Și eu sunt onorată că mergem cu toții în excursii. Chiar dacă nu, fizic, eu mă bucur că vă cunosc sub această formă, vă apreciez și vă respect, pe fiecare în parte. Avem, aici, o lume a noastră, diferită de cea de ,,afară". Ne apreciem munca, ne respectăm reciproc, avem preocupări frumoase. Realizatori sau doar contributori/vizitatori, vă respect pe fiecare în parte. Cristina
Mulțumesc, domnul Helmut, pentru recomandări. Ne-am dorit să mergem și prin zona Zărnești. Dar mereu s-a ivit altceva. Ne-am cam limitat la Munții Bucegi, de pe Valea Prahovei. Oameni leneși, ce să zic. Cu respect, Cristina
Michael James Smith este un celebru peisagist britanic care s-a născut în Essex, Marea Britanie, în 1976, fiind fiul artistului David Smith. El s-a inspirat din tablourile tatălui său într-o măsură destul de mare. Tatăl său obișnuia să-l ducă în excursii pentru a găsi peisaje frumoase de-a lungul tării. Acest lucru l-a ajutat în a-și desăvârși talentul artistic. Este considerat unul dintre cei mai populari pictori peisagiști din lume. Lucrările sale conturează tehnicile clasice engleze. Cea mai uimitoare caracteristică a picturilor sale este „realismul” care oferă o calitate fotografică peisajelor sale. Nu puteam să pun picturile lui pe toată pagina, ele având MB destul de mulți, și așa, pps-ul meu are 14,8 MB. Iar mărite, le luam din frumusețe, calitate și claritate. Am folosit acea ,,ramă", și pentru a da o notă de simplitate locurilor pictate de el. De fapt, cam tot ce pictează, sunt locurile în care trăiește. Să vă spun că mulți prieteni au crezut că sunt fotografii, până când la finalul pps-ului, au văzut acea mână dibace, care mai completează ceva pe la tablouri.
Armin van Buuren. Am scris despre el în descrierea făcută pps-ului. Completez cu faptul că este un artist mereu prezent la festivalul Untold, care anul trecut s-a ținut la Cluj-Napoca. El a mixat muzică trance, în ediția din 2019 a festivalului UNTOLD timp de șapte ore. A urcat pe scenă la ora 02.25 și a încheiat dimineată la 09.20. Show-ul a-nceput cu imnul ,,Deșteaptă-te, române!". Iar el s-a adresat fanilor așa: ,,România, este bine să mă întorc acasă!"
Iar pianistul care îl însoțește în melodia din clipul meu, Jan Vayne, este un cunoscut pianist olandez. Împreună au realizat această capodoperă de muzică.
Vă mulțumesc, domnul Helmut! Mi-ați făcut o mare bucurie cu acest comentariu! Cu mult respect, Cristina
Bună ziua, dragi prieteni Cred că sunt cea mai în măsură să scriu aceste rânduri, fiind ,,veterana" acestui site. Mă rog, a celor care am rămas fideli acestui talent. Eu așa îl consider: un talent. Am venit aici, cu primul meu pps, în decembrie 2008. Și cum erau Sărbătorile de iarnă, era și Admin liber, pps-ul fiind postat pe 4 ianuarie 2009. De atunci figurez eu ca membru ,,cu drepturi depline" Eu nu am mai postat pe niciun site de specialitate, niciodată. Am rămas și voi rămâne fidelă acestui site. Ca într-o familie. Acum câțiva ani mi-am realizat canalul meu de Youtube, unde multe dintre pps-uri le-am convertit în mp4. Și atât. Am trăit, pas cu pas, toate etapele prin care Nice a trecut, cu bune, cu mai puțin bune, cu discuții, la care nici eu nu am lipsit. Pentru că așa este bine, să discutăm, să ne spunem părerile. Unele dintre ele, chiar au fost constructive. M-am bucurat, de-a lungul acestor ani, de prietenii