Poate pentru guvernanti sau Presedentie! Elevii precis nu l-ar aprecia! Pentru oricare dintre partile amintite, munca dascalului este considerata o munca de rutina, functionareasca, ori, adevaratul dascal trebuie sa dispuna si de alte calitati, disponibilitati. Tocmai din acest motiv, in societatile democratice, activitatea desfasurata de cadrele didactice este considerata o prioritate nationala, rolul invatamantului este vazut ca "motor" al dezvoltarii viitoare. La noi... Multumesc pentru observatiile pertinente, Domnule Muntean Gabriel Liviu! Imi place sa cred ca sunt multi in tara aceasta care gandesc asemeni D-vs! Autorul merita toate felicitarile!
Doamne cum aruncam in zilele de azi aceste valori,si cum vom plange mai tarziu........ -Domnilor guvernanti TREZITI-VA ,pana nu eprea tarziu....!!!!!!!! Numai pregatiti de acesti dascali pe care ii mai avem putem exista ca si natiune.
Ma bucur pentru modul cum ganditi D-na Alice si D-le Muresan Ioan Eugen. Speram ca cei vizati se vor trezi, sau vor pleca. E greu de crezut ce se intampla!
Sunt PROFESOARA si imi displace profund termenul de "cadru didactic" din limbajul de lemn pre si postdecembrist. Cat despre respectul datorat omului de la catedra, desi multi cred ca nu e asa, el se bucura din partea elevilor exact de respectul pe care il merita. Am lucrat ceva vreme la catedra si pot spune, cu mana pe constiinta, ca fiecare profesor are elevii pe care ii merita! Prea multi slujitori ai catedrei discuta despre nivelul scazut al educatiei si al cunostintelor elevilor, uitand ca rolul lor este tocmai acela de a-i invata pe elevi ce nu stiu - de la a saluta pana la a-si face temele - nu de a-si judeca elevii pentru ca nu stiu sau nu vor sa faca anumite lucruri. Pentru ca profesor nu este acela care are un bagaj respectabil de cunostinte - care este un simplu specialist - ci acela care poate convinge elevii de utilitatea informatiilor pe care le furnizeaza. Cu scuzele de rigoare, respectul nu se capata prin impunere, prin lege, ci se merita prin munca sustinuta, cu rabdare si pasiune. Asa incat, inainte de lamentari legate de situatia actuala, sa ne gandim la ce rabat am facut noi, profesorii, de am ajuns in situatia actuala. Cam cati dintre aceia care se autointituleaza astazi, cu emfaza, dascali, isi iubesc elevii, isi cunosc manualele foarte bine, isi termina materia pana la sfarsitul anului, isi fac toate orele, ii invata pa copii, prin exemplul personal, sa devina oameni? E usor a scrie versuri...inca o data, iertare pentru duritate, dar trebuie sa ne recunoastem propriile greseli in educatie, nu sa le semnalam doar pe ale altora. Notarea este un fenomen bilateral, nu apartine doar profesorului, iar notele prea multor dascali sunt jenante.
Imi pare rau sa va contrazic, dar, intamplator, aceeasi oameni, cu exact acelasi comportament, punctualitate, respect de sine, etc. au fost "dascali" (chiar daca nu va place termenul) de-a lungul timpului., indeplinind toate criteriile D-vs (si multe altele), dar constata cu surprindere, degradarea continua a procesului de invatamant, din motive pe care el, individul, nu le poate controla. Este degradant sa nu-ti poti permite strictul necesar la tinuta, la alte lucruri de stringenta necesitate, iar elevul vede aceste lucruri si le amplifica in masura posibilitatilor lui. Chiar daca, sa admitem, ii apreciaza elevii, cui foloseste, daca nimeni, in afara de acestia - putini, care il cunosc direct - nu-l apreciaza! Ceea ce afirmati, era valabil, poate, pe vremea cand a-ti lucrat, asa cum afirmati, la catedra. De atunci...
