În doi
“Pseudo-iubirea, care vine dintr-o reacţie instinctuală, animalică, din interes sau din atracţie pur fizică, este doar un răspuns al corpului, nu al sufletului. Iubirea adevărată este necondiţionată, acceptă orice se întâmplă, cu calm, cu pace, nu se identifică cu nimic banal din această lume şi vine dintr-o fuziune divină a sufletului, cu inima şi mintea. Este clar pentru oricine care a iubit din tot sufletul, cel puţin o dată în viaţă, că dragostea nu este un lucru pământean, ci este poate singura rămăşită care ne conectează cu divinul, cu eternitatea” - Alexandru Pleşea Doresc tuturor ca iubirea să vă lumineze mereu sufletul, inima şi cugetul, să aveţi parte doar de frumos, de tot ce vă face fericiţi! Nu uitaţi că tot ce este frumos, tot ce este cu adevărat valoros, tot ce este plin de înţeles, important, vine din inimă! Cu stimă, Teodora Buiţă
Comentarii (22)
Adrian TOIA
Citatul din descrierea pps este palid in comparatie cu trairile si marturisirile din poezia si pps-ul tau...
Felicitari pentru inspiratie si realizare
Teodora Buiţă
Mulţumesc, Adrian, pentru felicitări şi aprecierile făcute! Venind de la tine, care ştiu că eşti şi un mare iubitor de poezie, mă simt cu atât mai mult onorată!
Eu consider că nu există fericire şi binecuvântare mai mare, decât aceea de a-ţi simţi sufletul cuprins de harul iubirii. Iar dacă ai norocul să ţi se şi răspundă la fel, poţi spune că ai atins divinul.
Mulţumesc şi pentru nota dată cu multă dărnicie!
Aceleaşi calde mulţumiri, Cristinei G. şi d-lui Cipri, pentru bunăvoinţa notelor date!
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Helmut Guertler
Sunt trecut de mult de varsta acestor vise, dar multe din versuri ma incanta
si ma intreb de unde vine aceasta inspiratie. In ruptul capului n-as putea rima doua trei versuri.
Si inca ceva : Atatea fotografii minunate de indragostiti, combinata cu o prezentare artistica deosebita , ma face sa fiu deadreptul invidios.
Norocul meu ca sunt indragostit de natura ,dar versuri tot n-as putea compune !!!!!
Cu multa stima Helmut
Teodora Buiţă
Dl. Helmut, nu trebuie să vă necăjiţi că nu puteţi scrie versuri, doar şi în proză sau în imagini se pot transmite la fel de bine anumite trăiri şi sentimente speciale! Iar dvs. de mult timp ne încântaţi cu pps-uri cu imagini minunate, prin care ne transmiteţi foarte mult frumos!
În ceea ce priveşte afirmaţia dvs., „Sunt trecut de mult de vârsta acestor vise”, vă mărturisesc că nu sunt de aceeaşi părere, fiindcă în iubire nu există vârstă, ea sălăşuieşte acolo unde îi este locul, în suflet, şi tot ea este cea care „ne conectează cu divinul”.
„Dumnezeu ne-a lăsat simţurile ca să recepţionăm dragostea, sentimentele celor din jur. Toţi banii, toate proprietăţile şi investiţiile din viaţa mea... nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată şi primită. Acestea sunt adevăratele bogăţii care te vor urma, însoţi mereu, dându-ţi puterea şi lumina care sunt necesare să mergi mai departe.”, sunt ultimele cuvinte rostite de regretatul om de afaceri, directorul şi cofondatorul Apple, Steve Jobs, înainte de moarte.
Vă mulţumesc mult, dl. Helmut, că v-aţi făcut timp nu doar să-mi vizionaţi prezentarea, ci să-mi lăsaţi şi un mesaj cu felicitări şi gânduri personale!
Mulţumesc şi pentru nota dată cu multă dărnicie!
