Sigur că am înțeles că nu se pot da parolele noastre de la pps. Este firesc așa. Nu am spus altceva. Tocmai că v-am dat dreptate. Mă surprinde că nu m-ați înțeles!
Despre mine, am spus că pe Forum nu mă pot loga, deoarece am uitat parola. Pe FORUM...
Da, știu prezentarea domnului Helmut. Am vizualizat-o, mi-a plăcut, mulțumesc. Altceva am vrut să spun în prima mea intervenție. Poate nu m-am exprimat eu pe înțeles. În fine, nu mai contează...
Mda…Nici nu știu dacă să mă bucur sau nu… Am accesat linkul pus de dumneavoastră, dl. Admin. Habar nu aveam că este vorba despre o prezentare de a mea. Îmi fac mea culpa. Nu am mai intrat pe blog de nu știu câtă vreme. Nu mai spun că nici pe forum, pentru că mi-am uitat parola. Am tot trimis către dumneavoastră să mi-o schimbați dar în zadar. Chiar și azi În fine...Eu vreau să vă mulțumesc pentru că nu ne scrieți de fiecare dată comentariile care nu-și au rostul. Ca cel de acum...mă rog, ca cel din 2011, de la acest link/pps. Păi cum să dăm parolele? Le punem degeaba? Nu au decât să muncească cei care au lecții de făcut. Sau chiar cei ce vor să creeze un pps. Discuții despre parole au tot fost în ultimii ani. Sunt unul dintre contestați. Dar revăzând acest pps. de acum 8 ani, îmi dau seama cât de pueril este lucrat. M-a pufnit râsul, cum puteam lucra pe atunci. Chiar ar trebui șters, și nu numai el. Mă refer aici la cele vechi, lucrate de mine. Nu mai au nicio valoare. Nu au ele valoare nici cele mai recente. Și aici mă refer, desigur, tot la mine. Am văzut cu ochiul liber ce valoare a avut ultimul meu pps. Mulțumesc, dl. Cipri, pentru notă.
Și fiindcă am adus vorba, vreau să fiu puțin răutăcioasă. Sau nu? Mulțumim tuturor bărbaților-autori sau neautori-care vizitează acest minunat site, că ne-au felicitat pe noi, femeile-autoare sau nu-care depunem eforturi(poate este cam pretențios spus...), să expunem pe acest site. Ieri a fost ziua noastră. NU am văzut nicio felicitare în acest sens. Se puțeau scrie felicitări pe oricare pps de aici. Dar nu...
Cu încrederea că nu am supărat pe nimeni, vă salut cu mult respect,
Doresc lui Admin, colegilor mei dar și celor care vizitează acest minunat site, o viață frumoasă, în care să vă regăsiți spiritul liber, copilăria pe care toți o avem într-un colțisor de suflet. Noul an să vă aducă multă sănătate și numai bucurii.
Teo, îți mulțumesc din toată inima pentru prietenie, pentru cuvintele frumoase, pentru urări. Regret că uneori nu am fost mai prezentă pe site, prin notari sau comentarii, din motive stric personale. Unul dintre motive este timpul, care nu a fost de partea mea nici să lucrez mai mult. Îți doresc și eu să ai un an nou cu bucurii, sănătate, și vise împlinite.
Vă mulțumesc, dragi colegi, pentru notele foarte frumoase. Mă simț ca la un examen, după ce expun un pps. Și nu glumesc deloc.
