,,….Iaşii cu sufletul trecutului lui mare,cu aspectul său patriarhal,cu curţile şi grădinele lui,cu nuci seculari şi tei parfumaţi,cu dealurile lui pitoreşti,cu singurătatea şi pacea lui divină care nasc in inimi acel dor neînţeles,acel gol,acea reverie ce predispune la dragoste.” Nicolae Petraşcu î