Nu termenul de dascal imi displace, ci sintagma de "cadru didactic"! Iar cu elevii am lucrat si anul trecut, si nu mi-a trebuit mai mult de 10-15 minute pentru a capta atentia lor, chiar la clase despre care mi se spusese ca sunt de necontrolat. Dar am predat materia, nu le-am povestit romanul vietii mele sau problemele personale, asa cum prea ades se face acum. Iar profesoara lor le spunea ca nu este platita sa inteleaga ei chimia, ci, doar, sa le-o predea! Cat despre timpurile in care mergeam cu elevii la cules de porumb in loc sa facem orele, sau spalam geamuri cu ei si raschetam parchetul - autogospodarire - au fost timpuri grele, dar frumoase, stiam sa ne bucuram de viata fara a avea prea multe lucruri. Acum, toata lumea vrea tot, imediat, fara efort, de aceea n-am mai vazut oameni multumiti de foarte multa vreme. Niciun lucru cu adevarat valoros nu se obtine, si nu s-a obtinut niciodata, repede si fara efort, asta mai aveti de invatat. Si respectul pentru munca bine facuta, pentru meseria de dascal, nu doar pentru maria sa banul! Noi ne mai coseam si cate o fusta, lenjerie, cand nu ne ajungeau banii, dar nu ne vaicaream intruna. Mai mergeam la spectacole, si acum sunt spectacole cu reduceri pentru elevi, profesorii insotitori, pensionari, dar salile sunt deseori goale. Iar actorii joaca si cu cateva persoane in sala, asta inseamna sa-ti iubesti meseria. Nu spun ca e usor, dar trebuie sa optam cat mai mult pentru frumosul din viata, mai ales in momentele grele cum sunt acestea. Iar respectul il capeti nu doar de la copii, desi respectul lor nu e chiar cel mai mic llucru, ci si de la parinti, de la societate, dar incet si cu rabdara, nu se obtine odata cu licenta, cum si-ar dori multi! Deci, nu timpurile sunt de vina, ci oamenii sunt aceia care isi construiesc o viata frumoasa, sau nu, asteaptand de la altii ceea ce nu sunt ei in stare sa faca. Cu prietenie...
Intamplator, sau nu, am cunoscut dascali din aceeasi generatie cu D-vs, s-au bucurat de autoritate si respect de-a luncul timpului, iar acum, in pragul pensionarii sunt disperati de "evolutia" invatamantului. Chiar daca constiinta de dascal determina un respect deosebit pentru munca la clasa, totusi, constiinta"trece prin stomac"! Daca dascalul are consideratie pentru munca sa, el, dascalul nu este apreciat la justa lui valoare nici de catre cei care ar trebui s-o faca si, in consecinta, nici de catre elevi, care iau exemplul celor mari! Imi pare rau, asta e parerea mea, pe care nu puteti sa mi-o schimbati! Cu respect,
...banuiesc, din invatamant! Va doresc o pensionare fericita, daca puteti considera fericire, momentul pensionarii! Aveti insa avantajul (daca pensia nu va fi impozitata, asa cum se discuta) de a primi mai mult decat atunci cand ati lucrat (cu 40%mai putin decat salariul, mic oricum). Este greu insa sa nu va mai dedicati in totalitate tinerei generatii, asa cum au fost obisnuiti dascalii adevarati! Cu deosebit respect,
Da,din învăţământ! Bănuiala dumneavoastră e adevărată... Lipsa copiilor e cumplită... Mă bucură însă faptul că prin retragerea mea, cu anticipaţie de un an şcolar, s-a rezolvat situaţia unui alt coleg ce risca să rămână fără pâine... ŞCOALA ÎN CARE AM FUNCŢIONAT.....S-A DESFIINŢAT!...deşi se află într-un oraş ce altădată era mândria siderurgiei româneşti. PPS-UL dedicat dascălilor l-am considerat un adevărat dar şi pentru mine... Mă bucur să ştiu că există tineri ce încă ne respectă... Cu stimă şi deosebit respect,
Prioritatea nationala a devenit in Romania doar lozinca. Altii realizeaza rolul invatamantului intr-o societate, la noi...Candva ni se reprosa ca ne dorim democratie originala! Noroc cu omul de rand, care gandeste! Noroc cu cei pentru care respectul datorat dascalilor nu a pierit! E o consolare, Doama Chiva, dar o consolare amara! Pacatul e ca respectul ...nu tine de foame! Cu deosebit respect,
Mama mea a fost prima profesoara din judet care a primit gradul I. Copil fiind, am vazut ca avea doar o bluza brodata si o fusta. In fiecare seara le spala, dimineata se scula devreme si le calca, era mereu ca scoasa din cutie, si nimeni nu stia ca sunt singurele ei haine. Repet, respectul vine din interior, nu din exterior.