la care nici nu visam, la reacțiile oamenilor, mai ales la începutul acestui site. Cu fiecare comentariu, parcă te îndruma să mai lucrezi ceva, să mai aduci ceva nou. Așa este, acea perioadă, când au apărut ,,steluțele", a fost cea mai supărătoare, cel puțin din partea realizatorilor. Da, nu ridicăm pietre de moară, când spunem că muncim la un pps. Dar el implică multe căutări de imagini, muzică, detalii, și la final și puțin talent. Ca după toate acestea să vezi notele de repetenție, nu era tocmai comod. BINE că s-a terminat cu ele. Că s-au retras mulți autori sau neautori, este opțiunea fiecăruia. Poate au găsit un loc mai ,,călduț" în altă parte, poate și-a făcut prieteni noi...cine poate ști! NU te poți supăra pe prieteni, pe munca ta, pe acest site, dacă nu ți-a convenit ceva. Părerea mea! La un moment dat, și Admin știe, m-am retras, cu toate pps-urile și am plecat. Apoi, m-am gândit mai bine, și mi-am spus: ,,dar ce vină are un privitor și iubitor de pps-uri, că la noi sunt discuții? Nu sunt peste tot?" Și am revenit. Acest lucru se întâmpla cu mulți ani în urmă. Haideți să rămânem uniți. Chiar dacă nu prea avem timp să comentăm lucrările colegilor, cel puțin le urmărim, reacționăm în modul apărut recent. Să nu ne mai supărăm pentru nimicuri, suntem oameni în toată firea. Vizitatorii acestui site așteaptă de la noi lucruri interesante, nu dispute. Eu zic să mergem înainte, fiecare urmându-ne visul, talentul, chemarea. Nu ne bucurăm numai noi de comentarii și reacții. În primul rând se bucură cei care vin și ne urmăresc realizările. Vă doresc spor la lucru, și o viață liniștită, să trecem cu bine peste acest eveniment global, care nu ne va împiedica să ne punem sufletele în ceea ce știe fiecare, în felul sau, să și-l pună. Vă apreciez și vă stimez pe fiecare, pentru modul cum știți să vă exprimați ideile, să vă puneți sentimentele, talentul, în tot ceea ce realizați Cu mult respect, Cristina G.
Acel timp era curat, sincer, liber de intrigi, oamenii erau mai pasionali, iubeau altfel. Poate mai sincer, poate chiar cu înverșunare. Toate acestea le știm din asemenea versuri, din literatură, film... Jacques Prévert este unul dintre acei oameni care ne face să simțim, prin ceea ce a scris, trăirile lui. Deși a-nceput să scrie poezii la vârsta de 45 de ani (1900-1977), a devenit iubit de francezi, și nu numai, datorită scrisului său colocvial și al jocului său de cuvinte, în care se ascund înțelesuri...
Vă mulțumesc, domnul Adrian Toia, pentru acest comentariu, care mă onorează! Cu mult respect, Cristina
Cât de frumoasă este natura, fără picior de om! Unde este omul, este și distrugere. S-o recunoaștem. Iar muzica, potrivită pentru o plimbare virtuală, în perfecțiune.
Domnul Helmut, vă mulțumesc pentru toate comentariile dumneavoastră. Sunt impresionată de interesul pe care îl aveți pentru un anumit tip de pps-uri sub semnătura mea. Eram la începuturi, nu prea știam cum să aduc îmbunătățiri acestui tip de lucrări, nu am vrut să mă rezum doar la a înșira niște fotografii, ci și a aduce la realitate niște lucruri de suflet, sau reale, petrecute în timp. În acest pps am vorbit, în majoritatea imaginilor, despre țara noastră. Nici nu aș fi avut loc și timp pentru restul lumii. Știm că nu toată omenirea este conștientă să respecte mediul înconjurător. Și pentru asta suportăm toți.
