Am indragit muntii.Via delle Bocchette
9 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
Dolmiti di Brenta. Via delle Bocchete. O inlantuire de sacari si benzi orizontale intretaie hornuri si pereti stancosi dealungul masivului dolomitic Brenta. Aceste asa zise " via ferrata" - drumuri de fier, sunt bine asigurate cu cabluri, cu pitoane, si scari facand astfel posibila accesul intr´o zona rezervata numai alpinistilor si a turistilor mai antrenati si curajosi. Via delle Bocchette Alta este una di cele mai frumoase si tot odata usoare via ferrata din Dolomiti.
Vizualizari: 2849 in total, 1 pe zi
Descarcari: 204 in total, 0 pe zi
Comentarii (7)
Helmut Guertler
Formidabil Admin !
Salut Helmut
Helmut Guertler
Admin , daca nu ai ameteala si frica de inaltime, ti-as recomanda aceste trasee inainte de a face altele (sper sa nu-ti fi trecut dragostea de Dolomiti). De un singur lucru trebue sa ti cont : In Brenta se schimba vremea foarte repede si pe neprevazute. Nu ploua neaparat, dar ceata este foarte deasa si nu vezi nimic. Mi-a trebuit mai multi ani sa fac unele din aceste fotografii.
Turele iti iau pe putin 3-4 ore. Cateodata, la urcare pe scari se produce coada ca sunt unii (unele) mai fricosi si nu pot inainta. Intoarcerea este mai grea dect inaintarea, asa ca : Tot Inainte !!!!
M-as bucura sa aud ca ai fost din nou in Dolomiti, indiferent unde.
Cu stima Helmut
Angelica1
Hallo Helmut !
Ai iubit si iubesti muntii asta e clar !
Am fost plecata ,dar o sa vad ce ai postat,nu o sa ratez nimic.
O seara frumoasa,Angelica.
Helmut Guertler
Hallo Angelica !
Nu te-am vazut de luni de zile si ne intalnim tocmai acum si aici in Brenta pe "via ferratta" delle Bocchette .
Mare , mare surpriza. Nu scapi usor !
Aceasta intalnire trebue sarbatorita. !!!!
Adu-l si pe Ionel cu tine.
Plec cu Edda Dumineca in Dobiacco - Tirolul de Sud- Dolomiti.
Sa vedem ce vom face.
Si voua o seara placuta la gura sobei. Aici e tare frig.
Helmut
Helmut Guertler
Angelica, am o rugaminte.Trimite-mi din nou adresa e-mail.
Mi s-a strcat calclatorul. Placa principala s-a strcat si am pierdut totul. Adresse, documente, dar mai ales sute de fotografii.
Pana in anul 2014 le am pe un calculator vechi, Restul s-au dus, s-au pierdut.
Norocul meu este ca multe din ele le are si Dieter, baiatul meu.
Multumesc Helmut
Teodora Buiţă
Încă două pps-uri cu imagini frumoase, cu scene uimitoare ale temerarilor alpiniști urcând pe scările de fier, dorind să ajungă cât mai aproape de cer. Ce tulburătoare trebuie să fie senzația, când ajungi sus, în vârf și să admiri de acolo toată priveliștea ce se desfășoară în fața ochilor...! Nu am urcat niciodată atât de sus, nu știu cum este, doar încerc să-mi imaginez! Tu cum te-ai simțit, Helmut?
Felicitări sincere și pentru aceste realizări minunate, cu imagini deosebite!
O toamnă minunată doresc întregii familii, cu excursii de vis, care să te inspire în realizarea de noi frumoase prezentări!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Helmut Guertler
Hallo Teodora, ne-am intors din mica "vacanta". Am avut din nou zile minunate in Tirolul de Sud, in Dolomiti.
A fost ceva mai greu decat altadata . Ce sa-i faci, am cam imbatranit. De data asta Edda m-a insotit pretutindeni.
Te-au fascinat imaginile din pps, si pe mine ma fascineaza mereu. !
Este greu, mie aproape imposibil, sa descriu ce simt cand ajung la capatul ascensiunii propuse. Ar trebuii sa fiu poet, o fac insa prin cuvintele unui mare alpinist Francez Lionel Teray :
" Ceea ce cautam este gustul enormei bucurii care clocoteste in inimi, care patrunde pina in ultima fibra, atunci cand dupa o lunga oscilare la granitile posibilitatilor umane, putem din nou sa strangem viata cu ambele maini".
Pentru mine este putin exagerat, dar simtamintele sunt aceleasi.
Multumesc pentru randurile tale.
Cu stima. Helmut