Calatorind pe Glob cu Windows 10 Home si Google Images (1)
2 aprecieri
Pentru a aprecia si/sau adauga la favorite prezentarea, trebuie sa fii autentificat.
După multe călătorii pe glob cu Windows 10 Home, am avut plăcuta surpriză ca zilele trecute, după lansarea sistemului pentru o nouă sesiune de lucru, să văd apărând pe monitorul calculatorului o imagine cu o floare de pe alte meleaguri...... Căutând-o cu Google Images am descoperit povestea ei fascinantă...O spun în acest pps...
Vizualizari: 639 in total, 0 pe zi
Descarcari: 76 in total, 0 pe zi
Comentarii (3)
Teodora Buiţă
Vizionând prezentarea ta cu povestea fascinantă a celei mai mari plante acvatice din lume, impresionanta Victoria Amazonica, și imagini pline de gingășie ale unei flori atât de speciale, dar predestinată repede dispariției privirilor noastre, deoarece înflorește o dată pe an, iar durata acestui proces este de doar trei zile, mi-am amintit de cuvintele lui Goethe, care se potrivesc în acest caz atât de bine: „Clipă, întârzie puțin, eşti atât de frumoasă.”
Interesant este modul cum floarea își schimbă culorile, la început, când începe să se deschidă, la apusul soarelui, sunt albe de zăpadă, în a doua zi sunt ușor roz, iar în a treia zi, culoarea se poate schimba dincolo de recunoaștere - de la zmeură strălucitoare la violet închis. Mai departe, planta rămâne doar sub apă și numai acolo se coace, viața ei durând până la 5 ani.
Inițial, această plantă era numită Victoria Regia, dar Ducele din Devonshire a denumit floarea în onoarea Reginei Victoria, căreia i-a și dăruit o astfel de plantă.
Mulțumiri și felicitări, Adrian, pentru frumosul transmis!
Cu stimă,
Teodora Buiță
Adrian TOIA
Mulțumiri Teodora. în primul rând ție, „pentru frumosul transmis”...
Ai rămas cea mai constantă și fidelă comentatoare a pps-urilor noastre, de autor, a celor care n-am părăsit NICEPPS...
Și nu faci doar complimente și nu te rezumi doar la binevoitoare felicitări amicale, dar adaugi prin comentariile tale inspirate și documentate noi puncte de vedere și informații interesante despre pps-urile noastre...
S-a dus timpul când NICEPPS era viu, însuflețit nu numai de pps-uri deosebite ale unor autori și autoare cu largă și meritată audiență, ci și de liantul comentariilor între autori/membrii...
Unii au plecat spre alte zări pps-iste, nemulțumiți de unele evoluții, întâmplări neplăcute și restricții de pe NICEPPS.
Au mai rămas câteva nume, au revenit câteva, au apărut și puțini autori noi cu pps-uri remarcabile ca idei și realizare, dar în cea mai mare parte a prezenței pe NICEPPS comunicarea este absentă, cu puține excepții când cineva se încumetă să mai adauge și câteva gânduri pe lângă felicitările și mulțumirile obișnuite, la like-urile Imi place...
Tu însă ai păstrat stilul tău, generos și documentat, și de aceea meriți recunoștința noastră și considerația de care te bucuri pe bună dreptate, pentru că tii vie flacăra și lumina pasiunii noastre comune, găsind timp chiar la ore târzii din noapte, pentru idei și completări binevenite.
Îți urez ca „noul anotimp ce se arată să-ți picure cu frumos în suflet, ca să ai ce împărtăși cu noi și în continuare!”
Teodora Buiţă
Adrian, ai răspuns la comentariul meu într-un mod atât de frumos, că m-ai emoționat, motiv pentru care revin cu sincere mulțumiri pentru cuvintele tale prietenești!
Da, am rămas cu vechiul obicei de a adăuga câteva rânduri la lucrările colegilor, când văd ceva ce-mi place! Este modul meu de a-mi arăta recunoștința față de autorul prezentării, pentru munca depusă, transmițându-i frânturi de gânduri, împreună cu mulțumiri și felicitări, conștientă fiind cât timp și muncă implică realizarea unui pps, din dorința împărtășirii de către autor, din frumosul său cu noi!
Lucrări care îmi plac sunt multe, însă, din păcate, și eu, la fel ca toată lumea, am timpul limitat, iar de multe ori, când intru pe site la ore foarte târzii, dau doar un like, cu gândul de a reveni în zilele următoare cu un comentariu. Uneori reușesc să revin, alteori nu, fiindcă între timp apar alte postări noi și le vizualizez pe acelea.
Când mi se răspunde, mă bucur, desigur, iar când alții nu o fac, mă întristez și nu mai revin cu comentarii la lucrările autorului respectiv, gândindu-mă că poate l-a deranjat ce am scris sau... din alte motive!
Să știi că și mie mi-e dor de colegii care au părăsit site-ul, mulți trecând la postări pe YouTube!
De multe ori îmi amintesc cu nostalgie de schimbul de păreri privind lucrările și nu numai, de „liantul comentariilor între autori/membri”, cum spui tu! Cu mulți păstrez în continuare legătura pe e-mail și mă anunță când au lucrări noi. Am încercat să le conving pe câteva prietene, să revină cu postări aici pe site, dar mi-au explicat că au trecut deja la videoclipuri.
Închei dorindu-ți sănătate, pace, spor la muncă și multă inspirație în continuare, ca să ne mai încânți cu frumoasele și interesantele tale prezentări! Iar primăvara să-ți înflorească în suflet cu tot ce are mai frumos!
Cu stimă,
Teodora Buiță