Comentarii scrise de Teodora Buiţă

„Frica mea de viață îmi este necesară, la fel ca și boala mea”, a fost comentariul privind operele sale de artă, făcut de Edvard Munch, unul dintre marii pictori ai artei moderne, fiind considerat un precursor al expresionismului.

„Fără anxietate și boli, sunt o navă fără cârmă... Suferințele mele fac parte din mine și din arta mea. Ele nu se deosebesc de mine, iar distrugerea lor mi-ar distruge arta”, a mai spus el.

Picturile sale au mai toate o natură duală, pendulând între bine şi rău, iar obsesiile sale ţin de zona ancestrală, primitivă, a umanităţii.

În urmă cu 150 de ani, nu departe de Oslo, s-a născut pictorul norvegian Edvard Munch, a cărui operă, cuprinsă de înstrăinare și groază, pe puțini oameni îi poate lăsa indiferenți. Picturile lui Munch trezesc emoții chiar și în rândul celor care știu puține despre biografia artistului și despre circumstanțele din cauza cărora pânzele sale sunt aproape întotdeauna pictate în culori sumbre. Dar pe lângă motivele constante ale singurătății și morții, se poate însă simți și dorința de a trăi în picturile sale.

O copilărie grea, umbrită de moartea a doi apropiați și de evlavia și rigurozitatea excesivă a părintelui-preot, s-a făcut simțită pe tot parcursul vieții lui Munch și i-a influențat viziunea asupra lumii și creativitatea.

„Tatăl meu era foarte iute și obsedat de religie - de la el am moștenit mugurii nebuniei. Spiritele fricii, ale tristeții și ale morții m-au înconjurat din momentul nașterii", a mărturisit Munch despre copilăria sa.

În opera multor artiști, este dificil să evidențiem cea mai semnificativă și faimoasă pictură, dar în cazul lui Munch, nu există nicio îndoială că „Țipătul” este cea mai impresionantă și tulburătoare!

Relația lui Munch cu pictura sa, precum și interpretările acesteia, este un subiect preferat de critici și experți. Cineva crede că un bărbat cuprins de groază reacționează la „Strigătul naturii” care vine de pretutindeni. Alții cred că Munch a prevăzut toate catastrofele și răsturnările care așteaptă omenirea în secolul al XX-lea și a înfățișat oroarea viitorului și, în același timp, imposibilitatea de a-l depăși. Oricum ar fi, pictura încărcată emoțional a devenit una dintre primele lucrări ale expresionismului și pentru mulți a rămas emblema ei, iar temele disperării și singurătății reflectate în ea s-au dovedit a fi principalele în arta modernismului.

De altfel, despre această pictură îmi amintesc că am mai vorbit la un alt pps al tău, frumos realizat, la fel ca și acesta de aici, pentru care te felicit și îți mulțumesc, Adrian, că mi-ai reamintit de operele, în general cu o gamă sumbră de culori, ale acestui mare pictor, atât de talentat și special, un maestru al artei!

În picturile lui Munch există un basm nordic, dar nu există o fericire fabuloasă - în fiecare imagine există o nebunie prost ascunsă, deznădejde, singurătate fără margini.

 

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Edward Munch, data: 03.11.2022, 03:08

Toamna cea frumoasă, misterioasă și magică, romantică și tulburătoare, ce vine să ne răvășească sufletul, îmi amintește în fiecare an că o prietenă dragă, ce ne încântă cu pps-uri minunate, ca și cel de aici, a apărut în lume chiar sub domnia ei fermecată!

Așadar, Cristina dragă, nu am uitat că ziua de azi, pentru tine este una specială, de aceea, vin cu emoție să-ți fiu alături virtual și să-ți transmit cele mai sincere urări de bine, de sănătate și fericire, de bucurie și împliniri alături de cei pe care îi iubești! Tot ce îți dorești să se realizeze, să ai spor și succes în toate!

LA MULȚI ANI!

Și nu te întrista, draga mea, că încă un an și-a luat zborul din frumosul buchet al vieții tale, fiindcă, așa cum spune Ralph Waldo Emerson, „Vârsta unei femei nu înseamnă nimic. Cele mai frumoase melodii sunt cântate pe cele mai vechi viori.”

Te îmbrățișez cu drag!

