Între marile teme,proprii creației lui Eminescu, alături de meditația asupra artei,asupra vieții sociale sau asupra existenței în general, slăvirea iubirii și a frumuseților naturii ocupă un loc întru totul deosebit.Îzvorâte din sensibilitatea pură, excepțională a poetului din melancolia lui structurală și, deopotriva, din nepotolita lui sete de viață, de perfecțiune, de absolut, iubirea și dragostea de natură se îngemanează în poezia lui Eminescu, constituind o temă unitară, care-i lărgește și-i întregește universul liric, de o grandoare și autenticitate uimitoare și de o permanentă și înalterabilă actualitate estetică. La Eminescu, iubirea și natura nu formează ceea ce numim un capitol aparte, nu se izolează tematic, ci se constituie ca urmare a unei atitudini, a unui tonus fundamental, care luminează și tulbură deodată, cele două sentimente, convertindu-se într-o stare sau o forță cosmică care urmarește, hotărăște și împlinește destinul ființei umane. Mai mult decât atât, împătimit de viață, Eminescu este prin excelență un poet al iubirii și naturii, căci, mai cu seamă, cu poezia iubirii și naturii din creația sa se produce acel salt uluitor în dezvoltarea liricii noastre, lărgindu-i nemăsurat orizontul și îmbogățind-o pe toate laturile, de la lumea simțămintelor, a ideilor și atitudinilor până în domeniul limbii, al simbolurilor și muzicalității versurilor.Poezia„Atât de dulce...” face și ea parte din suita de poezii ale iubirii și în mod deosebit a dragostei față de natură.Am ales ca temă a acestui pps, poezia„Atât de dulce...”care prin imagini muzica atașată s&#