Aceleaşi calde mulţumiri şi d-nei Angelica, pentru bunăvoinţa cu care mi-a notat lucrarea!
Cu stimă,
Teodora Buiţă
Elena Constantin
Totul e la superlativ! Felicitări, Teodora! Da, vârsta nu are legătură cu iubirea, și cu cât înaintezi spre hotarul dinspre apus al acestei vieți, cu atât mai mult ești convins de acest lucru! Ești un om deosebit! Să ai parte de tot ce te face fericită! Mulțumim pentru frumosul pe care îl împărtășești cu noi! De mult sunt cucerită de ceea ce creezi, talentato! Ha, ha, ha!...
Cu stimă și prietenie,
Elena.
Teodora Buiţă
Mulţumesc, Elena dragă, pentru vizualizare, pentru dărnicia notării şi bucuria făcută, cu prezenţa ta plăcută şi gânduri calde!
Bănuiam că-mi împărtăşeşti părerea. Da, nimeni nu este prea tânăr sau prea bătrân pentru iubire, doar ea nu provine din mintea ta, care ştie de vârsta ta, ci de la inima ta, care nu are vârstă...
Ştii doar sfatul atât de cunoscut, al renumitului scriitor columbian Gabriel José García Márquez: „Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.”
Cred că dacă lumea ar privi totul prin ochii iubirii, oamenii ar fi mult mai fericiţi...
Cu mult drag,
Teodora Buiţă
Helmut Guertler
Minunat comentariu adresat doamnei Elena.Imi place nespus, si ma pune pe ganduri sfatul scriitorului columbian Gabriel Jose Garcia Marquez.
Si pentru randurile adresate mie v-a multumesc mult.
Va stimez enorm. Helmut
Teodora Buiţă
Vă mulţumesc mult, dl. Helmut, pentru revenire şi cele scrise!
Constat cu bucurie, că, încet, încet, începeţi să îmi daţi dreptate, privind pe cel mai sublim sentiment dintre toate. Nu ştiu dacă aţi citit din scrierile lui Omraam Mikhaël Aïvanhov, un spirit luminat şi deosebit, care descrie atât de frumos iubirea:
„Toate manifestările fiinţei noastre sunt impregnate de fluid divin. Iubirea este o stare de conştiinţă permanentă, ziua şi noaptea. Dacă ajungem să avem iubirea ca stare de conştiinţă, ea durează întreaga eternitate. Omul trăieşte în această stare. El este pregătit să facă totul în bucurie. Şi tot ceea ce face el, este o melodie.
Iubirea este o forţă necunoscută, care vine din locuri foarte înalte. Iubirea este ceva divin, sublim! Ceea ce este cel mai important, ceea ce ne aduce fericirea şi bucuria, înseamnă să ne schimbăm puţin. Secretul iubirii este chiar acela de a deveni plini de viaţă. La fel ca şi copiii, plini de viaţă.
Aşadar, iubirea ca stare de conştiinţă este mai mult decât gândire, mai mult decât sentiment, mai mult decât atracţie. Păstraţi în minte acest lucru, meditaţi la el, din când în când, şi veţi vedea, poate veţi reuşi să-l realizaţi, iar apoi veţi fi mereu în această iubire, iar această iubire vă face fericiţi, destinşi, încântaţi, extaziaţi, fără încetare. Şi nu să aşteptaţi o dată într-o viaţă să trăiţi ceva celest. O dată, de două ori... Nu! Zi de zi să fiţi în această stare!”
Nu-i aşa că vorbeşte cu multă înţelepciune şi că are dreptate în tot ce spune?
Şi fiindcă stima este reciprocă, dl. Helmut, îmi închei mesajul cu aceeaşi stimă şi consideraţie, ca întotdeauna!
Teodora Buiţă
Helmut Guertler
Doamna Buita ,din nou ati reusit sa ma uimiti. Nu , nu la-m citit si nici n-am auzit de Omraam Ainvanhov, dar va promit ca , acum dupa ce am citit acest scurt pasaj, am sa ma informez mai mult, mi-a placut tare mult filozofia lui.
