Frunzele ruginii ale toamnei, culorile ei, m-au dus cu sufletul la minunata sansoneta dedicata frunzelor "moarte" si interpretata magistral de nemuritorul Yves Montand:
Foarte imteresanta tehnica de "versificare" Haiku. O definire a unei idei respectand niste reguli, dar care sa aiba inteligenta si sa fie inteligibila. Imi pemrit sa va sugerez sa cereti webmasterului sa introduca categoria Haiku. Cred ca ar fi mai util si mai interesant sa gasesti ca un fel de colectie de prezenrai PPS cu Haiku. Sau macar categoria Poezie, caci nici asta nu exista cu subcategoria Haiku. Am sa scriu si eu un mail in acest sens administratorului saitului.
La 15 Iunie 2009 comemoram 120 de ani de la plecarea undeva "sus intr-o stea" a poetului nostru Mihai Eminescu. In semn de omagiu postez mai jos o poezie a sa si un video care o ilustreaza, o poezie care ne arata ca un poet de seama lui ramane nemuritor.
MIHAI EMINESCU Numai poetul
Lumea toată-i trecătoare, Oamenii se trec şi mor Ca şi miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treierând necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca păsări ce zboară Deasupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde păsări ca el Se-ntrec în cântări.
Poezia de mai jos, dedicata orasului Timisoara, de cunsocutul om de litere timişorean Emil Şain, a apărut în suplimentul literar "Paralele 45" al cotidianului bănăţean "Renaşterea Bănăţeană" din 1 noiembrie 2005.
ORAŞUL MEU... de EMIL ŞAIN
Oraşul meu de vis şi dor, Cu tine râd, cu tine mor; Cu tine-am fost, cu tine sunt, Eşti bucuria pe pământ.
Oraşul neu de dor şi vis, Spre frumuseşi porţi ai deschis, Eşti strălucire-n miez de noapte, Cu pâine ne primeşti şi fructe coapte.
Tu eşti şi leagăn, eşti putere, Şi ură, dragoste durere... Eşti drumul ocrotit al vieţii Şi primii paşi ai tinereţii.
Ne-ai scos pe străzi ca să luptăm, De-amar şi greu să te scăpăm, Şi am ieşit, şi am luptat, Primul oraş eliberat...
Căci te-am, iubit şi te iubim, Iar dragostea o moştenim, Din moşi-strămoşii, pământeni, Cei mai de seamă bănăţeni.
Eşti dragoste - poem şi stea, Primii paşi dn viaţa mea. Eu te-am iubit şi te iubesc Oraşul meu, oraş ceresc.
Oraş - tu flacără nestinsă, Eşti vatră românească neînvinsă, Eşti dorul-dor - al sufletului meu... Păzit de Îngeri şi de Dumnezeu.
Sonata lunii de Beethoven e însăşi luna coborîtă pe pămînt. Aşa s-ar crede şi aşa s-ar zice: luna ce umbla prin păduri, prin roua-albastră şi prin flori de crini, şi-alcătuieşte din lumini amare şi din dulce vînt Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi şi tu, ca o parte din Sonata ce încă niciodată nu a fost cîntată.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu a
Privind aceasta minunata prezentare mi-am amintit de sansoneta franceza: "L'important, c'est la rose", cantata de Gilbert Bécaud Daca treceti in browserul Internet Explorerului adresa de mai jos puteti asculta aceasta melodie, care in tinereta mea era un hit: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/becaud/important.htm Auditie placuta si felicitari pentru realizarea prezentarii
Lalelele sunt florile mele preferate, sunt nascuta in martie, si pe vremea cand nu erau pe piata decat flori din gradinile noastre, ele erau o raritate si ma bucuram enorm, daca in acel an inflorisera deja de ziua mea.
Probabil ca din acest motiv imi placea si melodia "Lalele", interpretata de Luigi Ionescu. Cui ii place o poate asculta la linkul de mai jos: http://www.youtube.com/watch?v=LnP7jcl6SNc
Lalelele sunt florile mele preferate, sunt nascuta in martie, si pe vremea cand nu erau pe poata decat flori din gtadinile noastre, ele erau o raritate si ma bucuram enorm, daca in acel an inflorisera deja de ziua mea.