Nu am renunțat la a fi notată, din mai multe motive. Deși am spun în nenumărate rânduri că nu-mi mai pasă de cei care notează în bătaie de joc, nu pot fi indiferentă, fie că este vorba despre mine, fie că este vorba despre colegii mei. Dar nu poți să fii indiferent la “joaca” unora. De fapt ar fi trebuit să spun la bătaia de joc a unora. Mi s-a mai întâmplat la o lucrare să fiu notată cu un trei, de un/o utilizator sau autor(el se știe...), să-și deschidă cont DOAR pentru a mă nota pe mine. Un/o pe nume Flo. Doar un vot și acela pentru mine. Acum s-a “născut” o “ea”-Stoica Elena. Tot un vot, și acela tot pentru mine. Un patru. Oare câte conturi și-o fi deschis? Și cu ce scop, oare? Prietenii mei, cei reali, nu cei virtuali, nu intră pe acest site, pentru că le trimit personal. Dar aceste “fantome” sunt înfiorătoare. Pe bune! Eu nu spun că această lucrare sau tot ce lucrez eu este perfect, pentru nota zece. Nimic nu este perfect pe lumea aceasta, nimeni nu a impus o regulă în a lucra un pps. Fiecare lucrează ce și cum simte. Dacă lucrarea, ca timp, i s-a părut destul de lungă, nu este obligat nimeni să urmărească până la capăt, dacă nu-și poate rezerva cinci minute pentru asta. Dar nici să dai nota patru. Monsieur Alain Dauzidou, autorul melodiei, urmărește acest pps. Și nu glumesc. Esenin...Cine nu-l iubește pe Esenin! Probabil doar cel ce a dat nota patru. În fine...Ce e făcut, e bun făcut.
Vă doresc tuturor un sfârșit de an cu împliniri, cu sănătate și cu inima plină de iubire, compasiune și bunătate. Cu mult respect, Cristina G.
Admin a postat comentariul tău, chiar azi. Mulţumesc mult, dragă Admin.
Teo, ai venit de ziua mea cu cele mai frumoase daruri: o poezie dedicată mie, ce poate fi mai de preţ ! Nu există ceva mai frumos şi din suflet. Un comentariu fără egal şi nota maximă de la profesorul de Limba Română ! Sunt un elev fericit !
Mulţumesc mult, draga mea prietenă. Şi pentru notă şi pentru comentariu. Ştiam că îţi va plăcea luna "mea" şi a lui Safina Mi-aş fi dorit să am şi eu talentul de a scrie versuri. Dar cum nu-l am, mă rezum la acest mod de a mă exprima. Şi mă bucur tare mult când aduc puţină armonie în sufletele celor care îmi urmăresc lucrările.
Pe această cale îi mulţumesc şi lui Cipri pentru notă. Vă mulţumesc mult, tuturor. Cu drag şi respect, Cristina
Aşa este, Atics. De-ar gândi şi unii vizitatori aşa, ce bine ar fi. Este uşor să ai asemenea păreri. Şi ceea ce ai adăugat tu, este perfect valabil. Noi nu facem altceva, decât să punem în valoare o fotografie, o pictură, un peisaj, o melodie, o poezie, nişte sentimente ale noastre sau ale celor ce au compus, având acest dar. Cum nu ne-am născut toţi talentaţi, noi ne manifestăm în acest fel: folosind programul Power Point, realizând nişte filmuleţe destul de modeste, atât cât ne oferă acest program. Ştiu că cerinţele sunt mari, dar nimeni nu este perfect. Nu, nu este nimeni absurd să ne ceară aşa ceva, dar am citit comentarii de acest fel, şi la unele prezentări de ale mele. În rest, nu strică să fim puţin mai toleranţi unii cu ceilalţi. Cu mult respect, Cristina G.
Fără a supăra pe cineva...Şi ca să nu văd răzbunare pentru curajul meu de a scrie asta... Acum lucrez o melodie superbă despre lună. Păi, ce fac, merg pe lună sau în preajma ei, să realizez câteva fotografii, de teama legii Copyright-ului? Să fim serioşi ! Nu în toate prezentările se pot folosi imagini proprii. Nicăieri în lumea asta nu se întâmplă să se lucreze doar cu fotografii proprii. Dar este normal să se specifice de unde sunt luate fotografiile, site-urile de unde se iau informaţiile sau traducerile. În rest, să auzim doar lucruri frumoase. Cu respect, Cristina
Mulţumesc mult, domnule Helmut. Şi pentru notă, dar mai ales pentru comentariu.