Vă mulțumesc și pentru ideea de o a reposta, nu cred că este cazul, este lucrată timid, stângaci, eram la începuturi. Dacă dl. Admin îmi spune să o repostez, așa o să fac. Respect tot ce înseamnă mediu, tot ce înseamnă omenirea sau viața, în general. Îmi respect familia și prietenii. Respect tot ce vine în contact cu mine, vreau să las urme frumoase. Respect acest site care a fost, la un moment dat al vieții mele, o gură proaspătă de aer, mi-a schimbat viața.
Astăzi este ziua lui, a Pământului. Îl simt cum îmi sărută tălpile, cum nimeni nu a făcut asta pentru mine. Îl respect și pentru asta. Prezentarea este un strigăt de disperare al Naturii către Om. Este un semnal de alarmă privind viitorul nostru. Să avem grijă de Natură, e tot ce ne-a mai rămas.
Nu credeam nici în 100 de vieți că noi, pământenii, vom trăi ce trăim acum. Planeta Pământ ne-a tras zdravăn de urechi, pentru indolența, nepăsarea, nesimțirea, îmbogățirea unora din resursele lui. Am ignorat tot ce înseamnă viață pe Pământ. Ne-am crezut unici, stăpânii tuturor. Ei, uite că nu este așa, și acum plătim!
Pps-ul l-am lucrat în 2009, iar clipul este realizar în 2015. Pentru cine dorește, el poate fi vizionat și sub formă de clip, aici: https://youtu.be/JgEuIhVxGak
Adevărat a Înviat! Domnul Helmut, vă mulțumesc pentru aceste urări, venite dintr-un suflet nobil! Și eu vă doresc multă sănătate, liniște, să trecem cu bine de aceste evenimente neplăcute. Să ne reluăm viața, fiecare cum știe că a avut-o înainte de acest necaz. Calde îmbrățișări doamnei Edda! Cu respect, Cristina G.
Oceanul, trandafirii, simbolizează infinitul. Viața pe care trebuie să o prețuim, să iubim tot ce știm că merită, să ne ridicăm ochii asupra Cerului, de unde ne este dat tot ce trăim. Și să credem în noi și în Forța Divină. Doar acolo vom găsi acea iubire căutată de noi toți. Vă mulțumesc, domnul Toia! Cristina
Mulțumesc, domnul Adrian Toia! Da, s-au îmbinat toate, cât să iasă un cocktail de înțelepciune. Poate din ce trăim azi, să învățăm câte ceva, fiecare să ia exact atât cât să devină înțelept. Să înțelegem că nimic nu contează decât sănătatea, familia, liniștea și fericirea. Și să ne rezumăm la strictul necesar. Cu mult respect, Cristina
Domnul Helmut, mă onorează acest comentariu! Vă mulțumesc mult pentru el!
Da, aveți dreptate, ne credeam mari și tari și de neînvins. Iată că ceva microscopic ne-a deschis ochii. Și eu sper că rămânem cu ei deschiși, că nu ne vom întoarce la proastele obiceiuri, și că vom aprecia viața și lucrurile simple din ea. Eu nu cred că este prea târziu. Poate că Dumnezeu ne-a trimis un semn, chiar înainte de Sărbătoarea Învierii Lui Iisus! Că trebuie ca și noi, muritorii, să ne plecăm ochii și asupra noastră, și asupra semenilor noștri, nu numai la valorile materiale. Că nu suntem Dumnezei, așa cum spuneți. Da, eram/suntem niște particole în vânt, ca și acest virus. Eram nocivi, credeam că suntem de neînvins, exact ca acest virus. Nu ne deosebește nimic de acest virus. Ne-am comportat la fel ca el, epitetic vorbind!
Despre muzică: acest compozitor este de urmărit, de apreciat. Are multe capodopere la activ, melodii folosite în filme ca cel amintit de mine, dar și Mecanicul, La limita extremă, Blade, Zborul spre casă, Micul Tate (pe care l-am văzut la TV), și multe altele, vreo 50. Aici v-am pus un link unde îi puteți asculta, online, muzica-i superbă.