  Teodora

Comentariu la Les feuilles mortes (Frunzele veştejite) – Yves Montand - Tradus în limba română, data: 20.10.2022, 02:01

Toamna, cu toată splendoarea ei, ai cuprins-o în această minunată prezentare, pe care am vizionat-o cu încântare! Ca de obicei, ochiul fotografului priceput a știut să capteze cele mai frumoase imagini!

Helmut, m-am bucurat să te văd într-una din fotografii, alături de d-na Edda, amândoi zâmbitori printre raze blânde de soare. Dacă nu mă înșel, cred că am mai văzut fotografia într-un alt pps mai vechi, având același subiect plăcut: romantica toamnă, plină de magie și culoare, ce a pus stăpânire pe Ahornboden, cucerindu-i pe vizitatori cu farmecul ei misterios.

Mi-a plăcut și muzica aleasă, în ton cu imaginile deosebite autumnale!

Pentru toate acestea îți mulțumesc și te felicit!

Doresc întregii familii să vă bucurați în continuare de o toamnă frumoasă, îmbelșugată și cu multe împliniri! Să fiți sănătoși și fericiți!

Cu stimă,

Teodora Buiță

 

Comentariu la Ahornboden - Poiana cu Artari. Karwendel., data: 20.10.2022, 01:52

Interesant și deosebit este subiectul abordat, despre „Calendarul lui Adam”, în acest frumos pps!

Numeroase studii au fost efectuate cu privire la această construcție megalitică, printre care se numără și un studiu realizat de editorul și producătorul Michael Tellinger, prin care a încercat să arate legătura stranie între Calendarul lui Adam și civilizațiile extraterestre.

Ruinele explică faptul că cei care au ridicat această construcție dețineau cunoștințe avansate despre agricultură, energie și știință. Fiecare piatră din interiorul monumentului antic este plasată în așa fel încât să corespundă fie cu un eveniment cosmic sau cu o constelație.

Se mai spune că acea civilizație antică cunoștea perfect secretele Terrei și de asemenea, cunoștea faptul că planeta este goală pe interior, cauză pentru care emană o energie cunoscută sub numele de „efectul de clopot”.

În prezent nu se cunosc foarte multe aspecte despre această energie, ceea ce ne ajută să înțelegem despre cât era de avansată din punct de vedere tehnologic acea societate misterioasă.

Fiecare piatră din interiorul calendarului este ornată cu diverse desene despre stele și Univers. Acest aspect arată o înțelegere perfectă, a celor care au construit acest calendar, despre ceea ce vastul Univers însemna.

Dacă privim puțin istoria, realizăm că acum 250.000 de ani, omul modern nu apăruse încă, lumea fiind dominată de Omul de Neandertal.

Este imposibil să credem că un om atât de primitiv a fost capabil să construiască un asemenea calendar pe care a imprimat numeroase desene prin care să transmită generațiilor următoare cunoștințe incredibile despre Univers.

Mai mult de atât, o descoperire de ultim moment arată că structura megalitică este atât de bine concepută încât poate să preia energia planetei și s-o transforme în electricitate.

Tellinger împreună cu echipa sa de cercetători au efectuat numeroase măsurători ale frecvenței de sunet din interiorul structurii. Concluzia este una fascinantă, pentru că frecvența sunetului Terrei este transformată, cu ajutorul geometriei sacre, în electricitate.

De asemenea, există anumite porțiuni din interiorul Calendarului lui Adam care ajung la temperaturi de peste 80 de grade Celsius. Acest fenomen nu poate fi explicat de către cercetători.

În urma acestor fapte, așa cum ai arătat și tu în pps, s-au născut enorm de multe speculații cu privire la civilizația care a construit Calendarul lui Adam. Pentru că în acea perioadă oamenii erau aproape inexistenți pe această planetă, Tellinger atribuie construcția unor civilizații extraterestre.

Mulțumim, Adrian, pentru toate informațiile interesante prezentate și felicitări pentru o realizare deosebită, pentru munca depusă în căutarea și de imagini potrivite cu explicațiile date!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la CALENDARUL lui ADAM, data: 20.10.2022, 01:46

Mă bucur, dl. Toader, că v-ați hotărât să reveniți cu postări pe acest minunat site, mai ales că dvs. aveți multe pps-uri frumoase!

