Toate prezentarile "marca sica" sunt de-un realism si o sensibilitate iesite din comun, orice subiect trateaza ele reusesc sa-mi zbuciume sufletul, sa ma puna pe ganduri, sa-mi creeze o stare de emotie rascolitoare. Subiectul acestei prezentari este atat de dureros de real si atat de trist, poate ca eu fiind la o varsta a seniorilor, care in alte tari ale lumii civilizate se bucura de multa atentie , respect si consideratie din partea intregii societati, resimt dispretul general indus in societatea romaneasca fata de noi cei cu parul alb, cei cu multi ani de munca in folosul Roamniei in carca noasta, cei bolnavi, cei tristi pentru ca de curand ne-am vazut parintii cum s-au mutat intr-o stea, cei a caror copii au plecat sa-si gaseasca un sens demn vietii pe alte meleaguri. E foarte dureroasa si trista soarta noastra...nu avem nicio perspectiva, decat cea de a le face pe plac guvernantilor, care spuneau ca solutia de a scapa de noi este "iesirea noastra din sistem in mod natural" - cat cinism! Imi pare rau ca am introdus o unda de tristete acestui colt dedicat atragerii atentiei asupra unei categorii sociale eminamente desconsiderata! Prezentarea este tulburatoare, fondul muzical adecvat ii creste intensitatea tristetii.
Din cate stiu eu sica este un barbat, cu atat mai mult e de apreciat acest regal dedicat femeii, cu texte de valoare si melodia de neuitat in interpretarea regretatului Stefan Iordache. Toate prezentarile "marca sica" sunt demne de a fi numite antologii ale domeniului prezentat. Cu stima si consideratie fata de asa o sensibilitate si capacitate de exprimare artistica.
Comentariu la Ah, femeia !, data: 30.09.2012, 14:22
Stimate Domnule SICA,
ma bucur enorm ca am avut privilegiul sa scrieti un comentariu la un pps postat de mine de mult pe saitul nicepps sunt un fan al pps-urilor facute de Dumneavoastra, toate sunt cu mult bun gust, cu multa intelepciune, cu o muzica adecvata...cand primesc cate unul ma relaxez cel postat nu stiam ca va apartine sunt inginer IT, pesnionara, am 65 de ani, poate ca din acest motiv gust si mai mult creatiile Dumneavoastra toata viata am fost o sentimantala si o romantica...de aceea mi-am luat pseudonimul Lorelei (eroina lui Ionel Teodoreanu, nu cea din poezia lui Heine) ma bucur ca mi-ati scris cateva randuri, dorindu-va un weekend agreabil va asigur de toata stima si consideratia mea
O prezentaresensibila, care mi-a amintit ceea ce am citit candva:
Numar picaturi de ploaie ... Le privesc cum stau atarnate… insirate una langa alta ca perle de lumina. Doar randunelele mai stau asa atarnand a primavara. Si ploaia si-a agatat toti picurii de cabluri si de frunze de copaci. Si eu astept sa mai cada unul sa il numar si pe el, izbit de asfalt si topit in timp. Sa se stinga cu totii si sa lase cerul senin si soarele zambind… Numar picaturile de ploaie pana se topesc cu toatele intr-o caldura placuta, in raze aurii de luna mai, de luna frumoasa.
Minunata prezentare...mi-a amintit de tienerete, cand inavtam poezia lui Macedonski... o, tempora!
Alexandru Macedonski - Noapte de mai
Astfel: fiindca apogeul la care sufletul atinge Cind poarta cintece-ntre aripi da nastere la razvratiri, Se poate crede ca vreodata ce e foc sacru se va stinge Si muzele ca vor ramine amagitoare naluciri ? Vestalelor, cind in picioare altarul vostru s-afla inca, Si primavara cind se-ntoarce si astazi ca si alte dati, Si perschimbat cind nu se afla pamintul falnic intr-o stinca, De ce v-ati reurca in sfera abstractelor seninitati ? Inchisa daca va e lumea, recoboriti-va-ntre roze Parfumele din mai inalta reinnoite-apoteoze, Si-n noaptea blonda ce se culca pe cimpenesti virginitati Este fioru-mpreunarii dintre natura renascuta S-atotputerea Veciniciei de om abia intrevazuta. Veniti : privighietoarea cinta, si liliacul e-nflorit; Cintati : nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit. Simtirea, ca si bunatatea, deopotriva pot sa piara Din inima imbatrinita, din omul reajuns o fiara, Dar dintre flori si dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniti : privighetoarea cinta si liliacul e-nflorit.
