Da,amintiri de neuitat ; noi am vizitat-o in 2009 si apoi in 2019 si am fost incantati de Cetatea Al [...] » Cetatea Alba Carolina - Museikon
Ce amintiri frumoase imi rascoliti cu aceste poze din Cetatea de la Alba Iulia! :) [...] » Cetatea Alba Carolina - Museikon
Salut Helmut,Nu sunt lingvist, dar imi place sa scriu corect gramatical.Sunt corecte formele: "mie", [...] » Mi-este dor de acasa.
Hallo Admin,O zi buna iti doresc. Tu trebue sa stii de aceea apelez la cunostiintele tale.Tu stii c [...] » Mi-este dor de acasa.
Cu cat am inaintat in varsta, cu atat a devenit dorul de meleagurile natale mai intens. De mult am v [...] » Mi-este dor de acasa.
O altă limitare existentă, constatată și la un răspuns anterior, pe care ADMIN cred că o poate [...] » Cioran, Muzica și Inteligența Artificială
Cu oarecare întârziere din cauza mesajelor care au parazitat nedorit comentariile la acest pps, î [...] » Cioran, Muzica și Inteligența Artificială
Domnule Romoșan, deoarece se pare că tot probleme limitative nu au permis afișarea integrală a c [...] » Cioran, Muzica și Inteligența Artificială
Bună ziua Domnule Romoșan,După ora postării comentariului Dv. înțeleg că la ore de noapte, a [...] » Cioran, Muzica și Inteligența Artificială
Lucrarea domnului Toia – nume si brand in industria pps - impresioneaza prin originalitate si eleg [...] » Cioran, Muzica și Inteligența Artificială
Domnul Helmut,S-a văzut din acest pps, cât vă este dor de România! ❤Locurile unde n [...] » Mi-este dor de acasa.
Am laudat cu gura pana la urechi frumusetea muntilor din vestul Europei ?Pai daca numai de-astia am [...] » Mi-este dor de acasa.
IN MEMORIA POETULUI ADRIAN PAUNESCU UN PPS ,O INTERPRETARE AUNEI MELODII PE VERSURILE REGRETATULUI POET.
8 aprecieri
8 aprecieri
7 aprecieri
6 aprecieri
4 aprecieri
4 aprecieri
3 aprecieri
249 vizualizari
236 vizualizari
221 vizualizari
197 vizualizari
189 vizualizari
184 vizualizari
163 vizualizari
Comentarii (3)
Teodora Buiţă
O prezentare de-a dreptul emoţionantă! Felicitari, d-na Adriana! Cu ea, mi-aţi atins cele mai sensibile corzi, şi sunt convinsă că nu doar mie, ci tuturor care o vor viziona! De când am aflat trista veste, că maestrul nu mai e printre noi, aşa cum vi-am mai spus, îmi plânge sufletul şi nu reusesc să-mi revin! Constat, cu nespusă durere, că pe zi ce trece, noi, românii, rămânem din ce în ce mai singuri... şi mai puţini, devenim tot mai săraci, nu doar material, ci şi spiritual! Cu fiecare zi ce pleacă, ne tot pleacă şi geniile, iar azi, încă un mare talent, un adevărat fenomen natural ne-a părăsit..., s-a dus să-i încânte şi pe alţii cu versuri nemuritoare... Cu poeziile lui am crescut, în caietul iubirilor mele poetice, maestrul ocupa primul loc şi apoi alţi poeti, ele mi-au fost ghid la vârsta formării mele intelectuale, afective şi estetice şi m-au făcut să consider poezia cel mai frumos lucru din lume, cu poeziile lui m-am maturizat şi acum, tot cu ele îmi bucuram sufletul, în fiecare luni, ascultându-l la emisiunea “Cu emoţie, Adrian Păunescu”! De ce scriu aici despre toate acestea? Ştiu că simt ca mine mulţi şi mulţi alţii, fiindcă, ţara noastră, deşi săracă şi cu probleme, nu e lipsită de oameni sensibili, iubitori de poezie şi de frumos şi de aceea, dacă întâmplarea a făcut ca eu să am norocul şi onoarea de a-i asculta ultima emisiune şi ultima poezie compusă luni, de pe patul de spital, vreau să o scriu, ca să o citiţi, toţi cei care l-aţi îndrăgit şi apreciat! Da, poate nu vă vine să credeţi, dar deşi în spital, deşi foarte bolnav, fără să ţină cont de interdicţia medicilor sau de marele efort pe care îl face, de pe patul de spital a ţinut să-şi onoreze promisiunea făcută ascultătorilor şi a realizat luni, 1 noiembrie, emisiunea “Cu emoţie, Adrian Păunescu”, aşa cum a făcut-o mereu, în fiecare luni, de aproape 5 ani!
Mesajul central de preţuire pentru cei dragi care l-au sprijinit în această încercare, a fost intitulat “Scrisoare din urgenţa inimii”. A făcut un efort admirabil, de a vorbi în direct chiar din salonul de reanimare al secţiei de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca din capitală, recitând în premieră versurile create cu doar câteva ore în urmă: “Poem cardiac cordial.” Pot spune că a avut un ton optimist, amintind chiar despre o uşoară însănătoşire, afirmând: “Încă mai am planuri mari cu această viaţă!” Maestrul şi-a exprimat recunoştinţa faţă de toţi românii care în această perioadă de suferinţă i-au fost alături şi şi-au dovedit ataşamentul, trimiţând mii de mesaje de apreciere şi încurajare. Până în ultima clipă a sperat că îşi va reveni, că se va face bine... Aşa cum spuneam, am rămas încă şi mai săraci, odată cu dispariţia unei persoane atât de valoroase..., a unui titan al poeziei româneşti... DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
De la un cardiac, cordial
De aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că-i un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai atingă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei!
Păziţi-vă şi inima şi gândul!
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate.
Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate!
Ieraţi-mă dacă v-am întristat, dar..., distinşii mei colegi de site, am simţit nevoia să vă împărtăşesc acest sentiment, de a fi impreună în durere şi de a vă dezvălui ultimile gânduri ale unuia dintre cei mai mari poeţi români, în ultima sa poezie!
Vă doresc tuturor o seară senină #
Gabriela Florescu / Gabi
Va multumesc!
Angelica1
Multumesc si atat ...mi-a placut...!