Da, eram la început când, cu mare satisfacţie, am reuşit să realizez, la acea dată, câteva pps-uri. Eram fascinată de acest program. Eram la început de drum, cu sfială, cu temeri, dacă place sau nu, ceea ce realizam. Nu existau note, era doar emoţia unui comentariu, care te făcea să lucrezi în continuare. Era acea mândrie, pe care o simţeai, şi vedeai că ai realizat ceva util şi plăcut. Acum, eu văd acele pps-uri destul de stângace. Nu le-am şters, deşi o puteam face. Anii de după, am evoluat, cred eu. Dar am lăsat şi ce este mai vechi. Acest pps l-am realizat, văzând cum ajunge mediul nostru înconjurător, şi în România. Am văzut cum ne autodistrugem. Am văzut răul Arieş şi când era curat, şi când au început să îl polueze. Am văzut diferenţe şi indiferenţe. La tot pasul. Dar am spus mult mai multe în acest pps. La care chiar m-a lăsat indiferentă nota acelei persoane. Neputinţa unora nu are margini, şi şi-o manifestă în acest fel.
Vă mulţumesc mult tuturor, şi mă bucur că existăm pe acest site de bun simt, de educaţie, unde ne putem exprima frumos, fiecare în felul nostru.
Mă adresez vouă, cei care colaborăm de ceva vreme. Chiar dacă nu ne cunoaştem fizic, ne respectăm unii pe alţii. Şi asta contează cel mai mult.
Sunteţi mici copii pe lângă mine. Pe data de 22 martie 2017, "Flo"(?!)şi-a deschis un cont, special pentru mine. A dat o singură notă, chiar în acea zi, şi aceea este un 3. Trebuie să fiu fericită că s-a născut special pentru mine. Sper din tot sufletul, să nu pornească prigoana notelor lui/ei. Dar ştim cu toţii că aceste note mici nu reprezintă nimic altceva, decât frustrarea unora. Şi poate chiar o fac intenţionat, văzând că noi reacţionăm în acest fel. Trebuie ignoraţi total!
Cu mult respect pentru munca dumneavoastră, Cristina G.
Îţi mulţumesc, Teo, pentru comentariu, completări şi notă. "Manelele" de azi ar trebui să poarte altfel de nume. Nu ştiu, habar n-am... Manelele, cu originile lor fanariote, şi-au pierdut azi, farmecul. Au devenit...altceva. Ceva ce nu este nici pe placul meu. Cu drag, Cristina
Pentru că oricine are o poveste, şi Maria Sa - Ghiocelul, are una. Foarte frumoasă, într-atât de frumoasă, încât eu i-am dedicat, cu câţiva ani în urmă, un clip, aşa cum îmi place mie.
Vă doresc tuturor o primăvară ca-n poveşti, cu multă sănătate, voie bună, fără griji, dacă se poate. Cu mult drag şi respect, Cristina G.
https://www.youtube.com/watch?v=0Lbh4ZHQHdc
Povestea ghiocelului
“A fost odată o Rază De Soare – era chiar fata cea mai mică şi răsfăţată a astrului luminos. Şi, tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lăsa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi, iată că, într-o bună zi, Raza De Soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva! Flori, care mai de care mai colorate şi mai parfumate, se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară! - Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă, pe care să mi-o prind în păr?- a spus Raza De Soare. Şi, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădină au privit mirate către cer şi au început să murmure: - Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa? - Cu siguranţă că a cules un trandafir – a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare. - Ba eu cred că a fost una dintre noi – a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete, încântate. - Nici vorbă de aşa ceva! – le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţii mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem? Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Raza De Soare culesese o violetă, si nu altceva! Numai într-un colţ de grădină cineva plângea. Era un ghiocel mic si firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei. Cum Raza De Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată. -Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeala? - Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul căpşor în jos. Dar nu a fost numai atât. Prinţesa-Rază De Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa: - Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?- a insistat Raza De Soare. - Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara! Şi chiar aşa a fost. Raza De Soare l-a sărutat pe ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite”.
http://www.didactic.ro
Cristina G. http://www.nicepps.ro/prezentare-powe...