In comunism, dascalii erau priviti ca "a cincea roata la caruta", intrucat " nu produceau nimic palpabil", in consecinta salariul era proportional cu ceea ce produceau! Explicabil, ca in asemenea conditii sa fii nevoit sa ai o garderoba limitata! Iata ca ne-am castigat libertatea, dar conditia dascalului, in loc sa evolueze, a suferit o degradare continua! Motivul... ? Societatile dezvoltate si care tin sa evolueze constant, acorda invatamantului un loc prioritar, el fiind chemat sa formeze generatiile viitoare! La noi, se pare ca nimeni nu are acest interes. Respectul, respectul de sine, n-au nici o legatura cu remuneratia...
ADEVARUL ESTE CRUNT,SE INVATA DIN CE IN CE MAI SLAB,NU ESTE NUMAI ROLUL CADRULUI DIDACTIC ,SA-L FORMEZEROLUL HOTARITOR IL AU PARINTII ,EDUCATIA PE CARE LE-A DAT-O.FAMILIA ARE ROLUL PRIORITAR IN EDUCATIA COPIILOR.SUNT MULTE DE COMENTAT ,DAR DUREREA ESTE ASA DE MARE ,CA ....................!FELICITARI PTR. ACEASTA POSTARE ,AR TREBUI DIN CE IN CE MAI MULTE ,POATE SE MISCA CEVA
sunt si eu un mic dascal , spun asta pentru ca am doar 8 ani vechime in invatamant dar cred ca am fost predestinata acestei profesii, imi iubesc nespus de mult copiii, si cand spun copii ma refer la elevii mei cu care am o relatie speciala si pe care ii iuesc foarte mult, dumnezeu mi-a daruit o clasa minunata cu parinti simpli, modesti dar care apreciaza foarte mult activitatea noastra a dascalilor, iar acest material m-a impresionat. Multe felicitari pentru el!
Superba diaporama in cel mai bun caz pacat ca nu a mai fost repostata pentru-ca profesorii se pun la punct in fiecare an aducandu-si contributia astfel la educatia copiilor nostri care doresc sa invete si sa-si poarte cu grija spiritul in cel mai desavarsit mod.Felicitari pentru postare si tuturor pentru comentariile pertinente . :) cu drag Angy
Pentru putea adauga comentarii trebuie sa te autentifici.
Lumea noastra
Avem peste 30500 prezentari PowerPoint (format pps, pptx sau ppt, ppsx) primite de la 1081 de persoane. Prezentarile sunt grupate in 29 de categorii.
Comentarii (19)
MUNTEANU GABRIEL LIVIU / MUNTEANU GABRIEL-LIVIU / GABI / GABRIEL LIVIU / MUNTEANU GABRIEL / GABRIEL
SUPERB! POATE CA AR TREBUI INTRODUS CA MATERIAL DE STUDIU OBLIGATORIU....