Cum să nu iubim toamna, când ne îmbogățește nu doar cămările casei cu bunătăți, ci mai ales pe cele ale sufletului, cu frumos, ea fiind dintotdeauna cel mai talentat și magic pictor, îmbrăcând natura în cele mai superbe culori, motiv de inspirație fiind pentru toți marii autori, care i-au dedicat adevărate capodopere de artă!

Foarte frumoasă prezentarea dvs., cu citate și imagini de vis, ce îndeamnă la meditație și melancolie, nostalgie, dar ne transmite totodată și impulsul de a merge în mijlocul naturii, pentru a ne bucura de toată paleta încântătoare de culori ce ne-o oferă generoasa toamnă!

Mulțumiri și calde felicitări!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Toamna văzută prin ochelari., data: 28.09.2022, 01:23

Germanii se numără printre cei mai mari consumatori de bere din Europa, așa că era normal să existe o sărbătoare anuală dedicată băuturii lor preferate.

Mă bucur că cel mai mare festival al berii, „Oktoberfest", după ce a fost 2 ani anulat, din caza pandemiei de COVID-19, s-a deschis iarăși la München, adunând oameni din toate colțurile lumii, într-o atmosferă plină de veselie, desfătându-se cu berea aurie, curgând ademenitoare din butoaie, cu muzică și mâncăruri alese, după cum bine reiese din pps-ul tău plin de culoare și optimism, care ne mai schimbă gândurile de la grijile cotidiene!

Felicitări și mulțumiri, Helmut, pentru această prezentare încântătoare și starea de bine transmisă!

Sper că vremea mai rece de la voi nu v-a împiedicat totuși, să mergeți întreagă familia sau măcar cu d-na Edda și să vă bucurați de această minunată sărbătoare, care le aduce tuturor zâmbete și bucurie!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Oktoberfest - Muenchen, data: 28.09.2022, 01:14

Călătoriile lui Octavian Paler, după cum bine constată Antonio Patras, „Trecute prin filtrul memoriei afective și al emoțiilor livrești, se purifică de toate impresiile neplăcute ale voiajului în realitatea imediată, ca tot atâtea trepte simbolice către sine. Prin locurile pe unde a umblat, Paler nu s-a lăsat cucerit decât de esențe, asemeni unui vizitator instruit cu temperament înflăcărat de devot, învățat să-și disciplineze emoțiile. Farmecul perisabilului nu i-a atins sufletul. Sensibilitatea sa a vibrat în schimb la altfel de lucruri, mai trainice, săpate adânc în piatră.”

„În Capela Medici, la San Lorenzo, marmura a devenit, datorită lui Michelangelo, timp.” (Octavian Paler)

Citindu-i cartea, „Drumuri prin memorie”, nu ai cum să nu rămâi uimit de mărturisirea făcută de autor: „În fond, sunt un anticălător. E un adevăr pe care l-am verificat de prea multe ori ca să-l mai pun la îndoială, deşi pare ciudat şi anacronic azi. Oricât aş invidia la alţii plăcerea de a voiaja, pentru mine orice călătorie rămâne o dificultate.”, mărturisea Octavian Paler.

Și totuși, surprinzător, deși se caracterizează ca un „anticălător”, Octavian Paler ajunge să scrie o carte cu memorii de călătorie, în care amintirile din călătorii sunt îmbogăţite de reflecţii personale, analize, comparaţii şi referiri literare sau artistice, ca cele minunat prezentate de tine, când a intrat în Capela Medici, din Florența, în acest pps foarte bine realizat, pe care l-am vizionat cu interes și încântare și pentru care te felicit, Adrian, fiindcă o meriți din plin!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la La Capela Medici cu Octavian Paler, data: 28.09.2022, 01:08

Întâlnirea cu una din frumoasele poezii scrise de poetul, eseistul și jurnalistul canadian William Bliss Carman m-a bucurat mult.

„Locul lui este printre acei oameni a căror poezie este gloria strălucitoare a acelei mari literaturi engleze care este moștenirea noastră comună.”, spune R.H. Hathaway.

„Ei bine, lucrurile care îl privesc mai presus de toate, aș răspunde, sunt în primul rând și în mod firesc, frumusețea și minunea acestei lumi a noastră, iar apoi misterul pelerinajului pământesc al sufletului uman din eternitate și înapoi în ea.