Se poate crede ca vreodata ce e foc sacru se va stinge, - Cind frunza ca si mai inainte sopteste frunzei ce atinge ? Cind stea cu stea vorbeste-n culmea diamantatului abis, Izvorul cind s-argintuieste de alba luna care-l ninge, Cind zboara freamete de aripi in fundul cerului deschis ?... Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, E cerul inca plin de stele, si cimpul inca plin de roze, Si pina astazi din natura nimica n-a imbatrinit... Iubirea, si prietenia, daca-au ajuns zadarnicie, Si daca ura si tradarea vor predomni in vecinicie... Veniti : privighietoarea cinta, si liliacul e-nflorit.
Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze; Pamint si spatiu isi urmeaza sublimele metamorfoze, Rasare cite-o noua floare, apare cite-un astru nou, Se face mai albastru adincul, si codrul mai adinc se face , Mai dulce sunetul dc fluier, mai lenes:i a neptei pace, Mai racoroasa adierea, mai viu al stincilor ecou Mucigaitul smirc al vaii cu poezie se vestminta, Pe prefiratele lui ape pluteste albul nenufar... O mica stea e licuriciul, si steaua este un mic far, In aer e parfum de roze. -- Veniti : privighietoarea cinta.
Posomorirea fara margini a noptilor de altadata, Cind sufletul pentru sarcasme sau deznadejde sta deschis, Cu focul stins, cu soba rece, ramase-n urma ca un vis. E mai si inca ma simt tinar sub inaltimea instelata. Trecu talazul dusmaniei cu groaza lui de nedescris La fund se duse iar gunoiul ce inaltase o secunda Si stinca tot ramase stinca, si unda tot ramase unda... Se lumina intinsa noapte cu poleieli mingiitoare, Si astazi e parfum de roze si cintec de privighietoare.
Vestalelor, numai o noapte de fericire va mai cer. Pe jgheabul verde al cismelei un faun rustic c-o naiada S-au prins de vorbe si de glume sub licaririle din cer; Colurnbe albe bat din aripi si visurile vin gramada, Iar picaturile urmeaza pe piatra lucie sa cada... Basmesc de vremile batrine, cind zinele se coborau Din limpezimile arlbastre, si-n apa clara se scldau... Reinviaza ca prin farmec idilele patriarcale Cu feti-frumosi culcati pe iarba izbindu-se cu portocale: Pe dealuri clasice s-arata fecioare in camasi de in Ce-n miini cu amforele goale isi umplu ochii de senin, Si printre-a serii lacramare de ametiste si opalc, Anacreon re-nalta vocea, dialogheaza Theocrit... Veniti : privighetoarea cinta in aerul imbalsamit.
E mai si inca ma simt tinar sub inaltimea instelata... Halucinat cind este-auzul, vederea este fer Aud ce spune firul ierbei, si vad un cer de aripi plin, M-asez privind in clarul lunei sub transparenta atmosferei Si-n aeru-mbatat de roze sfidez atingerea durerei Cu cintece nalucatoare cum sunt candorile de crin O! feeric a naturei, desfasura-te in splendoare, Regret suprem al fiecarui in tainicul minut cind moare, Fiindca tu esti pentru suflet repaos dulce si suprem. O ! feerie a istoriei, vindecatoare de nevroze, Ce ne-mbunesti fara stiinta si ne mingii fara sa vrem, Regret suprem aI fiecarui, desfasura-te in splendoare In aer cu parfum de roze si cintec de privighetoare. Veniti, privighetoarea cinta in aeru-mbatat de roze.
Voind sa uit ca sunt din lume, voiesc sa cred ca sunt din cer... Vestalelor, numai o noapte de fericire va mai cer, Si-aceasta noapte fericita la gitul ei cu salbi de astre S-a coborit pe flori roz-albe si pc padurile albastre, A-ntins subtirile-i zabranic si peste cimp si peste vai A-nseilat nemarginirea cu raze de argint si aur Si o cusu cu mii de fluturi si o brazda cu mii de cai; A revarsat pcste lot locul dumnezeiescul ei tezaur, In atmosfera stravrezie impaciurea si-a intins, Facu sa sune glas de bucium la focul stinelor aprins, Facu izvorul sa-l inghine, padurea sa se-nveseleascab, Orice durere sa-nceteze, si
Minunat....mi-a starnit unele dintre cele mai frumoase amintiri. Am vazut Londra si ziua si noaptea....este unul dintre orasele mele preferate. Muzica pe sufletul meu, cu atat mai mult cu cat este "Balada" lui Ciprian Porumbescu, pe care marele Enescu a facut-o sa fie transfrontaliera.