Probabil ca din acest motiv imi placea si melodia "Lalele", interpretata de Luigi Ionescu. Cui ii place o poate asculta la linkul de mai jos: http://www.youtube.com/watch?v=LnP7jcl6SNc
Cu peste 40 de ani in urma eram studenta in practica la Otelul Rosu. Pe atunci tineretul era foarte dornic de a afla informatii despre trecutul istoric al neamului. Zona era ofertanta in acest sens (Sarmizegetusa, Cetatea Colt - care este descrisa in romanul lui Jules Verne "Castelul din Carpati"). Pe atunci nu erau agentii de turism, care sa faca cunoscute obiectivele turistice dintr-o zona, asa ca am aflat de la muncitorii de acolo ca ar exista Biserica de la Densus, cea mai veche biserica crestina din tara, care atesta ca am fost crestinati de la inceputul crestinismului. Am gasit o posibilitate sa ajungem acolo. Nefiind o zona umblata, cand ne-am apropiat de biserica ne-am simtit pe o gura de Rai, era multa iarba si flori de camp in jur, liniste si ciripit de pasarele. A fost un vis frumos, din care imi adap sufletul acuma cand am ajuns la varsta depanarii amintirilor. Aceasta prezentare este minunata si atrage atentia asupra unui punct de crestinism al poporului roman. Eu l-am recomandat multor prieteni din tara si strainantate si toti au fost incantati de acest colt de Rai, lasat de Dumnezeu pe pamantul romanesc. Felicitari pentru initiativa de a prezenta acest colt de Rai.
Oraşul în care locuiesc este înmiresmat de florile de salcâm, care îmi amintesc de copilăria şi tinereţea petrecute în vise romantice. Această prezentare mi-a trezit dulci amintiri. Dar poetul şi muzica pot să exprime mai bine această stare de bine:
Sara Pe Deal Mihai Eminescu
Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.
Nourii curg, raze-a lor şiruri despică, Streşine vechi casele-n lună ridică, Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.
Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi umple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuţeşte; Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte: Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.
Ne-om răzima capetele-unul de altul Şi surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?
Mulumesc frumos pentru faptul ca m-ati incurajat sa continui sa postez povesti de viata, pe care le intalnesc pe caile Internetului. Gasesc foarte mult frumos si instructiv pe Interent, si de multe ori imi pare rau ca nu pot impartasi si celorlati ceea ce m-a impresionat. Sunt prezentari PPS, pe care le-am gasit pe Internet, nu le-am facut eu, desi stiu sa fac, unele doar le completez cu texte adecvate pentru a sensibiliza bucuria privitorilor. Mereu am mentionat ca nu sunt facute de mine ci doar postate de mine. Am inteles ca acest sait este un sait pe care se accepta prezentari PPS trimise de oricine, nu este un sait dedicat produselor proprii. Sper sa fac o fapta buna postand ceea ce imi atinge si mie sufletul, o fac din dragoste pentru semenii mei. Va multumesc pentru cuvintele frumoase!
Melodia se numeste "Et si tu n'existais pas" si este cantata de Joe Dassin (decedat in 1980). Melodia si textul ei il puteti gasi la urmatorul link: http://www.malhanga.com/musicafrancesa/joe/et_si_tu_nexistais_pas.htm
Foarte cucernica prezentarea, mi-a placut mult. Va recomand si o alta prezentare pe aceeasi tema, care merita atentie. Felicitari! http://www.trilulilu.ro/mari227/25bf8cd10a323b
Vasile Alecsandri Copyright 2000-2009 by Tatiana Murzin. All rights reserved.
Pastele de Vasile Alecsandri
De Pasti in satul vesel casutele-nalbite Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite, Pe care cocostarcii, infipti intr-un picior, Dau gatul peste aripi, tocand din ciocul lor.
Un scranciob mai la vale pe langa el aduna Flacai si fete mandre ce rad cu voie buna; Si-n sunet de vioare, de cobze si de nai Se-ntoarce hora lina, calcand pe verde plai.
Batrani cu fete stinse, romani cu fete dalbe, Ramance cu ochi negri si cu stergare albe Pe iarba rasarita fac praznic la un loc, Iar pe-mprejur copiii se prind la lupta-n gioc.
Si scranciobul se-ntoarce, purtand in leganare Parechi imbratisate cu dulce infocare, Ochiri scanteietoare si gingase zambiri Ce viu raspand in aer electrice luciri.
Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite si mânjite, Zece ouă înrosite.
Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce vă este, frătioare, - Ce vă doare? Nu vă ninge, nu vă plouă, Stati gătite-n haină nouă, Parcă, Dumnezeu mă ierte, N-ati fi ouă... - Suntem fierte! Zise-un ou rotund si fraise Lânga pasca cu orez. Si schimbindu-si brusc alura, Toate-au început cu gura: - Pân'la urmă tot nu scap! - Ne găteste de paradă. - Ne ciocneste cap în cap Si ne zvârle coaja-n stradă... - Ce rusine! - Ce dezastru! - Preferam să fiu omletă! - Eu, de m-ar fi dat la closcă, As fi scos un pui albastru... - Si eu unul violet... - Eu, mai bine-ar fi să tac: Asa galben sunt, că-mi vine Să-mi închipui că pe mine M-a ouat un cozonac!...