El se apropie cu puțin mai mult de succes decât majoritatea celorlalți oameni, desigur; dar frumusețea magică și mereu proaspătă a expresiei sale, melodia bântuitoare a replicilor sale, varietatea imaginilor și figurilor sale și profunzimea și gama gândirii sale, îi pun căutările și meditațiile într-o clasă de sine stătătoare.”

Minunat îl descrie pe poet și H. D. C. LEE, Dr. L'Université De Rennes, în „Bliss Carman: A Study in Canadian Poetry, 1912”:

„Imaginația poetului, care ar părea extrem de sensibilă la influența mediului său, este de anvergură și plină de culoare; fantezia lui este fină și delicată; dicția lui este cultă și „magică”; și posedă un dar de versificare melodioasă, așa cum poate niciun alt scriitor transatlantic, cu excepția lui Poe, nu l-a expus până acum. Canadian în veselia sa tinerească și dragostea pentru aventură, englez în idealismul său practic și libertatea de dogmă și mai mult latin decât orice altceva în dragostea sa pasională pentru frumos, Bliss Carman este unul dintre cei mai originali și captivanți poeți ai secolului prezent.”

Mi-a plăcut, dragă Cristina, cu ce imagini frumoase și sugestive ai îmbrăcat versurile sensibile ale acestui mare poet, punându-le astfel și mai mult în valoare, fapt pentru care te felicit!

Cu drag,

Teodora

Comentariu la Cântec vagabond - Bliss Carman, data: 28.09.2022, 01:00

Bună dimineața, Helmut!

Deși nu am lăsat comentarii la toate pps-urile tale cu Munții Dolomiți (și sunt o mulțime), din motive obiective (majoritatea le-am vizionat noaptea), vreau să știi că le-am văzut pe toate cu deosebită încântare, dovadă fiind like-urile date!

Chiar dacă, așa cum am mărturisit, iubesc marea și nici nu am vizitat această zonă montană deosebită, a Munților Dolomiți, datorită ție, mi-a rămas pentru totdeauna în suflet, atât datorită peisajelor spectaculoase pe care le întâlnești la tot pasul, dar și din punct de vedere turistic, fiind poate, după cum am constatat, din cele văzute în lucrările tale minunate, dar și pe internet, una dintre cele mai bine puse la punct la acest capitol.

Practic, am văzut că nu-ți lipsește nimic acolo, ai la dispoziție tot ce îți dorești: parcuri naturale cu peisaje de poveste, ce-ți taie respirația, mai ales în primii zori ai dimineții, când soarele luminează în culori de purpură înălțimile, dar și totul în jur, cărări și trasee montane, trasee cicloturistice, cabane peste tot, unde să te poți odihni și mânca… dar și o mulțime de muzee și castele de vizitat. Nu ai cum să te plictisești acolo, având la dispoziție toate genurile de obiective turistice, așa că te înțeleg foarte bine de ce iubești acești munți deosebiți, despre care, cunoscutul alpinist tirolez Reinhold Messner spunea că „sunt cei mai frumoși munți din lume"! E clar că fascinanții Dolomiți îți fură sufletul și nu se lasă până nu revii iar și iar, să te bucuri de frumusețea sălbatică a locurilor!

Mulțumiri și felicitări, Helmut, pentru încă o prezentare frumoasă, pe care, așa cum spuneam mai sus, am vizionat-o cu multă încântare, la fel ca și pe celelalte minunat realizate de-a lungul timpului!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Perlele Dolomitilor. 10 din cele mai frumoase cabane din Dolomiti., data: 03.08.2022, 02:58

Bună dimineața, dl. Teodor!

Mulțumesc mult pentru minunatul dvs. comentariu! Ați scris așa de frumos, că nu prea mai am ce adăuga, fiindcă aceleași sentimente le nutresc și eu privind întâlnirile grupului nostru și amabilitatea și ospitalitatea gazdelor, care ne-au făcut să ne simțim ca într-o mare familie!

De fapt, fiecare membru al grupului este o persoană deosebită, și cum pe toți ne leagă aceeași pasiune comună, din dragoste pentru frumos, nu e de mirare că am ajuns buni prieteni, ba i-am atras și pe partenerii noștri de viață și chiar pe admiratori ai lucrărilor noastre, care, din dorința de a ne cunoaște, au participat și ei cu drag la întâlnirile noastre!