Eu care sunt din categoria seniorilor societatii pot sa spun ca aceasta prezentare este o chintesenta a tot ceea ce traieste un om intr-o viata: bucurii, dezmagiri, visuri implinite, deziluzii...toate transpar printre randurile citatelor celebre. Fondul muzica, care dupa mine conteaza foarte mult in trezire unei anumite stari sufletesti, este poate cel mai adecvat posibil. A fost o incantatre sa privesc acest montaj, aduceri aminte m-au napadit. Felicitari celui ce a poastat pe acest sait un asemenea show. Acesta il catalogheza la a fi un om sensibil, bun, generos, atent cu sufletele semenilor sai. Dumnezeu sa-l ajute sa aiba parte numai de bine si frumos in viata.
Dintre marii scriitori si poeti, care au cinstit memoria lui Mihai Eminsecu, am ales o povestioara scrisa de GEO BOGZA:
“Pe vremea cand Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pamant, intr-o noapte ploioasa, au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul in prima poarta. Caini mari s-au repezit sa-i sfasie, dar numaidecat s-a auzit un glas barbatesc intreband: – Cine bate? – Oameni buni! Atunci omul, potolind cainii, i-a poftit in casa, unde nevasta si copiii abia se trezisera din somn, si a inceput a da porunci, dar cu blandete. – Mario, ia mai pune cateva vreascuri pe foc. Tudore, da fuga la fantana dupa o ciutura de apa proaspata. Ilenuta, ia vezi de o olita cu lapte proaspat. Si le-a dat sa se spele si sa se stearga cu stergare albe si i-au ospatat, si i-au dus sa doarma intr-o odaie in care mirosea a gutuie si busuioc….. A doua zi dimineata iar le-a dat sa se spele, i-a ospatat si le-a pus in traista niste mere cum nu mai vazusera si le-a urat drum bun. Si cum au iesit din sat, Sf. Petru a inceput sa se roage de Dumnezeu: – Doamne, fa ceva pentru oamenii astia, ca tare ne-au primit frumos! – Ce-ai vrea sa fac Sf. Petre, c-ai vazut ca nu erau nevoiasi. – Doamne, fa ceva ca sa-si vada macar o data sufletul! – Sa-si vada sufletul spui Sf. Petre? – Da, Doamne, sa-si poata vedea sufletul, asa cum vedem noi plopul cel de-acolo! – Bine, Sf. Petre, a raspuns Dumnezeu, privind ganditor la satul din vale. – Iar dupa o vreme, in neamul acela de oameni s-a nascut Mihai Eminescu”. “Atat timp cat pe aceste pamanturi, soarelui i se va spune soare, iubirii – iubire si poeziei, poezie, pe EL nimeni nu-l va tagadui.”
Frumoasa prezentare, un omagiu meritat, adus poetului nostru national. Pacat, ca in ziua de 15 inauraie - Ziua Culturii Romanesti, nu a fost o editie a acestui sait dedicata in intregime lui EMINESCU, desi sunt sigura ca erau prezentari trimise de cei pentru care Eminescu inseamna sufletul poporului roaman. Uite, inca o dovada a faptului ca nu stim sa ne pretuim valorile!!!
Domnule Doru, i-am scris administratorului acestui sait sa va trimita Dumneavoastra si numai Dumneavoastra adresa mea de e-mail sau daca sunteti de acord sa-mi trimita Domnia Sa mie adresa Dumneavoastra de e-mail. Sper intr-o colaborare in folosul celor ce iubesc FRUMOSUL. Cu cele mai sincere urari de bine, Lorelei
Comentariu la Zwiebelmuster, data: 18.01.2012, 14:39
Excelenta si foarte bine documentata aceasta prezentare, felicitari Domnului Doru pentru postarea ei. Am fost pe vremea RDG-ului la Meissen, unde se "nasc" aceste capodopere si am avut ocazia sa vad in muzeul dedicat lor, de acolo, obiecte de arta adevarata. O replica a lor este portelanul Hutschenreuter. Mi-a placut mult prezentarea. Consider ca pentru cine vrea sa se documenteze asupra acestui gen de obiecte de portelan este o prezentare document. Admir bunul gust al Domnului Doru, care posteaza mereu prezentari de calitate. Domnule Doru, daca imi scrieti o adresa de e-mail de-a Dumneavoastra va pot inscrie in lista mea de corespondenta si pot sa va trimit multe prezentari minunate, poate alegeti dintre ele unele si le postati aici. Eu sunt o persoana din categoria seniorilor si nu mai am rabdare sa fac acest lucru si nici nervii sa suport comentariile rautacioase. Postam intr-un timp prezentari frumoase, dar am renuntat. Deci, astept raspunsul Dumneavoastra...poate administratorul imi poate trimite adresa Dv. de e-mail, daca ii dati acceptul. Succes in popularizarea frumosului si a BINELUI!
