Poezia Doinei Bădilă, este o artă a sufletului, este magia cuvintelor așezate în stoluri,vibrate în sunete omenesti. În poezia ei, găsim sufletul omului, ce la rândul sau e dor, lacrimă, fericire, uitare, zâmbet. Însetarea poetei Doina Bădilă, vine din preaplinul iubirii pe fondul unui sentiment de singurătate și negăsire, dar și pe fondul nevoii de întregire. Poezia ei este ca un început... ca o liră fără de care nu se poate cânta printre oameni, decât cu unda ei.