Sunteti o persoana tare deosebita (neobisnuit de...) si cei ce va are ca prieten sau cunoscut ar trebuii sa fie tare fericiti si mandri.
Eu ma bucur ca v-am cunoscut prin intermediul Nicepps.ro.
helmut Gürtler
Teodora Buiţă
„Cel mai uşor lucru este să răneşti sufletul cuiva, căci sufletul umblă desculţ şi paşii lui culeg toţi spinii unei zile.”, spune Gabriel Liiceanu şi mă întreb, „Marina M”, sufletul tău oare cine ţi l-a rănit, de ai adunat atâta supărare şi înverşunare în el, de vrei, la rândul tău, să-l răneşti, pe nedrept, pe al altora?
Sincer, nu-ţi înţeleg răutatea împotriva mea, mi-ai depunctat aproape toate prezentările notate cu 10 steluţe!!! Ce se întâmplă, nu suporţi să vezi că-mi sunt apreciate lucrările?
Nu ţi se pare cam ciudat ca după ce mai multe persoane mi-au notat prezentarea cu maximum de steluţe, tu să vii acum şi să-mi dai doar 5???
O persoană cu caracter nu se ascunde după pseudonime, aşa cum procedezi tu, ci spune deschis ce are de spus, aşa cum am făcut şi eu şi alţi colegi de pe acest site! Doar laşii se ascund după pseudonime şi se comportă deplorabil, convinşi fiind că nu pot fi descoperiţi.
Ei, uite, că nu-i chiar aşa! Acum, când tehnologia a evoluat, totul se află!
Sunt o persoană cu mult bun simţ, nu-mi stă în carcater să vorbesc urât, să jignesc, ai văzut că n-am făcut-o nici cu tine, nici cu alţii, n-am s-o fac nici acum, îţi spun doar atât: Nu uita că, „Ce semeni, vei culege!”
Teodora Buiţă
Helmut Guertler
Si eu sunt unul dinaceia ce au fost cazuti in disgratia acestei persoane "Marina M". Am fost mereu notat cu 1 steluta si de aceia am renuntat la aceasta punctare . Nici eu nu inteleg de unde atata rautate la aceasta persoana, care desigur nu se numeste asa. Cine se ascunde in spatele acestui nume ? Si inca ceva : Aceasta persoana actioneaza sub mai multe pseudonume. Cunosc cel putin 5 alte persoane care mereu mi-au notat lucrarile cu 1 steluta.
Helmut
Adrian TOIA
Nu te necaji, Teodora Buita – persoane ca Marina M, nu merita...
Este membra Nicepps din 07.05.2015, si nu a facut si nici nu a postat inca nici un pps.
Poate de aceea are un complex de inferioritate rautacios si deobicei da note mici si foarte mici, la multe pps notate de altii cu 9 sau 10...
Intra mai rar pe NICEPPS si isi descarca probabil frustarile...
Iata cateva note acordate mie si tie, in ultimul an, de aceasta nemultumita persoana...
6 Vântul Teodora Buiţă
5 EMINESCU - viziunea cosmogonica Adrian TOIA
7 AMORE PERDUTO Adrian TOIA
5 Dalbă floare – iubirea Teodora Buiţă
5 În doi Teodora Buiţă
6 Prioritati Romanesti in Arta si Cultura Adrian TOIA
7 De ce plâng oare trandafirii? Teodora Buiţă
6 Cand si Cum a aparut Viata Adrian TOIA
Angelica1 sau Cipri au parte de acelasi tratament, iar Helmut primea 1 mereu, ceea ce l-a determinat sa renunte le notare...
Nu ma deranjeaza notele mici date multor pps facute de mine dar as fi dorit sa aflu care sunt criteriile pe care le are Marina M cand apreciaza asa aceste pps
De aceea am invitat-o sa posteze si un comentariu explicativ la notele mici acordate (care poate ar fi de folos autorilor de pps).