Comentariu la Happy Easter, data: 14.04.2009, 19:11
Imn al învierii (Valeriu Gafencu)
Va cheama Domnul slavei la lumina, Va cheama mucenicii-n vesnicii, Fortificati biserica crestina Cu pietre vii zidite-n temelii.
Sa creasca-n inimile voastre Un om nascut din nou armonios, Pe sufletele voastre sa se-mplante Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul noptii bate Si Iisus coboara pe pamant; Din piepturile noastre-nsangerate Rasuna Imnul Invierii sfant.
Veniti crestini, luati lumina Cu sufletul smerit, purificat; Veniti flamanzi, gustati din cina, E nunta Fiului de Imparat.
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc in mâni moşneagul cu barba ca zăpada, Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă, Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi: "Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ, Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe,
Nimica inainte-ţi e omul ca un fulg, Ş-acest nimic îti cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".
Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială Şi negrul întuneric se sperie de şoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător, Iar inimile toate s-unesc în armonie:
"Cântări şi laude-nălţăm Noi, Ţie unuia, Primindu-l cu psalme şi ramuri, Plecaţi-vă neamuri, Cântând Aleluia!
Christos au înviat din morţi, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"
De cîte ori deschid portiţa şi intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, şi florile-mi dezmiardă ochii. O fantazie uriaşă le-a dat un strai la fiecare, Şi fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii.
Pe crin l-a miruit în frunte, lăsându-i hlamida regească Să poată-mpărăţi cu fală norodu-i de mironosiţe, Cicorilor le-a dat seninul strâns din privirea omenească, Iar rîsul fărîmat prin lume l-a nins pe foi de romaniţe.
Sfiala care urcă-n faţa fecioarelor cînd vine-amorul, Şi toată jalea şi netihna acelora ce-aşteaptă mirii, Mâhnirea toat-a unui suflet pe care îl ucide dorul Le-a pus pe-un ram, şi-atuncea lumea s-a-mbogăţit cu trandafirii.
La fiecare pas te-aşteaptă câte-o minune, - ici scînteie Ca un rubin o ghinţiană, colo un stînjinel se joacă... Slavă aceluia ce-aruncă din cer lumini de curcubeie, Şi a ştiut să ţese nalbei un cuib din tort de promoroacă!
Slavă! căci tristă-ar fi fost viaţa, şi-ntunecat pe veci pământul, De n-ar fi fost măcar o floare, ce-am fi sădit noi pe morminte? Ce-ar fi cernut, în primăvară, când trece prin grădină vântul, Şi cu ce dar ţi-aş da azi ţie ca să-ţi aduci de mine-aminte!
Când sarpele intinse Evei marul, îi vorbi c-un glas ce rasuna de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a întâmplat ca-i mai sopti apoi si ceva la ureche încet, nespus de încet, ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume cu toate ca asculta si el. Si Eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina si-si misca geana parca-ar zice ca ea stie ceva, ce noi nu stim, ce nimenea nu stie, nici Dumnezeu chiar.
Sonata lunii de Beethoven e însăşi luna coborîtă pe pămînt. Aşa s-ar crede şi aşa s-ar zice: luna ce umbla prin păduri, prin roua-albastră şi prin flori de crini, şi-alcătuieşte din lumini amare şi din dulce vînt Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi şi tu, ca o parte din Sonata ce încă niciodată nu a fost cîntată.
Impresionant. Va recomand si urmatoarea interpretare a lui Angela Gheorghiu http://www.trilulilu.ro/frateleciprian/cb50468b36da9a
Comentariu la Tatal nostru, data: 15.02.2009, 20:40
Ca specialist in domeniul IT, consider ca aceasta prezentare ar putea fi utilizata in toate locurile si institutiile in care se folosesc calculatoarele in "procesul de productie", in scoli, in laboratoare, ca preventie a aparitiilor influentelor negative a muncii la calculator asupra organimului uman. S-ar putea desface in planse si afisa pe coridoarele scolilor... Este un semnal de alarma extrem de util si este imbucurator ca ti se dau si solutii imediate pentru a preintimpina raul produs de aceasta scula minunata si indispensabila a scolului XXI. Felicitari celor care s-au gandit sa previna acest rau si celui care s-a gandit sa popularizeze aceasta initiativa prin aceasta prezentare!
"Fie ca azi sa domneasca pacea, ca sa ai incredere in Dumnezeu care sta exact unde trebuie, ca sa nu uiti posibilitatile infinite care se nasc din credinta, ca vei folosi darurile pe care le-ai primit, ca vei imparti dragostea care ti-a fost data, ca vei fi bucuros sa afli ca esti fiul lui Dumnezeu.
Lasa ca acesta prezenta sa-ti intre in oase si sa permita sufletului tau libertatea de a canta, dansa, ruga si iubi.
El exista aici pentru toti si pentru fiecare dintre noi in parte."