N-a existat o rebeliune legionara, cum au difuzat „urbi et orbi" sursele antonesciene. A fost o lovitura de Stat a Generalului Antonescu contra Actului Constitutional din 14 Septembrie 1940.
Lantul ticalosiilor antonesciene nu se opreste aici. Conform angajamentelor luate de Antonescu fata de guvernul german, confirmate de Neubacher si de toti sefii de unitatii germani care au intervenit contra legionarilor, în caz de încetare imediata a rezistentei, acestia nu vor avea nimic de suferit, iar Miscarea nu va fi trasa la raspundere. Dar abia încetase focul spre seara, si grupe de soldati, conduse de ofiteri, dupa listele primite, au început sa faca descinderi pe la casele legionarilor si sa-i aresteze, conducându-i la Malmaison.
Abia se crapase de ziua si auzim rapait de mitraliere. Nu salve întrerupte, ci un foc continuu si sustinut. Ce sa fie? În primul moment ne-am gândit ca unii legionari n-au executat ordinul meu si continua sa reziste în anumite puncte. Armata trage pentru a-i scoate din locurile unde s-au baricadat. Dar în aceasta ipoteza trebuia sa se traga ocazional si într-un anumit punct, pâna ce legionarii asediati se predau sau fugeau, si apoi sa se faca tacere. Dar nu era asa. Focul nu înceta o clipa, convergea din mai multe parti si se desfasura cu o intensitate crescânda. În zilele precedente s-au auzit focuri razlete, dar nu mi-a fost dat sa aud aceasta hora lugubra, prevestitoare de sânge si moarte. Erau bubuituri continue. Fierbea capitala de gloante. Mai târziu ne-am dat seama de dispozitivul armatei: posturi de mitraliera maturau crucis si curmezis strazile principale ale Capitalei. Oricine s-ar fi aventurat pe strazi era ciuruit de gloante.

Spre seara focul a încetat si atunci am aflat îngroziti de masacrul de pe strazile Capitalei. Mormane de cadavre zaceau în Piata Teatrului National, la Telefoane, pe Calea Victoriei, la încrucisarea cu Bulevardul Elisabeta, la Palatul Postelor. 800 de vieti omenesti au fost secerate de mitraliere.

Era Libertatii de HORIA SIMA

Comentariu la Corneliu Zelea Codreanu, data: 09.10.2013, 18:31

În primul rând nu vă obligă nimeni să vizionati acest PPS

Fiind simpatizant al Mişcării Legionare cum să fiu neutru, echidistant şi imparţial ?

Accesați aceste canale video de înaltă calitate:

https://www.youtube.com/user/wendkx20/videos

http://vimeo.com/user10494372/channels

Comentariu la Corneliu Zelea Codreanu, data: 04.10.2013, 16:52

Presedintele Guvernului National-Legionar constituit la Viena dupa invazia comunista dela 23 August 1944, Horia Sima a continuat lupta fara preget împotriva orânduirii sãlbatice comuniste. Stabilit în Spania (Profesor la Universitatea din Barcelona), a depus o muncã uriase în folosul Neamului obidit, atentionând în permanentã forurile internationale despre tragedia poporului român. S'a stins din viatã pe câmpul bãtãliei legionare, dupã o activitate de proieminentã istoricã inegalabilã, sfântã si trainicã.
Horia Sima, s-a stins ca o torta, trecand peste pragul vietii in vesnicie, dar ramanand pentru intreaga constiinta legionara si nu numai, inscris in nemurire ca un punct cosmic al unei mari verticalitati ridicate de pe pamant.
Tot ce s-a infaptuit bun in Miscare dupa moartea Capitanului si mai ales dupa interzicerea ei din 1941 incoace culminand cu spiritualitatea asa numitului termen SFINTII INCHISORILOR COMUNISTE, se datoreaza muncii lui de reorganizare din temelii. Personalitatea lui e asa de mare incat pigmeii ipocriti ce-si varsa mizeria sufletului ca o boratura afara, nici nu vad muntele din fata lor. Nu e de mirare, caci Mantuitorul le spune fariseilor: "voi spuneti ca vedeti dar sunteti orbi"- asadar orbii n-au cum vedea muntele oricat de mare ar fi. Orbii nu pot vedea uriasa personalitate si charisma Comandantului caci ochii le sunt inchisi. Profundele lui texte despre anticrestinismul comunismului, despre globalizare, masonerie si noua ordine mondiala de care vorbea inca acum 30-40 de ani (!), le sunt necunoscute. O ceata deasa le-a acoperit ochii si mintea, iar ura la adresa lui le-a umplut inima.
Noi insa nu despre aceste cazaturi voim sa vorbim. Meritele existentei exilului romanesc anticomunist se datoreaza acestui mare om ce s-a consumat ca o lumanare pana la sfarsit, nopti nedormite, zile fara sfarsit cu chinuri continue in fata atacurilor masonice antihristice. Inima sa cuprinzatoare si buna n-a mai rezistat. In 25 mai 1993 a incetat sa mai bata lasand in urma lacrimi si jale dar mai ales lasandu-ne exemplul sau de urmat. Dusmanii l-au ostracizat si dupa moarte, mormantul sau fiind foarte putin cunoscut si ascuns sub alt nume pentru a nu fi profanat intr-o alta tara.
Dumnezeu insa va face dreptate acestui neam oropsit si luptatorilor pentru dreptate. Atunci se vor culege roadele faptelor si se vor rusina toti denigratorii uriasei sale personalitati ca fumul risipit in vant.

VESNICA LUI POMENIRE!!

Comentariu la HORIA SIMA, data: 19.10.2012, 10:45