Lucrarea domnului Toia – nume si brand in industria pps - impresioneaza prin originalitate si eleganta. Montajul e curgator. Functioneza o remarcabila sustinere reciproca intre cugetarile existentialistului Cioran si piesele musicale compuse de Bach, de altfel un mare promotor al contrapunctului.

Chiar daca nu l-ai citit pe apatridul Cioran, nu poti sa nu retii dupa vizionarea lucrarii d-lui Toia , formularea “Cu Bach ne simtim la poarta paradisului, niciodata in el.” Si cugetarile filozofului despre evolutia in spirala, dorinta de evadare in timp si altele.

Sunt curios ce “Caiet de sarcini” a transmis autorul catre stimabila Inteligenta artificiala pentru a primi in schimb ilustratiile inserate (uneori in stil clasic, de cele mai multe ori in stil cochetind cu barocul, mi se pare.) Posibil ca, acum cind calea e deschisa, sa existe si alte viziuni grafice (tematic si cromatic), poate postmoderniste, poate minimaliste. Sau poate ca o voce de actor sa ne impresioneze mai mult decit textul care curge bine, dar poate uneori prea repede pentru cine se crede la cinematograf.

Dincolo de orice judecata, evident subiectiva, acest produs si acest moment trebuie marcate cumva, pentru ca ne face sa gindim mai profund, polivalent, in limbaje de interfata, cu trimitere la Filosofie, Muzica si Inteligenta artificiala (emotionala?).

Comentariu la Cioran, Muzica și Inteligența Artificială, data: 14.05.2024, 04:54