Doru / D / Dorum / Dorul
Poate pentru guvernanti sau Presedentie! Elevii precis nu l-ar aprecia! Pentru oricare dintre partile amintite, munca dascalului este considerata o munca de rutina, functionareasca, ori, adevaratul dascal trebuie sa dispuna si de alte calitati, disponibilitati. Tocmai din acest motiv, in societatile democratice, activitatea desfasurata de cadrele didactice este considerata o prioritate nationala, rolul invatamantului este vazut ca "motor" al dezvoltarii viitoare. La noi...
Multumesc pentru observatiile pertinente, Domnule Muntean Gabriel Liviu! Imi place sa cred ca sunt multi in tara aceasta care gandesc asemeni D-vs! Autorul merita toate felicitarile!
carmen / ceri / alice / Alice
Sunt cadru didactic si multumesc din suflet pentru aceasta prezentare!
muresan eugen / muresan ioan eugen / eugen
Doamne cum aruncam in zilele de azi aceste valori,si cum vom plange mai tarziu........
-Domnilor guvernanti TREZITI-VA ,pana nu eprea tarziu....!!!!!!!!
Numai pregatiti de acesti dascali pe care ii mai avem putem exista ca si natiune.
Doru / D / Dorum / Dorul
Ma bucur pentru modul cum ganditi D-na Alice si D-le Muresan Ioan Eugen. Speram ca cei vizati se vor trezi, sau vor pleca. E greu de crezut ce se intampla!
geo5
SUBLIM
Smarandita Popescu / neuronul.amuzat / smarandita
Sunt PROFESOARA si imi displace profund termenul de "cadru didactic" din limbajul de lemn pre si postdecembrist. Cat despre respectul datorat omului de la catedra, desi multi cred ca nu e asa, el se bucura din partea elevilor exact de respectul pe care il merita. Am lucrat ceva vreme la catedra si pot spune, cu mana pe constiinta, ca fiecare profesor are elevii pe care ii merita! Prea multi slujitori ai catedrei discuta despre nivelul scazut al educatiei si al cunostintelor elevilor, uitand ca rolul lor este tocmai acela de a-i invata pe elevi ce nu stiu - de la a saluta pana la a-si face temele - nu de a-si judeca elevii pentru ca nu stiu sau nu vor sa faca anumite lucruri. Pentru ca profesor nu este acela care are un bagaj respectabil de cunostinte - care este un simplu specialist - ci acela care poate convinge elevii de utilitatea informatiilor pe care le furnizeaza. Cu scuzele de rigoare, respectul nu se capata prin impunere, prin lege, ci se merita prin munca sustinuta, cu rabdare si pasiune. Asa incat, inainte de lamentari legate de situatia actuala, sa ne gandim la ce rabat am facut noi, profesorii, de am ajuns in situatia actuala. Cam cati dintre aceia care se autointituleaza astazi, cu emfaza, dascali, isi iubesc elevii, isi cunosc manualele foarte bine, isi termina materia pana la sfarsitul anului, isi fac toate orele, ii invata pa copii, prin exemplul personal, sa devina oameni? E usor a scrie versuri...inca o data, iertare pentru duritate, dar trebuie sa ne recunoastem propriile greseli in educatie, nu sa le semnalam doar pe ale altora. Notarea este un fenomen bilateral, nu apartine doar profesorului, iar notele prea multor dascali sunt jenante.
Doru / D / Dorum / Dorul
Imi pare rau sa va contrazic, dar, intamplator, aceeasi oameni, cu exact acelasi comportament, punctualitate, respect de sine, etc. au fost "dascali" (chiar daca nu va place termenul) de-a lungul timpului., indeplinind toate criteriile D-vs (si multe altele), dar constata cu surprindere, degradarea continua a procesului de invatamant, din motive pe care el, individul, nu le poate controla. Este degradant sa nu-ti poti permite strictul necesar la tinuta, la alte lucruri de stringenta necesitate, iar elevul vede aceste lucruri si le amplifica in masura posibilitatilor lui. Chiar daca, sa admitem, ii apreciaza elevii, cui foloseste, daca nimeni, in afara de acestia - putini, care il cunosc direct - nu-l apreciaza!