Comentariu la Zwiebelmuster, data: 17.01.2012, 11:11
Am vazut filmul "Actorul si salbaticii" in tinerete si am visat sa nu se intample nimc rau cu tara noastra...am ajuns matura in 1989, in Timisoara fiind, iar am sperat cu o speranta "nebuna" in mai bine..., acuma, la varsta senectutii, imi curge o lacrima pe obraz, copiii au plecat de aici ... si noua nu ne este bine! Pacat ......
Minunata postare, este un simbol al tineretii mele.... pe atunci nu era desuet sa ai o fire romantica.... vizionand pps-ul am trait cateva clipe de dulci aduceri aminte...multumesc!
LORELEI, este un nume simbol drag mie, atat din timpul cand eram eleva si am studiat la scoala poeziile lui Heine, cat si din timpul adolescentei in care citeam multe romane. Unul dintre romanele, care mi-a devenit carte de capatai a fost "LORELEI" a lui Ionel Teodoreanu, si acea Lorelei era sigur o doamna si ea scria si texte frumoase si corect in limbe romana. Imi pare rau dar nu se poate considera o gluma ceea ce ati scris Herr Helmut.
Ma dezgusti Herr Helmut - scriai mai sus, citez "Nu stiu daca acesta este sensul Nice pps.ro-lui" --- daca sensul acestui sait nu este de a oferi fiecaruia dupa sufletul sau pentru sufletul sau si al altora... atunci in niciun caz nu este pt, propaganda dumitale antinazista si nu este pt a-ti permite dumitale sa zeflemisesti pe oricine..
Nu te crede cel mai cult si cel mai instruit si da voie sufletelor sa se manifeste cum vor... oare impunandu-ne dumneata ce ara voi si ce nu are voie sa ne impresinoneze nu seamana mai mult o a atitudine dicattoriala?
Imagineza-ti ca sunt o persoana cu o varsta venerabila, care am studiat si literatura germana si am vizitat stanca Lorelei de pe Rin (sau Rhein in limba germana) stiu mult mai multe decat ai insirat Dumneata aici si nu am nevoie de "lectiile" dumitale, in orice caz nu asta este rostul acestui sait. Adio si lasa-,ma in pace!
Nu ma mai conturba cu comentariile dumitale de prost gust!
Albul pur, albul nobil intruchipate in aceasta gingasa floare , simbol al inaltimilor indraznete, simbol al Austriei, o tara de vis, unde caldura sufleteasca a austriecilor te copleseste, insotite de aceasta melodie care iti rascoleste sufletul si ti-l ostoieste, este mereu un balsam oridecate ori o vezi sau asculti melodia. O melodie care oridecteori o asculti iti da aripi, te poarta cu visurile indraznete pe cele mai inalte culmi. Un simbol, o poveste, un vis, indrazneala, gingasie...toate poarta un nume EDELWEISS...floare de colt, denumita pe drept si floarea reginei. Vis pur si alb....
Un omagiu de suflet adus marelui poet al neamului romanesc - George Cosbuc. Ineditul manuscriselor este o floare rara in istoria literaturii noastre. Cinste celei ce a pastrat aceasta comoara de suflet si care sa straduieste sa o aduca in fata publicului larg, pricepator si iubitor de poezie autentica romaneasca. Multumim celor care au prilejuit gazduirea unor asemenea realizari unicat.
Dor...cel mai frumos cuvant al limbii romane... ba chiar unic doar in limba romana....
mi-a amintiti de poezia lui Lucian Blaga:
Dorul de Lucian Blaga
Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amandoua, cu 15415v2110p m cuprinzi in suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi in ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti:"Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamant.
Femeie, ce mare porti in inima si cine esti? Mai canta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii.
Cu ror respectul cuvenit mentionez ca aceasta poezie apatine lui Ion Probeagu poet un renumit poet evreu din Roamnia, emihrat tarziu in Israel, unde a si murit. Florin Piersic recita deseori poezii ale lyu, el avand pe langa poeziii umoristice si multe de alta factura.