Vă mulţumesc mult, domnule Helmut. Sigur voi ţine cont de sfaturile dumneavoastră. Cum să mă supăr! Aparatul meu foto este un Samsung destul de vechi. Demult mi-am propus şi promis să investesc într-un aparat performant. Ştiu de când am fost la Meteora, de tentele albăstrui. Dar aici, pe Caraiman, chiar erau zone joase, cu puţină ceaţă, de aceea unele fotografii au ieşit şi mai albăstrui. Da, îmi place să călătoresc. Şi în acest an am în plan. Sănătoşi să fim! Încă odată vă mulţumesc pentru sfaturi şi notă.
Vă mulţumesc tuturor pentru notele frumoase. Cu mult respect, Cristina
Dragă Teo, mulţumesc mult că m-ai însoţit pe cărări de munte. Mulţumesc mult şi pentru completări. Ele vin să îmbunătăţească descrierile mele. Da, când eşti acolo, sus, după un asemenea traseu, simţi că ai realizat ceva măreţ, care, parcă, numai tu l-ai realizat. Şi te încearcă o satisfacţie de mândrie, de putere... Noroc că există şi coborâşul, care te aduce cu picioarele pe pământ. Cu mult drag, Cristina
Domnule Helmut, vă mulţumesc şi mă bucur nespus de mult că am avut inspiraţia să nu ţin doar pentru mine această expediţie. Ştiu că sunt multe persoane care au parcurs acest traseu. Şi eram convinsă că l-aţi parcurs şi dumneavoastră. Cred că iarna este o adevărată provocare, căreia cu siguranţă nu-i voi face faţă niciodată. Acum am prins curaj pentru o altă provocare, pentru un alt vis de al meu, devenit realitate: Scarborough (fair), pe care o voi expune în pagini de power point. Cu respect, Cristina G.
Simt o mare bucurie, de câte ori îmi adresezi cuvinte atât de frumoase. Asta îmi dovedeşte că pasiunea mea nu trece neobservată. Te îmbrăţişez cu mare drag, Cristina
Mulţumesc pentru comentariu si nota, domnule Adrian Toia.
Desigur, în viaţă ne dorim să fim sănătoşi, fericiţi şi liniştiţi. În călătoria noastră, pe lângă dorinţe şi aşteptări ar trebui să ne punem şi întrebări de genul: -am puterea să trec peste dureri şi necazuri? -am curajul să fac sacrificii? -am îndrăzneala să lupt? -am puterea să iert? Eu sper să nu-mi treacă această viaţă, până nu-mi răspund la aceste întrebări, prin fapte.
Teo, magia Crăciunului să te cuprindă şi pe tine şi pe cei dragi ţie. Iar dorinţele din Noaptea Sfântă de Crăciun să vi se îndeplinească, să vă bucuraţi de împlinirea lor. Crăciun fericit! La mulţi ani! Cu mult drag şi prietenie, Cristina
Îţi mulţumesc mult, Maia. Aceleaşi dorinţe vin şi din partea mea către tine. Multă sănătate ţie şi celor dragi ţie. Crăciun fericit cu bucurii şi împliniri! Cu cel mai mare drag şi prietenie, Cristina
Mulţumesc mult, domnule Adrian Toia, pentru aprecieri şi pentru nota maximă. Vă doresc o toamnă frumoasă în continuare, atât cât mai este din ea... Cristina G.