Domnul Helmut Îmi plac lucrările dumneavoastră, așadar reacționez ori de câte ori le urmăresc. Și eu vă mulțumesc și dumneavoastră, și doamnei Edda, pentru atenția pe care o acordați lucrărilor mele. Vă doresc multă sănătate, aveți grijă de dumneavoastră. Cu mult respect, Cristina G.
M-am gândit să deconspir ceva, să justific ceea ce am spus despre responsabilitatea ploieștenilor de a-l omagia pe Nichita. Fratele meu este regizor. Are o trupă de teatru de gest, unică în țară. Acest teatru s-a numit Teatrul Equinox. De câțiva ani, de când s-a ivit o situație de neconceput (nu are rost să v-o descriu, nu am nici loc, la câte sunt de spus), se numește Centrul Dramatic Mythos. Dacă intrați pe net, și scrieți ce am scris mai sus, veți vedea de cine este condus. Veți vedea spectacole pe Youtube. Veți vedea munca fratelui meu, de peste 40 de ani de când a înființat acest teatru. Este un teatru de amatori, copii cu acest talent, copii care au devenit, în timp, actori, sau studenți la teatru sau regie. În fiecare an, fratele meu cu trupa lui, îl omagiază pe Nichita, timp de zece zile. Vă atașez un link, cu ultimul program al acestui teatru, de anul trecut. Anul acesta, știind prin ce trecem, nu va mai fi această omagiere. Poate că va fi online, nu știu, nu am vorbit cu fratele meu. El se numește Mihai Vasile.
Primăvăraticul Nichita ne-a lăsat cea mai frumoasă moștenire: poezia sa. Dacă nu s-ar fi dus să le scrie frumos îngerilor, pe 31 martie ar fi împlinit 87 de ani. Dar noi, ca nație, trebuie să îl iubim mult mai mult decât o facem. Eu îi cinstesc memoria, așa cum mă pricep, așa cum mă inspiră poezia lui, pe care o iubesc nespus. În general noi, ploieștenii, o cinstim așa cum se cuvine.
Vă mulțumesc, domnul Adrian Toia, pentru acest comentariu atât de delicat. Cu mult respect, Cristina G.
Așa este, Cipri. Acum avem mai mult timp să reflectăm asupra vieții noastre, pe care cred că am luat-o în glumă, să dăm mai multă valoare lucrurilor, poate considerate simple, până acum. Să ne respectăm mai mult între noi. Acum avem timp mai mult să citim, să ascultăm o muzică doar de noi știută. Mulțumesc, Cipri! Cu mult respect pentru tot ce înseamnă Nicepps, Cristina G.
Îți mulțumesc, Teo! Așa este. Vremea trece atât de repede, mai ales după o anumită vârstă. Parcă se grăbeste, cumva... Dar noi, femeile, avem grijă să nu ne pierdem din calităti, din feminitate, delicatețe, chiar dacă suntem mame sau bunici. Sentimentele noastre parcă se intăresc, odată cu trecerea timpului.
Și eu îți doresc sănătate, să ai parte numai de lucruri frumoase, să îți păstrezi zâmbetul, optimismul și sensibilitatea cu care ne încânți prin poeziile tale. Un dar atât de minunat dat de Dumnezeu!
Și eu îți mulțumesc, dragă Teo! Pentru cuvintele frumoase, pentru urările tale care, întotdeauna mă încarcă pozitiv. Acest anotimp, cum l-ai numit tulburător, și care exact așa este, să îți aducă multă sănătate, mulțumire și iubire din partea celor dragi. Să îl trăiești cu speranțe de bine și frumos, cu optimism. Te îmbrățișez cu mare drag, Cristina
Vă mulțumesc, domnul Adrian Toia. Nici eu nu am urmărit tot festivalul. Dar această melodie mi-a atras atenția prin linia melodică și, cum am spus în descriere, mi-a atras atenția interpretul de limbaj mimico-gestual. Mi-am dat seama că acolo se spune ceva foarte important, așadar am găsit și traducerea, și nu m-am înșelat. Încă o dată vă mulțumesc pentru intervenție. Cu respect, Cristina G.