Multumesc domnului administrator, ca mi-a luat apararea si a confirmat ca eu am trimis aceasta prezentare de mult timp cand era o noutate pe Internet, si am fost si eu surprinsa de faptul ca m-ati anuntat abia acuma ca ati postat-o..... eu sunt ultimul om care vreau sa induc in eroare sau sa fac greutati semenilor.... am o varsta respectabila, sunt specialist IT si cadru didactic universitar, asa ca structura mea face sa fiu atenta si modesta. La varsta mea nu-mi doresc nici lauri pe frunte de le vizitatorii acestui sait, dar nici obsrevatii gratuite... energia folosita pt. a mi se da "lectii" de conduita putea fi folosita de distinsa colega de sait pt. o cauza mai buna. Ne putam ajuta unii pe altii si nestind dupa colt si sa vanam greseli ci bucurandu-i pe semeni cu un cuvant frumos. Sa aveti o toamna multicolora lipsita de tristeti.... Cu respect fata de semeni Lorelei
Limba noastra-i o comoara In adancuri infundata, Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde Intr-un neam ce fara veste S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. Limba noastra-i numai cantec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere ce spintec Nouri negri, zari albastre. Limba noastra-i graiul painii, Cand de vant se misca vara; In rostirea ei batranii Cu sudori sfintit-au tara. Limba noastra-i frunza verde, Zbuciumul din codri vesnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfesnici. Limba noastra-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri; Si citindu-le-nsirate, Te-nfiori adanc si tremuri. Limba noastra ii aleasa Sa ridice slava-n ceruri, Sa ne spuie-n hram s-acasa Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfanta, Limba vechilor cazanii, Care-o plang si care-o canta Pe la vatra lor taranii. Inviati-va dar graiul Ruginit de multa vreme, Stergeti slimul, mucegaiul Al uitarii-n care geme. Strangeti piatra lucitoare, Ce din soare se aprinde, Si-ti avea in revarsare Un potop nou de cuvinte. Nu veti plange-atunci amarnic Ca vi-i limba prea saraca Si-ti vedea cat ii de darnic Graiul tarii noastre draga. Rasari-va o comoara In adancuri infundata, Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata.
Multumesc Viveri pentru apreciere. Eu fiind nascuta in martie (si am o varsta venerabila) am mereu in suflet boarea primaverii aducatoare de speranta. Tocmai acest romantism, cuibarit in mine de 6 decenii ma ajuta sa suport mirosul de lepra din jurul nostru.... si fac parte din categoria cea mai defavorizata - pensionarii (batia de joc a guvernatilor si nu numai).
Multumesc "nibasus" pentru acest impresionant cadou de 1 Martie. Sunt iintr-adevara o fire romanitica, sensibila la frumos si duiosie....si desi viata m-a lovit de nenumarate ori nu am incetat sa fiu romantica.....este o boala incurabila.
Excelente poemele Haiku din aceasta prezentare, cel a lui Serban Codrin mi-a amintit de copilaria indepartata, in care savuram aroma dulcetei de fragi, facuta de mama din fragii culesi de noi din Muntii Banatului - Garana, Dar mult mai potrivit varstei si sufletului meu este poemul Doinei Wurm, care corespunde apusului vietii, cand nori negri se aduna, povarnisurile sunt din ce in ce mai greu de urcat sau coborat si iti sadeste in suflet nostalgia tineretii trecute, pe cand culegeam cu usurinta fragi la Garana. Felicitari celor care au scris aceste poeme si celui care le-a reunit intr-o foarte reusita prezentare.
Foarte frumoasa prezentarea aceasta, bazata pe cunoscutele versuri din lirica norvegiana, care pot fi considerate o chintesenta a regulilor vietii. Pe vremea folk-ului Adriana Auch a compus o melodie, care a fost cantata de generatia mea.... se poate asculta aici: http://www.trilulilu.ro/Bretanu/358c199b9ebcea
Vazand aceasta minunata si nostalgica preznetare mi-am amintit poezie lui Esenin si iernile rusesti cu troici si doamne in blanuri, care mergeau la petreceri:
Serghei Esenin - Ah, voi sanii, sanii!
Ah, voi sanii, sanii! Si voi cai, voi cai! Numai dracul va scornit, miselul! Peste stepa-n goana cu alai, Rîde pîn' la lacrimi clopotelul.
Pretutindeni, prin pustiuri reci Luna nu-i, nici glas de cîini, nici ceata. Înca n-am îmbatrînit pe veci, Hai, da-ti suflet, viata mea-ndrazneata.
Cînta-n spargul noptii, vizitiu, Te-nsotesc de vrei, dar cu tristete, Despre ochii umezi care-i stiu Si despre voioasa-mi tinerete.
Palaria mi-o pleosteam ades, Puneam calul între hlube late, M-asezam pe-un brat de fîn ales, Si pe urma, tine-te, mai frate!
Cum ma mai împaunam, zburînd! Si-n tacerea noptilor stufoase, Guresa-mi harmonica oricînd Sucea capul fetelor frumoase.
...Totu-i dus. Fugarul a pierit. S-a schimbat si parul meu si glasul. De prea mult voios palavragit Si-a pierdut harmonica mea glasul.