Ceea ce afirmati, era valabil, poate, pe vremea cand a-ti lucrat, asa cum afirmati, la catedra. De atunci...
Smarandita Popescu / neuronul.amuzat / smarandita
Nu termenul de dascal imi displace, ci sintagma de "cadru didactic"! Iar cu elevii am lucrat si anul trecut, si nu mi-a trebuit mai mult de 10-15 minute pentru a capta atentia lor, chiar la clase despre care mi se spusese ca sunt de necontrolat. Dar am predat materia, nu le-am povestit romanul vietii mele sau problemele personale, asa cum prea ades se face acum. Iar profesoara lor le spunea ca nu este platita sa inteleaga ei chimia, ci, doar, sa le-o predea! Cat despre timpurile in care mergeam cu elevii la cules de porumb in loc sa facem orele, sau spalam geamuri cu ei si raschetam parchetul - autogospodarire - au fost timpuri grele, dar frumoase, stiam sa ne bucuram de viata fara a avea prea multe lucruri. Acum, toata lumea vrea tot, imediat, fara efort, de aceea n-am mai vazut oameni multumiti de foarte multa vreme. Niciun lucru cu adevarat valoros nu se obtine, si nu s-a obtinut niciodata, repede si fara efort, asta mai aveti de invatat. Si respectul pentru munca bine facuta, pentru meseria de dascal, nu doar pentru maria sa banul! Noi ne mai coseam si cate o fusta, lenjerie, cand nu ne ajungeau banii, dar nu ne vaicaream intruna. Mai mergeam la spectacole, si acum sunt spectacole cu reduceri pentru elevi, profesorii insotitori, pensionari, dar salile sunt deseori goale. Iar actorii joaca si cu cateva persoane in sala, asta inseamna sa-ti iubesti meseria. Nu spun ca e usor, dar trebuie sa optam cat mai mult pentru frumosul din viata, mai ales in momentele grele cum sunt acestea. Iar respectul il capeti nu doar de la copii, desi respectul lor nu e chiar cel mai mic llucru, ci si de la parinti, de la societate, dar incet si cu rabdara, nu se obtine odata cu licenta, cum si-ar dori multi! Deci, nu timpurile sunt de vina, ci oamenii sunt aceia care isi construiesc o viata frumoasa, sau nu, asteaptand de la altii ceea ce nu sunt ei in stare sa faca. Cu prietenie...
Doru / D / Dorum / Dorul
Intamplator, sau nu, am cunoscut dascali din aceeasi generatie cu D-vs, s-au bucurat de autoritate si respect de-a luncul timpului, iar acum, in pragul pensionarii sunt disperati de "evolutia" invatamantului. Chiar daca constiinta de dascal determina un respect deosebit pentru munca la clasa, totusi, constiinta"trece prin stomac"!
Daca dascalul are consideratie pentru munca sa, el, dascalul nu este apreciat la justa lui valoare nici de catre cei care ar trebui s-o faca si, in consecinta, nici de catre elevi, care iau exemplul celor mari!
Imi pare rau, asta e parerea mea, pe care nu puteti sa mi-o schimbati!
Cu respect,
vasiu-dumitriu paraschiva / chiva / PUSA / PUSA(CHIVA)
Sunt o viitoare pensionară... Vă mulţumesc din suflet pentru pps...
Un cadou adevărat...
Doru / D / Dorum / Dorul
...banuiesc, din invatamant! Va doresc o pensionare fericita, daca puteti considera fericire, momentul pensionarii! Aveti insa avantajul (daca pensia nu va fi impozitata, asa cum se discuta) de a primi mai mult decat atunci cand ati lucrat (cu 40%mai putin decat salariul, mic oricum). Este greu insa sa nu va mai dedicati in totalitate tinerei generatii, asa cum au fost obisnuiti dascalii adevarati!