Am vrut să scriu și eu pe blog, acolo unde se anunță modificările, dar cred că nu este activă această opțiune. Așadar, dacă nu vă supărați, scriu acest comentariu aici, văzând că și dumneavoastră ați adus acest subiect în discuție.
„Bună ziua, Admin, bună ziua tuturor! Acum totul este foarte clar. Posibilități multiple de a căuta un autor sau o prezentare. Iar faptul că am scăpat de steluțe, cred că este o ușurare pentru toți. Eu mă obișnuisem să nu mai dau importantă notelor, știind cine se ocupă cu acest lucru. Toți care lucrăm pps-uri, ne cunoaștem între noi, suntem colegi de ani de zile, știm cum lucrăm, ne apreciem munca, ne respectăm reciproc. Cred că sunt printre „veteranii" acestui site, am aproape 12 ani de activitate. Pot spune că acest colectiv mi-a fost ca o familie. Vă mulțumesc și vă respect pentru tot ceea ce sunteți.”
Dragă Teo, îți mulțumesc mult pentru urări, pentru gândurile frumoase!
Cât privește melodia și pe ea, și pe celelalte două din toate trei clipurile de acum, sunt alese mai demult, pps-urile sunt concepute mai demult. Pentru că am timpul limitat, am vrut să lucrez ceva și pentru această frumoasă Sărbătoare. Dar mă bucur tare mult că avem gusturi comune.
Dragă Teo, ai pus în versurile tale, și dorințele mele. Dar o dorință tu nu o știi, sau doar o bănuiești: aceea de a ne aduna cu toții de Sărbători. De ani buni, fiul meu cel mic, care este plecat prin țări străine, nu poate veni de Sărbători. Are, pe acolo, mult de lucru. Cred că sunt multe familii care se ,,întregesc" în fața webcam-ului. Dar tot de pe atunci, noi ne adunăm în jurul mesei, și sărbătorim cum se cuvine, și Crăciunul, și Anul Nou, în februarie, când nepoțelul are vacanță.
Mulțumesc mult pentru emoția simțită, urmărind acest pps al tău. Sărbători cu sănătate și liniște, tuturor! Cu mult respect, Cristina
Mulțumim mult, domnul Helmut, pentru urări. Și eu vă doresc Sărbători cu mult bine, sănătate și bucurii!
Steaua de Crăciun, sau Poinsettia, sau Euphorbia pulcherrima. Îmi place mult această floare. Aproape în fiecare an o am. Dar acum câțiva ani am avut o plantă care a durat vreo patru ani, chiar devenise un copăcel. Așa am observat multe la ea. Floarea, în sine, este acel buchețel galben, care secretă un lichid ca mierea, din mijlocul frunzelor colorate. Căci ce vedem noi colorate, nu sunt petale de floare, ci frunze, care se colorează în funcție de anumiți factori.
Teo, draga mea, îți mulțumesc pentru prezența ta în viața mea! Regretul meu este că am timpul atât de limitat, și nu pot fi mai activă, referindu-mă aici și la faptul că nu prea am timp să îți scriu sau să îți răspund pe email. Dar tu trebuie să știi că ești în sufletul și gândul meu. Te îmbrățișez cu drag, Cristina
Iubesc toamna ca pe o ființă dragă! Mă regăsesc în ea, prin tot ce îmi oferă. Mulțumesc, dragă Teo, pentru tot ce îmi oferi și tu. Și eu îți doresc o toamnă frumoasă, bogată în culori, căldură în suflet, insipratie. Cu mare drag, Cristina
Domnul Toia, vă mulțumesc pentru vizită și comentariu. Nu am cum să ignor un lucru atât de frumos, când cineva îmi urmărește și apreciază munca! Nu am plecat niciodată de aici, și nici nu voi pleca. Cu respect, Cristina G.