Sufletul mi-i totusi plin de rost, Gerul si zapada-mi salta telul, Fiindca peste toate cîte-au fost Rîde pîn' la lacrimi clopotelul.
continuarea poemului, caci altfel nu ar avea niciun sens ........................... şi-n umbra lui te-linişti ca-n umbra unui pom, al tău va fi Pământul cu tot prisosul său; vei fi-ntre domni, întâiul, dar niciodată OM !
de aici se pot trage multe concluzii: cine e OM si cine nu e OM... foarte actuala
De poţi să faci pe prostul când altul te repede - făcând-o pe deşteptul - şi c-un cuvânt nu-l cerţi; de nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede; de-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi; de nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept; de-ţi place în iubire cu ură să izbeşti şi totuşi îţi pui masca de sfânt şi de-nţelept; de te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul şi numai interesul îl sui la rang de ţel; de părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel; de rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite, tu, dându-le la dracu', poţi altele scorni; de poţi să faci într-una dintr-un câştig, o mie şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn; de nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie, dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn; de poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii, îmbătrânite-n rele, să facă rele noi şi sub nehotărâre plecându-te ca servii, când toţi strigă:" 'nainte!" doar tu să strigi:" 'napoi!" dacă, stând în mulţime te-mpăunezi semeţ, dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ, te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic; dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău şi-n umbra lui te-linişti ca-n umbra unui pom, al tău va fi P
Va felicit pentru postare, dar asa cum vedeti eu nu mi-am arogat calitatea de realizator al prezentarii. Eu am primit-o de la un prieten , care stia cat de entuziasmata am fost in 1980, cand am vizitat acest muzeu, si drept sa va spun m-am bucurat si am vrut sa impartasesc bucuria mea si altora. Nu m-am apucat sa fac o cercetare asupra autorului - am postat-o pe un sait cu prezentari pps, nededicat doar autorilor de prezentari pps, dupa cum puteti si vedea. Sunt prezentari proprii sau care au incantat sufletul cuiva, care a vrut sa-si impartaseasca bucuria si altora. Asa ca va felciuict si nu vad de ce la noi trebuie aplicat mereu un ton batos, cand se poate dialoga frumos si civilizat.
O mamă tânără-ntr-un sat Al Indiei, trăia iubită De soţul ei şi fericită De multe câte i s-au dat. Statornică-i trecea viaţa, Cum trece-n farmec dimineaţa P-un câmp frumos şi plin de flori. Şi i-au dat zeii-ndurători Un copilaş, ca el să fie Cea mai înaltă bucurie În traiul ei de rău scutit.
Dar într-o zi s-a-mbolnăvit Cel dezmierdat din mână-n mână, Şi s-a zbătut o săptămână Şi-a opta zi el a murit.
Din lut era; s-a-ntors în lutul Creării noastre-a tuturor! Şi mama-şi blestema trecutul Şi se-ngrozea de viitor: Vedea întreaga ei viaţă Un câmp pustiu, prin care ea Cu multă plângere-şi ducea Durerea timpului de faţă.
Şi cu copilul mort la piept, Aleargă nebunită mama Şi la picioarele lui Brama În templu ea se duce drept. Cuprinde gleznele măreţe A zeului cu patru feţe Şi-n hohot tânguios de plâns, Obrazul şi-l lipeşte strâns De piatra cea din veac cioplită. Tu, patimă nebiruită A dragostei, ce-o ai de noi, Părinte! de ne dai un bine De ce-l ceri iarăşi înapoi? O, lasă-mi viu copilul, Doamne! De ce m-alungi tu cu dureri Din ziua caldei primăveri În noaptea pustiitei toamne?
Şi-atunci prin templul luminat Un sunet vâjâind scoboară, Ca mulţi vulturi ce grabnic zboară Şi-n piatră Brama s-a mişcat: Femeie! Eu sunt mila milei, În stânga am lumina zilei Şi vorbele, în dreapta port Lumina gândului şi fapta Îmi voi deschide dară dreapta Ca să-ţi înviu copilul mort!
Tu mergi şi cată pe pământ O casă-n care niciodată N-au fost dureri şi nici nu sânt, Şi-acolo pune jurământ Că ai să plângi viaţa
Minunata prezentarea Timisoarei - Mica Viena, daca vreti sa va plimbati pas cu pas prin strazile orasului intrati pe www.norc.ro Acolo puteti vedea fiecare casa, fiecare colt. Pozele sunt din vara lui 2008.