Degeaba – tace si face ce stie si ce poate...
Daca vei intra pe pagina Marina M vei vedea ca prefera (note de 8-10) temele turistice si religioase...
Alte categorii tematice primesc note mici pentru ca nu intelege nici mesajele, nici valoarea, nici frumusetea unor pps...
Ramane intrebarea de ce se mai uita la alti autori si alte pps decat la temele preferate, daca nu prea are timp sa intre pe NICEPPS...
Cristina G
Dragii mei prieteni de pe Nicepps.
Mă adresez vouă, cei care colaborăm de ceva vreme. Chiar dacă nu ne cunoaştem fizic, ne respectăm unii pe alţii. Şi asta contează cel mai mult.
Sunteţi mici copii pe lângă mine. Pe data de 22 martie 2017, "Flo"(?!)şi-a deschis un cont, special pentru mine. A dat o singură notă, chiar în acea zi, şi aceea este un 3. Trebuie să fiu fericită că s-a născut special pentru mine. :)
Sper din tot sufletul, să nu pornească prigoana notelor lui/ei.
Dar ştim cu toţii că aceste note mici nu reprezintă nimic altceva, decât frustrarea unora. Şi poate chiar o fac intenţionat, văzând că noi reacţionăm în acest fel.
Trebuie ignoraţi total!
Cu mult respect pentru munca dumneavoastră,
Cristina G.
Angelica1
Foarte frumos pps de dragoste ,multumesc draga Teo si de aceasta
data,nu te mai saturi sa privesti acest pps . versurile ,fotografiile si
muzica,toate sunt la superlativ,doar cel ce nu iubeste nu intelege
versurile adorabile ale tale,draga Teo .
TOT CE SIMT E IN DOI
CE TRAIESC,E CU NOI,
SA DESPART,NU AS PUTEA
VIATA TA,DE A MEA .
Numai bine si o seara placuta,frumoasa ca si versurile tale .
Te imbratisez ,cu drag ,Angelica.
Teodora Buiţă
„Frumuseţea lucrurilor există în sufletul celui care le admiră”, spunea David Hume şi îi dau dreptate, fiindcă aşa gândesc şi eu. Interiorul este cel care defineşte un om. Iar când interiorul le este rău şi găunos, se pare că, oricât frumos le-ai oferi unor persoane (ca „Marina M” şi altele... care se ascund după pseudonime), e tot degeaba!
Purtarea lor m-a dus cu gândul la o pildă foarte frumoasă, pe care dacă n-o ştiţi, v-o scriu mai jos:
”Într-o zi, un om bogat dărui un coşuleţ plin cu gunoi unui om sărac, aşa, ca să-şi bată joc de el, să vadă cum reacţionează.
Omul zâmbi şi plecă ţinând în mână coşuleţul primit. Ajuns acasă, a început să-l cureţe, să-l spele şi apoi l-a umplut cu cele mai frumoase flori. S-a întors la omul bogat şi-i înmână acestuia coşuleţul.
Omul bogat rămase surprins şi-l întrebă:
- De ce mi-ai dat atâtea flori frumoase, când eu ţi-am dat numai gunoi?
Omul sărac răspunse:
- Orice persoană dăruieşte ceea ce are în inimă...!”
Deci, dragi prieteni, trebuie să înţelegeţi că, în timp ce noi ne străduim să oferim frumos, cu lucrările noastre, alţii ne oferă „gunoi”, fiindcă asta au în sufletul lor! Nu poţi să te aştepţi ca cineva să-ţi ofere ce nu are, nu-i aşa?
Eu aceasta am înţeles de mult, nu de acum, acesta a fost şi motivul pentru care, atunci când dl. administrator a venit cu propunerea notării lucrărilor noastre cu steluţe, i-am spus că e o mare greşeală, fiindcă se va ajunge la tot felul de discuţii şi nemulţumiri, provocate de invidia şi răutatea unora!