Domnul Helmut, V-am apreciat munca, mai ales că am admirat propriile dumneavoastră fotografii din locuri pe unde nu cred că mă vor purta pașii, vreodată. Așa este, vom rămâne fideli acestui site, unde eu am depășit 10 ani de activitate.
Cu mult respect pentru tot ce înseamnă Nicepps, Cristina G.
Domnul Helmut Ca de obicei, sunteți atent la ceea ce lucrez eu, și vă mulțumesc pentru asta! Mi-am dorit asemenea imagini, să se ridice la măreția acestei muzici.
Domnul Helmut, Cum să vă luați ,,Rămas bun"? Cine mă mai notează pe mine cu 10 steluțe? În afară de dumneavostră și Cipri? Știu, este doar o melodie. Dar te înfioară! Și așa cum spune și melodia, ,,orizonturile nu sunt niciodată prea departe". Să ne revedem cu drag, aici. Cu respect, Cristina G.
Mulțumesc mult, Cipri! Pentru comentariu, pentru notă, pentru faptul că încă mai ești printre cei interesați de munca mea care, și așa, a devenit din ce în ce mai neinteresantă. Dar, vorba acestui superb cântec, eu nu voi renunța niciodată la visul meu. Acela de a lucra, chiar dacă timpul nu prea îmi permite acest lucru. Cu mult respect pentru tot ce înseamnă pentru mine, Nicepps, Cristina G.
mă bucur din toată inima că sunteți în țară. Brașovul, pentru mine, este unic. Și cred că nu doar pentru mine. L-am luat la pas, mergând km pe jos, să-i ,,gustăm" unicitatea. Apoi, de sus, de pe Tâmpa, să-l vedem în toată splendoarea lui. Am realizat fotografii pentru câteva pps-uri. Dar nu mai am timp de lucrat!
Avem o țară superbă! Am fost, uneori la pas, în multe locuri. Normal că nu este totul perfect, nici nu are cum. Nicio țară nu este perfectă. Dar pe România noastră trebuie s-o iubim și să o respectăm. De acest respect cred că se bucură mai mult din partea oamenilor obișnuiți, simpli. Căci cei care sunt în măsură să o gestioneze, au alte gânduri... Nu vreau să spun mai multe, căci aici nu se face politică, aici suntem să ne relaxăm, să învățăm lucruri noi.
Cu multă plăcere am acordat aceste note, pentru că au meritat aceste prezentări. Acest mesaj este valabil și pentru domnul Christian, care a avut delicatețea să îmi mulțumească pentru notele de 10. Atunci când notez un pps, notez munca acelui autor, nu numele. Știm cu toții ce implică realizarea unui pps. Nu ,,ridicăm pietre de moară". Dar dacă nu ar fi munca, implicarea, căutările, alegerea subiectelor și câte și mai câte, nu ar rezulta aceste frumuseți.
Mi-am făcut puțin timp să mai vizionez câte ceva. Timpul nu-mi prea permite nici să mai lucrez. Intru destul de rar pe site. Iar pe data de 2 mai am avut puțin timp să mă mai delectez cu câte un pps. Și m-a luat groaza, cum ,,Marina M", cine o fi doar ea/el știe, a notat în jur de 120 de pps. Într-o singură zi. Siiiigur că le-a vizionat. Și siiigur nu i-au fost pe plac. Dar cred că domnul Admin a făcut ceva, în așa fel să nu mai vedem acest nume. Mie nu mi l-a mai dat când am dat căutare. Desigur, nu îi va fi greu să își facă un alt cont, și să continuie ,,pasiunea" cu care s-a obișnuit, dând notele pe care le știm. Vă rog să îmi permiteți un sfat. Puneți parole la pps-uri, căci într-o zi avem voie doar la 26 de download-uri. Bine, pentru cine joacă cinstit, și chiar vrea să se delecteze cu ce lucrăm noi. Nu să fim bătaia de joc a unor neaveniți.