Felicitari pentru prezentarea. bazata pe niste acuarele facute cu mult drag fata de acest oras cu o vechime, atestata documentar, de peste 700 de ani. In acest oras am trait peste 60 de ani intr-o armonie perfecta cu copii, apoi adolescenti, apoi studenti, apoi colegi si prieteni de etnii si confesiuni religioase diferite in cea mai frumoasa armonie. Spirirtul tolerantei interetnice si interconfesionale, chiar interrasiale a dominat acest oras intotdeauna, spiritul pe care UE vrea sa-l propage ca fiindu-i propriu, a existat in acest oras din cele mai vechi timpuri. Timisora a fost mereu un oras cosmopolit, civilizat, deschis spre nou.
Mai jos enumer cateva motive de mandrie pentru timisoreni:
TIMISORENI - AVETI CU CE SA VA MANDRITI !
"cateva" premiere ale capitalei Banatului:
1718 prima fabrica de bere din Romania 1728 incepe canalizarea Begai, primul canal navigabil din Romania 1745 se construieste spitalul municipal, primul din Romania (cu 24 de ani inaintea Vienei si cu 34 de ani inaintea Budapestei) 1760 primul oras al monarhiei cu strazile iluminate cu lampi 1771 este editat primul ziar din Romania si totodata primul ziar german din sud-estul Europei: "Temeswarer Nachrichten" 1815 se deschide publicului biblioteca lui Josef Klapka, prima biblioteca publica de imprumut din Imperiul Habsburgic, din Regatul Ungariei si din Romania 1854 primul serviciu telegrafic din Romania 1855 primul oras al monarhiei habsburgice cu strazile iluminate cu gaz 1869 circula primul tramvai tras de cai de pe teritoriul Romaniei 1869 primele curse de pasageri pe canalul Bega, Timisoara fiind primul oras din Romania care a utilizat acest mijloc de transport in comun 1879 prima retea de telefonie din Romania (52 de abonati) 1884 primul oras din Europa cu strazile iluminate electric, cu 731 de lampi 1886 prima statie de salvare din Ungaria si Romania 1895 prima strada asfaltata din Romania 1897 primele proiectii cinematogr
Poezia de mai jos, dedicata orasului Timisoara, de cunsocutul om de litere timişorean Emil Şain, a apărut în suplimentul literar "Paralele 45" al cotidianului bănăţean "Renaşterea Bănăţeană" din 1 noiembrie 2005.
ORAŞUL MEU... de EMIL ŞAIN
Oraşul meu de vis şi dor, Cu tine râd, cu tine mor; Cu tine-am fost, cu tine sunt, Eşti bucuria pe pământ.
Oraşul neu de dor şi vis, Spre frumuseşi porţi ai deschis, Eşti strălucire-n miez de noapte, Cu pâine ne primeşti şi fructe coapte.
Tu eşti şi leagăn, eşti putere, Şi ură, dragoste durere... Eşti drumul ocrotit al vieţii Şi primii paşi ai tinereţii.
Ne-ai scos pe străzi ca să luptăm, De-amar şi greu să te scăpăm, Şi am ieşit, şi am luptat, Primul oraş eliberat...
Căci te-am, iubit şi te iubim, Iar dragostea o moştenim, Din moşi-strămoşii, pământeni, Cei mai de seamă bănăţeni.
Eşti dragoste - poem şi stea, Primii paşi dn viaţa mea. Eu te-am iubit şi te iubesc Oraşul meu, oraş ceresc.
Oraş - tu flacără nestinsă, Eşti vatră românească neînvinsă, Eşti dorul-dor - al sufletului meu... Păzit de Îngeri şi de Dumnezeu.
Nu stiu de cate ori trebuie sa repet, si cred ca voi scrie si webmasterului, ca acest sait nu este unul dedicat celor care realizaeza prezentari power-point, ci tuturor celor care vor sa impartaseasca din frumosul intalnit de ei si celorlalti. Chiar in textul de prezentare este rubrica "Primit de la:" si nu "Realizat de:". Daca te-ai fi uitat pana la sfarsit ai fi vazut ca nu am sters realizatorul , este iscalitura lui acolo. Dar nu inteleg de ce atata dorinta de a face rau cuiva pe un sait care este dedicat frumosului si binelui. Uitat-te sa vezi cate PPS-uri realizate de altii sunt postate de cei ce doresc sa transmita ceva frumos si mult BINE, din ceea ce au vazut ei pe Internet sau au primit de la prieteni. Ce este rau in faptul ca doresti sa transmiti si altora din frumosul care te-a impresionat si pe care poate ca ei nu au avut posibilitatea sa-l vada. Este atata rau pe pamantul asta, de ce trebuie sa fim "otraviti" si pe acest sait??? Eu stiu sa fac si am facut asemnea prezentari, fiind inginer IT, dar de ce nu pot sa postez si ceea ce primesc de la altii si vreau s atransmit semenilor pentru ale aduce o clipa de bine in suflete???? Intrucat nu sunt prima oara atacata din cauza ca am vrut sa transmit si celorlati frumos si bine, cred ca nu voi mai posta nimica pe acest sait. am destui prieteni in lumea asta carora le trimit spre desfatarea lor PPS-uri si care imi multumesc pentru asta, nu am nevoie sa fiu atacata pentru un bine pe care am vrut sa-l fac. Ramai cu bine si gandeste-te de doua ori inainte de a ataca pe cineva care a vrut sa faca bine semenilor.
