profiklet [...] » El caminito del rey
Teodore, cand am trait in Romania, dupa copilarie, visam si-mi doream sa plec in strainatate, sa-mi [...] » Ich hab noch 1000 Treume - Mai am inca 1000 vise.
Da domnule, parca nici n-ar fi corect sa ni se indeplineasca toate visele, am contrazice infinitatea [...] » Ich hab noch 1000 Treume - Mai am inca 1000 vise.
Am si eu o colectie de flori montane, pe care am reusit sa le si identific cu ajutorul internetului, [...] » La Campanella - Clopotelul. Vara a urcat si ea la munte.
Mi se cam ''limba plimba-n gura'' cand citesc aceste localitati, dar peisajul e de poveste si mai e [...] » Alta Badia, pe bicicleta. (Mountainbiken)
Hallo Helmut,sehr schöne Präsentation mit wunderschönen Bildern aus den schönsten Bergen Europas [...] » Alta Badia, pe bicicleta. (Mountainbiken)
Din nou amintiri ! Frumoase amintiri mi se deruleaza in fata ochilor. Cand am parcurs Canyonul Sam [...] » Chania.
Beautiful, thank you 👍 [...] » RAYONS D'OR
Multumesc ,pentru atentia acordata prezentarii,pentru frumoasele aprecieri venite din partea unui ex [...] » Knossos
O excelenta lectie de istorie din trecutul civilizatiei Grecesti si al omenirii, cu fotografii expli [...] » Knossos
Wunderschöne Bilder, danke Helmut 👍🚴 [...] » Die Alpenrose - Trandafirul de Munte - Rhododendronul.
Very nice 😀 👋 [...] » Villages fleuris vus par un cycliste
IN MEMORIA POETULUI ADRIAN PAUNESCU UN PPS ,O INTERPRETARE AUNEI MELODII PE VERSURILE REGRETATULUI POET.
192 vizualizari
191 vizualizari
187 vizualizari
181 vizualizari
178 vizualizari
178 vizualizari
138 vizualizari
Comentarii (3)
Teodora Buiţă
O prezentare de-a dreptul emoţionantă! Felicitari, d-na Adriana! Cu ea, mi-aţi atins cele mai sensibile corzi, şi sunt convinsă că nu doar mie, ci tuturor care o vor viziona! De când am aflat trista veste, că maestrul nu mai e printre noi, aşa cum vi-am mai spus, îmi plânge sufletul şi nu reusesc să-mi revin! Constat, cu nespusă durere, că pe zi ce trece, noi, românii, rămânem din ce în ce mai singuri... şi mai puţini, devenim tot mai săraci, nu doar material, ci şi spiritual! Cu fiecare zi ce pleacă, ne tot pleacă şi geniile, iar azi, încă un mare talent, un adevărat fenomen natural ne-a părăsit..., s-a dus să-i încânte şi pe alţii cu versuri nemuritoare... Cu poeziile lui am crescut, în caietul iubirilor mele poetice, maestrul ocupa primul loc şi apoi alţi poeti, ele mi-au fost ghid la vârsta formării mele intelectuale, afective şi estetice şi m-au făcut să consider poezia cel mai frumos lucru din lume, cu poeziile lui m-am maturizat şi acum, tot cu ele îmi bucuram sufletul, în fiecare luni, ascultându-l la emisiunea “Cu emoţie, Adrian Păunescu”! De ce scriu aici despre toate acestea? Ştiu că simt ca mine mulţi şi mulţi alţii, fiindcă, ţara noastră, deşi săracă şi cu probleme, nu e lipsită de oameni sensibili, iubitori de poezie şi de frumos şi de aceea, dacă întâmplarea a făcut ca eu să am norocul şi onoarea de a-i asculta ultima emisiune şi ultima poezie compusă luni, de pe patul de spital, vreau să o scriu, ca să o citiţi, toţi cei care l-aţi îndrăgit şi apreciat! Da, poate nu vă vine să credeţi, dar deşi în spital, deşi foarte bolnav, fără să ţină cont de interdicţia medicilor sau de marele efort pe care îl face, de pe patul de spital a ţinut să-şi onoreze promisiunea făcută ascultătorilor şi a realizat luni, 1 noiembrie, emisiunea “Cu emoţie, Adrian Păunescu”, aşa cum a făcut-o mereu, în fiecare luni, de aproape 5 ani!
Mesajul central de preţuire pentru cei dragi care l-au sprijinit în această încercare, a fost intitulat “Scrisoare din urgenţa inimii”. A făcut un efort admirabil, de a vorbi în direct chiar din salonul de reanimare al secţiei de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca din capitală, recitând în premieră versurile create cu doar câteva ore în urmă: “Poem cardiac cordial.” Pot spune că a avut un ton optimist, amintind chiar despre o uşoară însănătoşire, afirmând: “Încă mai am planuri mari cu această viaţă!” Maestrul şi-a exprimat recunoştinţa faţă de toţi românii care în această perioadă de suferinţă i-au fost alături şi şi-au dovedit ataşamentul, trimiţând mii de mesaje de apreciere şi încurajare. Până în ultima clipă a sperat că îşi va reveni, că se va face bine... Aşa cum spuneam, am rămas încă şi mai săraci, odată cu dispariţia unei persoane atât de valoroase..., a unui titan al poeziei româneşti... DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
De la un cardiac, cordial
De aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că-i un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai atingă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei!
Păziţi-vă şi inima şi gândul!
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate.
Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate!
Ieraţi-mă dacă v-am întristat, dar..., distinşii mei colegi de site, am simţit nevoia să vă împărtăşesc acest sentiment, de a fi impreună în durere şi de a vă dezvălui ultimile gânduri ale unuia dintre cei mai mari poeţi români, în ultima sa poezie!
Vă doresc tuturor o seară senină #
Gabriela Florescu / Gabi
Va multumesc!
Angelica1
Multumesc si atat ...mi-a placut...!