Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a propus un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, aprobată în 1972. Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale (Bisericile pictate din nordul Moldovei, Bisericile de lemn din Maramureș, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Mănăstirea Horezu, Centrul istoric al Sighișoarei, Satele cu biserici fortificate din Transilvania) și două situri naturale (Delta Dunării și Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei). România are și șapte elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (Ritualul călușului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie). 1.Bisericile pictate din nordul Moldovei – partea intâi - Biserica “Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Probota din satul Probota, comuna Dolhasca a fost ridicată de domnitorul Petru Rareș în 1530 pe locul unei mai vechi construcții ruinate. - Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Arbore. Datează din anul 1502, fiind ctitorită de boierul Luca Arbore pentru a-i fi necropolă. Luca Arbore a fost unul dintre marii dregători de la curtea lui Ștefan cel Mare și a avut, mult timp, funcția de portar al Sucevei. A fost acuzat de trădare și decapitat la ordinul lui Ștefăniță Vodă, căruia îi fusese tutore politic.