Îţi mulţumesc frumos, Atics. Această melodie mi-a fost recomandată de prietena mea, traducătoarea mai multor lucrări, inclusiv a aceasteia. Căreia, cu această ocazie, îi mulţumesc tare mult. Vă doresc tuturor o toamnă ca-n poveşti. Cu mult respect, Cristina
Vă mulţumesc mult, domnule Adrian Toia, pentru notă şi comentariu. Mă bucur mult când munca mea este apreciată. Cu mult respect, Cristina G.
Mulţumesc pe această cale, tuturor celor care mi-au vizionat şi votat cele trei lucrări de toamnă, din ultima vreme. Vă respect pe toţi, în egală măsură. Cristina G.
Dragă Teo, mă coplesesti! Când primeşti astfel de mesaje, te simţi în al noulea cer. Realizezi că ceea ce faci, nu este în zadar. O prietenie, fie ea şi virtuală, nu se construieşte atât de uşor. Dacă noi două nu ştim, atunci cine? Teo, nu numai că nu ai uitat de ziua mea, dar mi-ai înseninat ziua cu un mesaj, pe cât de frumos, pe atât de real. Promit că am să ţin cont de pilda înţeleptului, şi am să-mi găsesc mai mult timp pentru a fi fericită. Sunt fericită. Chiar foarte mult. Suntem fericiţi, în masura în care ştim să-i facem fericiţi pe cei din jurul nostru. Îţi mulţumesc tare mult, draga mea! Cu multă prietenie, Cristina
Bine te-am regăsit, draga mea Teo! Dorul este reciproc. Chiar dacă nu am mai postat, eu sunt aici. Nu ştiu să dau o explicaţie, dar parcă toamna am mai multă inspiraţie. Adică ştiu de ce...Pentru că toamna ne este dragă tuturor, dar mai ales celor născuţi toamna. Şi nu un ultimul rând, ea place şi poeţilor Îţi mulţumesc mult pentru acest mesaj de suflet. O toamnă frumoasă îţi doresc, cu sănătate, bucurii şi iubire. Cu mare drag, Cristina
Dragă Angelica, îţi doresc ani mulţi, să poţi trăi multe primăveri. Să fii sănătoasă, să trăieşti la maxim fiecare bucurie a vieţii. Cu mii de mulţumiri, Cristina
Sper să nu te superi, îţi răspund aici şi pentru celelalte patru comentarii la tot atâtea pps-uri sub semnătura mea.
Îţi mulţumesc pentru toate lucrurile frumoase primite din partea ta. Mă refer la vizualizări, note şi comentarii. Am ales să-ţi răspund aici, mulţumindu-ţi şi pentru prietenia ta, deşi virtuală, pe care o simt prezentă, nu numai asupra realizărilor mele, ci şi a celorlalţi. Eşti un om deosebit, care demonstrează prin tot ceea ce face, că nu lucrăm degeaba.
Maia, şi eu mă bucur că, după câţiva ani, aceste lucrări au parte de comentarii atât de frumoase. Nu-ţi fă griji pentru note. Comentariile şi aprecierile sunt mult mai constructive, mai valoroase, şi merg direct la suflet. Şi de ce nu, şi criticile. Poate nu mă crezi, dar în ziua când le-am postat(toate cele trei Secret Garden...), au avut parte de note de 1. Şi-atunci, de necaz, l-am rugat de dl. Admin să-mi şteargă toate pps-urile. Atât de supărată am fost. Dar am revenit, din multe considerente, după doar o luna cu "Îţi mulţumesc". http://www.nicepps.ro/prezentare-powerpoint-354-i-mul-354-umesc-11718.html
Normal că eşti supărat când vezi asemenea note slabe. Poate cei ce nu lucrează nu ştiu că şi aici se munceşte. Se pune suflet, ore de căutări, de transformări... Zidurilor mele, care se găsesc frecvent în prezentările mele, îmi dedic ore bune pentru decupat. Nu mai vorbesc despre ochii mei, pe care îi solicit destul de mult în acel program de decupare. Despre muzică, ce să spun...Secret Garden îi ascult de multe ori cu ochii în lacrimi, atât de mult îmi plac şi mă sensibilizează.
