Dragii mei vizitatori. Mă adresez vouă, celor ce mi-aţi apreciat lucrările la valoarea la care eu am încercat să mă ridic. Mă adresez vouă, celor care, sub umbrela anonimatului şi a nelogarii în cazul votului, m-aţi notat cu note de 1, 2, 3 sau 4, fără să downloadaţi măcar o singură dată o lucrare. Şi fără a avea curajul să motivaţi notele pe care le daţi. Consider că aţi votat doar numele meu. Nu ştiu, şi nu voi şti niciodată pe cine am deranjat. Aici este loc pentru toată lumea. Cel puţin eu aşa consider. Poate am suferit, poate m-am supărat, poate nu trebuia să fac asta...Fiecare autor ştie ce este în inima lui. Fiecare autor ştie cât şi cum lucrează. Dar m-am şi bucurat atunci când am văzut o apreciere a lucrărilor mele, şi am răspuns comentariilor. Nu m–am votat, decât atât cât mi-a permis calculatorul. Orice autor face acest lucrur. Nu mi-am autocomentat lucrările, considerând că este de prost gust. V-am lăsat pe voi să faceţi asta, dialogând pe un ton prietenesc şi de bun simt cu voi, pe temele pe care voi le-aţi abordat. Şi am făcut asta cu cel mai mare drag. Vă rog să-mi iertaţi caracterizările cam lungi, care au însoţit toate lucrările mele, dar aşa am considerat că alcătuiesc o prefaţă la ceea ce doriţi sau nu să vizionaţi. Din nou vă rog să mă iertaţi pentru lungimea acestui comentariu, dar fac acest lucru cu un scop anume. Această lucrare are o muzică superbă. Veţi vedea şi-mi veţi da dreptate. Este o melodie românească, este coloana sonoră a filmului “Italiencele” din 2004. Nu "mă dau mare”... Vocea este a nepoatei mele, Sînziana, fiica fratelui meu.