Cu deosebit respect,
vasiu-dumitriu paraschiva / chiva / PUSA / PUSA(CHIVA)
Da,din învăţământ! Bănuiala dumneavoastră e adevărată... Lipsa copiilor e cumplită... Mă bucură însă faptul că prin retragerea mea, cu anticipaţie de un an şcolar, s-a rezolvat situaţia unui alt coleg ce risca să rămână fără pâine...
ŞCOALA ÎN CARE AM FUNCŢIONAT.....S-A DESFIINŢAT!...deşi se află într-un oraş ce altădată era mândria siderurgiei româneşti.
PPS-UL dedicat dascălilor l-am considerat un adevărat dar şi pentru mine...
Mă bucur să ştiu că există tineri ce încă ne respectă...
Cu stimă şi deosebit respect,
Doru / D / Dorum / Dorul
Prioritatea nationala a devenit in Romania doar lozinca. Altii realizeaza rolul invatamantului intr-o societate, la noi...Candva ni se reprosa ca ne dorim democratie originala!
Noroc cu omul de rand, care gandeste! Noroc cu cei pentru care respectul datorat dascalilor nu a pierit! E o consolare, Doama Chiva, dar o consolare amara!
Pacatul e ca respectul ...nu tine de foame!
Cu deosebit respect,
Smarandita Popescu / neuronul.amuzat / smarandita
Mama mea a fost prima profesoara din judet care a primit gradul I. Copil fiind, am vazut ca avea doar o bluza brodata si o fusta. In fiecare seara le spala, dimineata se scula devreme si le calca, era mereu ca scoasa din cutie, si nimeni nu stia ca sunt singurele ei haine. Repet, respectul vine din interior, nu din exterior.
Doru / D / Dorum / Dorul
In comunism, dascalii erau priviti ca "a cincea roata la caruta", intrucat " nu produceau nimic palpabil", in consecinta salariul era proportional cu ceea ce produceau! Explicabil, ca in asemenea conditii sa fii nevoit sa ai o garderoba limitata!
Iata ca ne-am castigat libertatea, dar conditia dascalului, in loc sa evolueze, a suferit o degradare continua! Motivul... ?
Societatile dezvoltate si care tin sa evolueze constant, acorda invatamantului un loc prioritar, el fiind chemat sa formeze generatiile viitoare! La noi, se pare ca nimeni nu are acest interes. Respectul, respectul de sine, n-au nici o legatura cu remuneratia...
katrinel
ADEVARUL ESTE CRUNT,SE INVATA DIN CE IN CE MAI SLAB,NU ESTE NUMAI ROLUL CADRULUI DIDACTIC ,SA-L FORMEZEROLUL HOTARITOR IL AU PARINTII ,EDUCATIA PE CARE LE-A DAT-O.FAMILIA ARE ROLUL PRIORITAR IN EDUCATIA COPIILOR.SUNT MULTE DE COMENTAT ,DAR DUREREA ESTE ASA DE MARE ,CA ....................!FELICITARI PTR. ACEASTA POSTARE ,AR TREBUI DIN CE IN CE MAI MULTE ,POATE SE MISCA CEVA
cristina10
sunt si eu un mic dascal , spun asta pentru ca am doar 8 ani vechime in invatamant dar cred ca am fost predestinata acestei profesii, imi iubesc nespus de mult copiii, si cand spun copii ma refer la elevii mei cu care am o relatie speciala si pe care ii iuesc foarte mult, dumnezeu mi-a daruit o clasa minunata cu parinti simpli, modesti dar care apreciaza foarte mult activitatea noastra a dascalilor, iar acest material m-a impresionat. Multe felicitari pentru el!
Lyo-Angela
Superba diaporama in cel mai bun caz pacat ca nu a mai fost repostata pentru-ca profesorii se pun la punct in fiecare an aducandu-si contributia astfel la educatia copiilor nostri care doresc sa invete si sa-si poarte cu grija spiritul in cel mai desavarsit mod.Felicitari pentru postare si tuturor pentru comentariile pertinente . :) cu drag Angy