Şi aşa s-a şi întâmplat, fapt ce i-a determinat pe unii autori să nu mai posteze aici, iar alţii (dl. Helmut, Angi, Averio...) au renunţat la notarea cu steluţe.
Eu însă, după cum aţi constatat, nu am renunţat să-mi postez în continuare lucrările şi nici la notarea lor (deşi, mi s-a întâmplat uneori ca la acelaşi pps, fiindcă primisem mulţi de 10, să vină aceeaşi persoană sub mai multe pseudonime, să mă depuncteze)!
De ce? Pentru că nu mă interesează notele date din răutate, din invidie sau... ce-or mai avea anumite persoane în suflet.
Sunt mulţi oameni care nu au timp să lase un comentariu, dar în schimb îmi notează lucrarea, aşa ştiu şi eu că au văzut-o şi cum au apreciat-o şi cui să mulţumesc!
Deci, dragi prieteni, care mi-aţi scris aici, dl. Helmut, Adrian, Cristina, vă mulţumesc din suflet pentru cuvintele calde şi tot ceea ce aţi împărtăşit cu mine, dar vreau să ştiţi că nu sunt necăjită şi nici supărată, şi nici dvs. nu trebuie să fiţi, doar ne ştim valoarea creaţiilor noastre! Nu pentru aceasta am scris comentariul adresat persoanei care se semnează cu „Marina M.”, ci pentru că, fiind nedumerită de diferenţa mare dintre notele pe care le-a dat, în comparaţie cu ale altor persoane, cum gusturile diferă de la un om la altul, am vrut să mă conving că poate totuşi nu e vorba de răutate, ci pur şi simplu nu i-a plăcut ce a văzut! De aceea i-am cerut să explice concret ce nu-i place, ca să înţeleg şi să remediez, doar nimeni nu-i perfect!
Îmi amintesc că şi Adrian a venit cu aceeaşi solicitare şi tot la fel i-a răspuns: prin tăcere!!! Deci, concluzia e una singură şi foarte clară: cum este sufletul omului, aşa sunt şi faptele sale!
Dar, fiindcă nu-mi place ca răutăţii să răspund cu răutate, sunt de acord cu sfaturile unui mare înţelept şi aşa voi face şi eu: “Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!” (Fericitul Augustin)
Cu mult respect şi aleasă preţuire, pentru toţi cei care muncesc pentru a transmite frumosul,
Teodora Buiţă
Teodora Buiţă
Mulţumesc, dragă Angelica, pentru vizualizare şi comentariul tău cald! Tu faci parte dintre persoanele dragi mie, fiindcă ai sufletul frumos, prezenţa ta întotdeauna îmi aduce bucurie.
Desigur că mă bucur că ţi-au plăcut versurile mele de iubire. Da, ai dreptate, draga mea, „doar cel ce nu iubeşte, nu înţelege versurile” mele! Pentru cel care trăieşte cu iubirea în suflet, viaţa este frumoasă la orice vârstă, aşa cum minunat spune şi părintele Theoklitos: “Unicul adevăr este iubirea. Iubirea este aceea care dă viaţă şi căldură, care inspiră şi călăuzeşte. Iubirea este sigiliul pus creaţiei, semnătura Creatorului. Iubirea explică lucrul mâinilor Sale.”
Vârsta cronologică nu are nicio legătură cu vârsta sufletească. Mulţi nu înţeleg aceasta şi trăiesc raportându-se la vârstă, fără să realizeze că amână, că renunţă, că îşi reprimă dorinţe şi sentimente. Aş sfătui pe oricine să uite de vârsta pe care o are, să nu o mai spună nimănui şi să nu mai conştientizeze asta. Să trăiască aşa cum simte sufletul său, să se simtă mereu tânăr şi capabil, să nu i se pară niciodată prea devreme sau prea târziu!