Îţi mulţumesc din tot sufletul pentru prezenţa ta, pentru loialitate, pentru prietenie. Cu îmbrăţişări, Cristina
Şi eu îţi mulţumesc mult, Maia! Şi pentru mine este o mare bucurie, atunci când cineva, realizator sau nu, mai trece în revistă şi lucrările mai vechi. Poate un realizator nu mai lucrează, sau ia o pauză. Asta nu înseamnă, neapărat, că el nu mai există. Tu mi-ai amintit acum, că încă au valoare lucrările mele.
Unele lucrări, cele care au permis acest lucru, le-am transformat şi în mp4 https://youtu.be/JLKChbSSwqg?t=5
Cântăreţul britanic Black a murit la vârsta de 53 de ani, luni, 26 ianuarie 2016. El avusese în urmă cu 16 zile un accident rutier. Ne-a încântat, mai ales cu această melodie. Plină de farmec, de romantism. Fără să vrei, ascultând-o, nu ai cum să nu-ţi aminteşti de clipele când te îndrăgosteai pentru prima dată...
Bine-ai revenit acasă, Angi! Şi eu îţi doresc un an nou cu multe împliniri, sănătate şi bucurii. Eşti o persoană admirabilă, cum rar mi-a fost dat să cunosc. Pentru toată lumea îţi găseşti cuvintele potrivite. Îţi multumsc din toată inima pentru tot. Cu mult drag, Cristina
Maia, şi eu îţi doresc un an mai bun, cu împliniri şi realizări. Sănătate să fie, şi toate le rezolvăm.
Notez cu cel mai mare drag, în limita timpului, tot ce-mi place. Nota mea reprezintă munca autorului, dăruirea, pasiunea. Dacă vreodată urmăresc o lucrare a unui autor sau neautor, şi nu prea îmi place, nu o notez. Nu mă obligă nimeni. Nu-mi bat joc, şi nu profit de acest mijloc de notare. Nu vreau să mai întru în amănunte. ...Îmi cer scuze, iar am divagat. Te îmbrăţişez cu drag, Cristina
De n-ar fi amintirile, am muri puţin câte puţin în suflet.. Şi parcă pe măsură ce îmbătrânim, acele amintiri pline de farmecul din copilărie, devin tot mai pregnante. Pentru că ele "sunt cele mai bune pe care ţi le poate da viaţa".
Sărbători fericite, Cipri! Şi un an mult mai bun! Cristina
Pentru că domnul Helmut Gürtler, prin nota maximă atribuită acestui pps, mi l-a adus în atenţie, şi pentru care îi mulţumesc foarte mult, vreau să adaug câteva cuvinte textului meu de prezentare. De fapt, vreau să vă povestesc o întâmplare dintr-un Crăciun al copilăriei mele.