Vă doresc multă inspirație și spor la lucru. Să aveți liniște sufletească, sănătate, bucurii. Să ne reîntâlnim cu drag, să ne bucurăm de realizările fiecăruia dintre noi.
Scumpa mea, Teo, și eu îți mulțumesc mult! Pentru atenție, pentru notă și comentariu. Daruri mereu minunate din partea ta. Chiar acum, după acești 10 ani, m-am întrebat ce nu este în regulă cu ce am postat, nevăzând nicio reacție. Și mi-am răspuns că probabil aceasta este cifra la care trebuie să mă opresc, să nu fie prea târziu, pentru a nu plictisi oamenii. Ei, un gând fugar... Încă o dată îți mulțumesc, și îți doresc doar frumuseți în viața ta. Te îmbrățișez cu mare drag!
O primăvară frumoasă, caldă și optimistă, tuturor! Cu mult respect, Cristina
Domnul Helmut, vă mulțumesc din toată inima că ați urmărit cu interes aceste pps-uri tematice. Mai am ceva în lucru cu propriile mele fotografii, dar cu greu îmi găsesc timp și pentru ele. Cu mult respect, Cristina
Consider că atunci când ești dăruit cu o așa dragoste de natură, de tot ce este pur, te poți considera un om fericit! M-am simțit ca și când aș fi fost pe acele meleaguri. Foarte, foarte frumos clipul! Cu multă considerație, Cristina
Mulțumesc, Cipri, pentru acest mesaj scris nu numai pentru mine. Și spun și eu Hristos A Înviat! Și vă doresc tuturor un Paște Binecuvântat, să fim sănătoși, mereu optimiști, cu zâmbetul pe buze, fericiți alături de toți cei dragi nouă. Să nu ne pierdem niciodată speranța că viața ne va dărui doar lucruri bune.
Revenind la prezentarea mea, din nou îți mulțumesc pentru notă și pentru această frumoasă caracterizare.
Cu mult respect pentru tot ce înseamnă Nicepps, Cristina
Domnule Helmut, Vă mulțumim din tot sufletul și eu și fiul meu. Nu aveam niciun dubiu că o să vă placă aceste impresii din expediție. Nu este prima dată când se aventurează pe drumuri lungi. A fost de două ori cu motocicleta în Marea Britanie, în nordul ei. Regiunea North Yorkshire. Totalizând cam 7 000 de km. la un singur drum. Cu oprire, de fiecare dată, în München. Muzica este aleasă de mine. Fiului meu îi place mult Clint Mansell, muzică folosită, de altfel, și în "Impresii..."1 Vă mulțumesc pentru vizită, notă și comentariu. Cu mult respect, Cristina
Îți mulțumesc, Teo, pentru aprecierea acestui pps., prin notă și comentariu. Da, avem emoții, suntem cu sufletul la gură ori de câte ori pleacă la drum. Dar avem încredere în el că este atent la condus. Ei s-au întâlnit pe feribot cu un clujean, care făcuse traseul cu bicicleta. Trebuie să fii motivat să pleci la drum fie cu motocicleta, fie cu bicicleta. Să ai adrenalina în sânge.
O urare de la prieteni este oricând binevenită. Îți mulțumesc pentru urări, pentru notă dar mai ales pentru prietenie!
Mă bucur mult că ți-a plăcut acest montaj. Cu siguranță s-a bucurat și doamna Anca Bulgaru. Căci picturile îi aparțin. Acest om deosebit, acest artist fără pereche, în viziunea mea și a multor iubitori de pictură.
Mulțumesc și eu, domnule Helmut! Și îmi cer scuze că nu am fost atentă la acest pps postat de dumneavoastră. Încă de la prima pagină de derulare, știam că este al Adrianei, și nu am mai citit felicitarea din prezentare. Am fost neatentă și îmi cer scuze. Noroc cu dl. Admin care mi-a spus despre această felicitare de ziua noastră. Încă o dată vă mulțumesc pentru gândurile frumoase. Cu respect, Cristina G.