Osho dă o explicaţie foarte frumoasă despre cât de importantă este iubirea în viaţa noastră: “Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Omul simte nevoia să fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacă nu se simte iubit, omul începe să moarã. Dacă simte că viaţa sa nu contează pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.”
Eu îţi doresc ca în viaţa ta iubirea să nu lipsească niciodată, fiindcă numai prin ea ne aflăm împlinirea şi fericirea!
Cu mult drag,
Teodora Buiţă
Cipri
Mi-am propus să nu mai comentez pe acestă temă, dar pentru că situația se repetă ea devine cumva amuzantă. Periodic apare câte un aşazis critic fără operă, poate chiar acelaşi, care deschide catalogul, cam la aceleaşi pagini, şi începe a evalua prezentarile PowerPoint după nişte criterii greu de înteles. Mi-l şi închipui cum îşi închide telefoanele şi îşi anunță familia şi prietenii să nu fie deranjat pentru că are de evaluat pe nişte amărâți care publică nişte pps-uri oribile pe nicepps. Evaluatorul se pare că stă închis într-o cameră izolată fonic, rupt total de realitate, şi pentru că de obicei îşi propune să noteze aproximativ 30-40 de pps-uri pe zi, bănuiesc că îi trebuie cel puțin o zi întregă pentru a-şi termina treaba, îl şi văd cum vizionează fiecare lucrare de câte 3-4 ori, cum compară pps-urile între ele şi după o adâncă cumpănire începe a pune note, mai verifică încă odată şi încă odată, apoi, în miez de noapte, cu maximă responsabilitate trece notele în catalog. Vă spun sincer că nu-mi găsesc liniştea până nu primesc notele de la evaluator, de acestă dată mi-a verificat ultimile trei pps-uri şi sunt cumva mai liniştit, dar totuşi mă frământă ceva, din toate cele 84 de pps-uri am rămas cu cinci dintre ele neevaluate, dacă aş şti unde să o fac m-aş anunța sau chiar denunța pentru că până nu ştiu că am fost examinat total nu am linişte.
Pentru a mai îndulci comentariul de mai sus vă aduc în atenție o întâmplare, care a circulat cândva ca o glumă: Într-o cameră de cămin locuiau doi tipi, unul foarte liniştit care la ora 21 era deja în pat, dar nici vorbă să poată adormi, celalat era, cum s-ar zice, pasăre de noapte şi intra în camera mult după miezul nopții, beat clampă, se trântea în pat şi apoi îşi scotea ciubotele pe care le arunca pe parchet, una cate una, producând un zgomot infernal, apoi adormea ca un buştean, abia după asta adormea şi celălat. Într-o noapte petrecărețul vine mai afumat decât de obicei, se trânteşte în pat, aruncă prima ciubotă şi adoarme, celălat nu-şi găseste liniştea şi oricât se chinuie nu poate adormi, atunci se ridică din pat îi scoate bețivanului cealaltă cizmă şi o trânteşte cu mare zgomot pe parchet, se suie în pat şi adoarme imediat.
De aceea dacă în perioada urmatoare criticii fară operă nu-mi notează şi cele cinci pps-uri pe care le-au scăpat din vedere îmi ard eu singur cate o steluță la fiecare ca să mă liniştesc.
Ce am scris mai sus ar putea fi un pampflet, dar este de fapt un trist adevăr. Sunt indivizi care pentru că nu au frumusețea în suflet
sunt mereu trişti şi nimic nu le face plăcere. Este de neimaginat de ce există cineva care vizioneaza pps_uri care aparțin unor autori despre care şi-a format deja părerea că nu se ridică la nivelul pretențiilor sale doar aşa pentru a fi indispus toată ziua, probabil că este vorba despre o boală, altă explicație nu găsesc.
Cu părere de rău îmi aduc aminte şi de un alt evaluator foarte sever care acum doi ani, în cam 50 de zile a notat aproximativ de 4000 de ori, nu-mi venea să cred aşa ceva dar era adevărat, omul îşi nota în special propriile pps-uri, de câteva zeci de ori aceiaşi prezentare cu câte 10 steluțe iar pe celelalte le cam facea praf.