Multumesc stimate domn, ca mi-ati atras atentia asupra faptului ca prezentarea postata de mine este complet diferita ca folosire a fontului textului, fata de cea din linkul indicat de domnul altcineva. Textul din prezentarea mea este identic cu cel indicat de Dumneavoastra. In orice caz aici este vorba de rautatea lui altcineva, care la varsta mea, una cu parul carunt, nu ma mai atinge, decat in sensul ca ma gandesc de ce este nevoie de a ataca pe cineva fara nicio noima. In al doilea rand acest domn nu stie ca prin metoda Copy-Paste, nu se poate copia o prezentare power-point de pe un sait si posta pe alt sait. Prezentarea aflata pe un sait, se salveaza pe HDD-ul calculatorului tau, si apoi pe saitul www.power-point.ro se trece alegand prin Browse de pe HDD-ul tau prezentarea pe care doresti sa o poistezi pe acest sait. Poate ca odata cu parul carunt in va trece domnului altcineva si acest gen de a fi rau cu semenii. Sunt bucuroasa ca aici este postat textul integral, asa cum l-am primit de la prietenul meu, care este un perfectionist. Multumesc pentru ajutorul acordat si pentru faptul ca ati sesizat ca am fost atacata pe nedrept si gratuit. Repet, acest sait nu este dedicat prezentarilor realizate de cei ce le posteaza, ci unor prezentari frumoase pe care le posteaza cei ce iubesc acest gen de comunicare, indiferent daca le-au realizat ei sau nu!!!!
Nu va inteleg ironia, atata timp cat acest sait nu este unul dedicat doar realizatorilor de prezentari power-point, ca dovada multitudinea de prezentari gazduite aici, care circula pe Internet de ani de zile, si care au fost postate aici cu scopul de a impartasi bucuria, trezita tie de vreo prezentare, si semenilor. La postarea prezentarii scrie PRIMITA DE LA:, nu Realizata de:!!!!
Nu mi-am asumat paternitatea acestei prezentari si nici a multor altora, pe care le-am postat si unde am scris textual ca am primit-o de la niste prieteni si m-am gandit ca pot bucura si sufletele celor ce intra pe acest sait, poastand-o si aici.
Stiu sa fac prezentari power-point, avand profesia de inginer IT!
Va multumesc pentru adresa postata, nu o cunosteam, prezentarea de fata primind-o de la un prieten.
Nu stiu de ce trebuie intr-un spatiu al frumosului si dragostei fata de semeni sa va manifestatai cu atata rautate, nu va face cinste!
Sper sa va cereti scuze! Sau cer prea mult, cuiva care a "muscat" cu atata rautate??!!!
Multumesc pentru aprecieri. Da, eu doar am postat aceasta prezentare, primita de la un prieten, considerand ca este interesanta si e pacat sa nu impartasesc semenilor mei prezentari instructive. Am inteles ca acest sait nu este unul de creatii proprii, ci unul care gazduieste orice fel de prezentare, care poate fi de folos intr-un fel semenilor. Din acest motiv postez tot ceea ce cred ca poate alina sufletele zbuciumate ale celor care traim acuma intr-o lume ciudata.
Asta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri. Sa scriu, de pilda:"Noaptea e instelata, iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri". Vantul noptii da roata pe cer si canta. Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri. Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit. In asemenea nopti am tinut-o in brate, Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit. Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam. Dar cum sa nu iubesc Ochii mari cu care ma tintuia? Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri. Sa stiu ca nu mai e mea. Sa simt ca am pierdut-o. S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea. Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba. Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze? Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine. Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare. Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o. Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta. Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine. Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci. Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi. N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o. Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi. A altuia. A altuia va fi. Ca inainte, a sarutarilor mele. Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti. N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc. Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea. Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate, Sufletul meu nu-i multumit ca a pirdut-o. Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca si acestea ultimele versuri pe care le scriu.
poezie de Pablo Neruda din "Douazeci de poeme de iubire si un cantec deznajduit"