Crăciunul din copilăria mea Anii 58-65...Cam de pe atunci am primele amintiri. Toate amintirile noastre sunt frumoase, deşi nu excelam în bogăţii. Eram modeşti, şi noi dar şi cam toţi copiii de pe stradă. Eram cuminţi, nu aveam mari pretenţii. Cu toate acestea, venea Moşul, în fiecare an. Niciodată nu lipsea. Şi ne aducea, exact ce ne doream. Doar el ştie când venea, când făcea brăduţul, când ne aşeza cadourile sub el. Ne trezea mama la miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie şi, uimită şi ea, ne arăta minunile. Brăduţul era natural, deocamdată atunci nu apăruseră cei din plastic. Doar atunci aveam portocale, cărora n-am să le mai simt acea aromă de atunci. Oare să fi fost altfel de portocale? Poate erau vrăjite? Erau ierni frumoase, bogate în zăpadă. Bătăliile cu bulgări erau la ordinea zilei. Derdeluşurile erau prezente pe toată strada. Dar fascinante erau cazematele făcute din zăpadă. Ziua se mai topea din zăpadă, care îngheţa noaptea. Iar “scorbura” pe care noi o realizam, persista câteva zile, şi înăuntru, unde ne jucam, era cald, iar sunetele de afară se auzeau înfundat. Nici pe ele nu le voi uita. Dar cea mai tulburatoate amintire rămâne una. Unică, in felul ei. O privesc şi acum cu ochii mei de copil, de atunci... Ca fiecare fetiţă, îmi doream o păpuşică. Cred că eram în clasa întâia sau a doua... Mi-a adus-o Moşul pe Lia. Avea o eticheta pe mânuţă, cu acest nume. Nu-i pot uita numele, nu pot uita întâmplarea, nu pot uita nimic... Pe atunci păpuşile erau din cârpă, umplute cu vată. Doar capul era din carton, dat cu un lac. Capul era prins/cusut de restul corpului. M-am bucurat de Lia doar câteva ore, până în dimineaţa de Crăciun. Eram în curte eu şi fratele meu, Mihai. Ne jucam cu sania, o plimbam şi pe Lia. Rex, căţeluşul nostru, şi el pe lângă noi, prezent. La un moment dat, ne-a chemat mama la masă. Am lăsat totul în seama lui Rex. Care a ştiut el ce avea de făcut...Mi-a distrus păpuşica. Nu a mai rămas din ea, mai nimic. Am plâns ore în şir. Cred că a fost cel mai profund plânset din toată copilăria mea.
Dar toate aceste amintiri au un iz al lor. Puţin romantic, copilăresc. Plin de farmec şi duioşie... Copilăria este acel moment din viaţă pe care-l trăim simplu, sincer, la cea mai mare intensitate. Şi cred că Sărbătorile de iarnă ne lasă cele mai frumoase şi emoţionante amintiri.
V-am povestit cu mare drag, o bucăţică din copilăria mea. Cristina
Mulţumesc, Alin, pentru acest colind. Fiecare vers m-a încărcat cu optimism şi speranţă. Şi eu îţi doresc ţie, domnului administrator şi colaboratorilor acestui site, unde ne simţim ca acasă, multă sănătate, fericire şi dragoste de dat dar şi de primit. Mi-aş dori să ştiu că sunteţi cu toţii bine, lipsiţi de probleme. Sau dacă ele există, să le depăşiţi cu succes. Să ne păstrăm spiritul tânăr. Important este spiritul. Să ne regăsim cu drag, aici, sănătoşi, bucuroşi, şi puşi pe treaba Şi...Să ningă! Let it snow!
La mulţi ani, tuturor! Cu mult respect şi drag, Cristina
Şi eu îţi mulţumesc pentru atenţia ta, de care mă bucur nespus de mult. Sărbători fericite, cu multă sănătate şi tot ce îţi doreşti să se împlinească. Şi nu uita să fii mereu copil! Cu mare drag, Cristina
Angelica, mă bucur că ne-ai însoţit în această călătorie virtuală. Anul acesta mi s-a împlinit visul, am vizitat oraşul-port Scarborough. Am atâtea amintiri frumoase din MB, pe care sigur le voi împărţi cu voi. Dar nu ştiu când... Cu drag, Cristina
De n-ar fi de plâns, ar fi de râs. Dar este de plâns. Speram ca pozele să nu fie reale, dar sunt... Cum să nu ştii să scrii în limba cu care te-ai născut, pe care o vorbeşti şi cu care trebuie să te mândreşti! Şi mai şi afişezi neputinţa! Am mai văzut astfel de fotografii pe net. Dar tu, Cipri, le-ai dat o formă hazlie...Să ne mai treacă necazul. Cristina
Noi nu am fost la muntele Athos, deşi ne-am fi dorit. Timpul scurt, nu poţi face zilnic excursii. Am ales ceva mai uşor, pentru început. Poate data viitoare, dacă va mai fi. Şi eu îţi mulţumesc, Alin. Cristina