Am trecut cu vederea această întâmplare, dar nu am cum să o uit, pentru că atunci, cu sfială, am hotărât să public şi eu nişte pps-uri pe care la făcusem cu mai mulți ani în urmă, în amintirea unor locuri care mi-au marcat existența, şi m-am trezit că fiecare prezentare primea mai multe notări de una, doua sau cel mult trei steluțe. Într-un comentariu la vremea respectivă, cum se spune, am bătut şaua să priceapă iapa, cu speranța ca cel în cauză va da cumva un semn că regretă ce a făcut atunci.
P.S Îmi cer scuze de la doamna Teodora că în loc să fi comentat ceva în legatura cu pps-ul său am scris aceste rânduri. Sunt sigur că doamna Teodora ştie care-mi este părerea despre lucrările sale chiar dacă nu mi-o exprim şi prin cuvinte.
Cipri
Ce am scris mai sus ar putea fi un pamflet, dar este de fapt un trist adevăr.
scuze, era un p in plus.
Teodora Buiţă
Dărnicia cu care îmi notaţi de fiecare dată lucrările, chiar dacă nu lăsaţi prea des comentarii (probabil din lipsă de timp), desigur că m-a făcut de mult să înţeleg care vă este părerea, dl. Cipri! Pentru toate acestea mă simt onorată şi vă mulţumesc din suflet, cu atât mai mult, cu cât notările vin de la un autor cu realizări frumoase, deosebite!
Vă mulţumesc şi pentru cele scrise aici! Îmi plac persoanele cu simţul umorului! A fost un fel de „haz de necaz” şi vă înţeleg. Adevărul este că nimănui nu-i face plăcere ca cineva să-şi bată joc de munca lui, mai ales când este făcută cu drag şi din tot sufletul.
Este normal ca gusturile să difere şi notările să nu fie făcute numai cu note maxime, dar când aproape toate pps-urile, indiferent cât de bine realizate ar fi, sunt notate cu notele cele mai mici, iar când persoana respectivă, invitată să-şi justifice comportamentul, răspunde doar prin tăcere, e clar că că e vorba de răutate şi urâţenie sufletească!
Cum spune şi Cristina şi Adrian, tare frustrat trebuie să se simtă cineva, ca să aibă o asemenea purtare!
În calitate de colegi şi prieteni, toţi cei care postăm aici, ar trebui ca stima şi respectul să fie reciproce! Am mai precizat şi în alte dăţi, noi nu suntem la vreun concurs, nu postăm pentru bani, ci tot ce facem este din dorinţa de a împărţi din frumosul nostru cu alţii! Pentru munca depusă, pentru orele sacrificate doar de a bucura suflete, pentru toate acestea, orice om normal mulţumeşte, nu îşi bate joc de munca altora.
Dar când cineva este bolnav sufleteşte, când frumosul din suflet îi lipseşte, da, dl. Cipri, aşa este, nu îl poate vedea nici pe cel oferit cu pps-urile noastre! Nici eu nu-i înţeleg pe cei ca „Marina M.”, „Sandy” şi toţi cei care se ascund după pseudonime şi ne dau note în bătaie de joc, de ce nu deschid doar lucrările cu subiectele preferate şi nu le lasă pe celalte în pace?! Aşa ar fi toată lumea scutită de neplăceri!
Unii, sătui de toate astea, după cum aţi văzut, au renunţat la notarea cu steluţe. Eu, aşa cum am explicat mai sus, nu am renunţat încă, fiindcă îmi place să ştiu cine mi-a văzut prezentările şi, în funcţie de notele primite, înţeleg dacă au plăcut sau nu, ţinând cont că nu toată lumea are timpul sau abilitatea să scrie comentarii! Dar, când notările sunt date în bătaie de joc, de unii bolnavi (că altfel nu-i pot numi), e clar că nu mai au nicio relevanţă şi cred că în curând voi renunţa şi eu la notarea cu steluţe.
Cu mult respect şi aleasă preţuire, pentru toţi cei care muncesc pentru a transmite frumosul,
Teodora Buiţă
Christian HG
Hallo doamna Buita si ceilanti cititiori.
Uitati-va, numai din curiozitate, la utilizatorul Nice pps, Miron S, si va veti uimi ce ai poate rautatea. Numai azi, 16.04, mi-a acordat 16 note de 1 steluta. Mentionez ca pps-urile nici nu sunt facute de mine.
Cu stima.
Teodora Buiţă
HRISTOS A ÎNVIAT!
Dacă nici în zilele trecute, de înaltă spiritualitate, când toată lumea s-a străduit să fie mai bună, mai generoasă cu semenii, unii nu s-au putut abţine de la răutăţi, ce pot să mai zic, dl. Christian, decât că mi-e milă de sufletul lor...!!!
De la unul din corespondenţii din Brazilia am primit un pps cu o parabolă care cred că se potriveşte situaţiei de faţă! V-o traduc în română:
„Şarpele şi licuriciul
Legenda spune... că, odată un şarpe a început să urmărească un licurici... Acesta a fugit repede, cu frică de prădătorul feroce şi şarpele nici măcar nu se gândea la renunţare.
El a scăpat o zi, dar şarpele nu a renunţat la urmărire nici a doua zi şi nimic...
În a treia zi, deja fără forţe, licuriciul s-a oprit şi i-a spus cobrei:
- Pot să-ţi pun trei întrebări?
- De obicei, nu creez acest precedent pentru oricine, dar cum eu te voi mânca, chiar poţi întreba...!
- Aparţin preferinţelor tale alimentare?
- Nu.
- Ţi-am făcut vreun rău?
- Nu.
- Deci, de ce vrei să mă termini?
- Pentru că nu suport să te văd cum străluceşti...!!!
Morala:
Continuă să faci cel mai bine, ceea ce faci, indiferent ce se întâmplă!
Fii autentic, cu toate că lumina ta deranjeză animalele de pradă!"
Iar pentru „prietenii” noştri, care se ţin de răutăţi, ascunzându-se după pseudonime, ţinând cont că tema prezentării mele este iubirea, am să le las şi lor o parabolă, poate îşi înţeleg greşeala:
„Într-o zi, Buddha mergea prin oraş, iar un om foarte furios i-a tăiat calea şi a început să-l jignească. ”N-ai niciun drept să-i înveţi pe alţii”, a strigat acesta. ”Eşti prost ca toţi ceilalţi şi eşti şi fals!”
Buddha nu s-a supărat când a auzit acestea şi l-a întrebat: ”Spune-mi, dacă ai oferi un cadou cuiva şi acea persoană nu l-ar accepta, cui i-ar aparţine acel cadou?”
Omul a fost surprins la auzul acestei întrebări şi i-a răspuns: ”Ar fi al meu, pentru că eu am cumpărat cadoul.”
Buddha a zâmbit şi a spus: ”Aşa este şi asta e valabil şi pentru furia ta! Dacă eşti nervos pe mine şi eu nu primesc insultele tale, atunci furia se revarsă asupra ta. Atunci, tu eşti singurul care e nefericit, nu eu. Tot ce faci se răsfrânge asupra ta!
Dacă vrei să încetezi prin a te răni singur, scapă de furie şi de gândurile urâte şi umple-ţi sufletul cu iubire. Când îi urăşti pe alţii, tu eşi singurul care devine nefericit, dar când îi iubeşti pe alţii, toată lumea îţi va răspunde cu iubire”.
Cu stimă, Teodora Buiţă
Cipri
Teodora Buiţă, jos pălăria în fața ta. Nimic mai adevărat decât aceasta; răspândeşte în jurul tău iubire şi ți se va răspunde tot cu iubire. Cine reuşeşte să facă asta este imun față de răutățile altora.