Cu stimă și prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Călător prin Sălaj, data: 25.07.2022, 03:44

Bună dimineața, Helmut!

Mulțumesc pentru acest mesaj frumos și sincer, încărcat de o anumită nostalgie! Da, noi românii suntem un popor cald și prietenos, așa am fost dintotdeauna!

Prietenia este cel mai frumos și mai nobil sentiment dintre toate și cred că ar fi tare tristă viața fără prieteni.

Cum bine știi, grupul nostru, al autorilor de pps, datorită acestui minunat site am ajuns să ne cunoaștem și să ne împrietenim, mai întâi virtual și apoi și personal.

Uniți de o pasiune comună, dragostea de artă, de tot ce e frumos, am ajuns să dorim să-i cunoaștem și în real pe cei care se ascundeau în spatele unor nume sau pseudonime cu care își semnau prezentările. Iar cea care a luat inițiativa de a ne aduna împreună, ca să ne cunoaștem personal, a fost Felicia Popescu, fapt pentru care îi suntem cu toții recunoscători. Altfel, nu știu dacă mai ajungeam să ne întâlnim vreodată, fiecare fiind dintr-un alt colț de țară...

Îmi amintesc că te-am invitat și pe tine cu d-na Edda, în anii anteriori, dar, din păcate, locuind în altă țară, v-a fost mai greu să ajungeți! Toți membrii grupului nostru sunt persoane amabile, vesele, iar gazdele noastre, s-au străduit, prin toate orașele vizitate până acum, să ne ducă prin locurile cele mai deosebite, frumoase, interesante, de aceea sunt convinsă că v-ați fi simțit excelent!

Mă bucur, Helmut, că ți-a plăcut pps-ul meu și că virtual ne-ai însoțit în excursiile făcute prin minunatul județ Sălaj! Eu m-am străduit să prezint pe scurt frumusețea meleagurilor vizitate, dar, așa cum spune și dl. Teodor Gorunescu, e cu totul altceva să vezi acele imagini de vis la fața locului. E greu de descris în cuvinte toate sentimentele și trăirile avute în fața minunățiilor văzute, cum a fost Cascada „Vălul Miresei”, „Grădina Zmeilor” sau Grădina Botanică de la Jibou, de unde nu ne mai venea să plecăm, îmbătați de parfum și culoare!

Cu stimă și prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Călător prin Sălaj, data: 25.07.2022, 03:40

Cu emoție ne-am întâlnit,

Am povestit, ne-am amuzat,

Iar pentru prietenii ce n-au venit,

Un pahar cu drag am închinat!

Sigur că printre prietenii la care ne-am gândit, care nu au putut veni, pentru care am închinat un pahar la întâlnirea grupului nostru pe meleagurile frumosului și pitorescului județ Sălaj, te numeri și tu, Adrian!

Mă bucur și îți mulțumesc că ți-ai făcut timp să vezi prezentarea mea, să o apreciezi și să-mi lași un mesaj cald și prietenesc, care m-a emoționat!

A ieșit cam mare pps-ul, inițial a fost și mai mare, iar de teamă să nu plictisească vizionarea lui, plus că în forma respectivă nu-l puteam trimite pe e-mail, am scos o mulțime de fotografii.

Din cauza pandemiei și restricțiilor impuse, abia după 3 ani am reușit să ne reîntâlnim, și cum ne era dor să ne revedem, bucuria și emoția întâlnirii a fost cu atât mai mare, iar gazdele noastre au fost extraordinare, ne-au întrecut cu mult așteptările și ne-au făcut întâlnirea de neuitat, plină de surprize frumoase, cu o organizare de excepție.

Așa cum am scris în mesajul de mai sus, meleagurile sălăjene sunt minunate, păcat că nu se bucură de prea mare promovare ca alte locuri, fiindcă au multe atracții turistice, frumuseți da basm, dar și locuri istorice care merită a fi văzute.

Cu stimă și prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Călător prin Sălaj, data: 23.07.2022, 15:45

Mulțumesc, dl. Teodor, pentru frumosul comentariu, pentru apreciere și pentru efortul depus la plimbarea virtuală pe tărâmurile magice, pline de legende și povești, ale Banatului! Mă bucur că v-a plăcut ce ați văzut!

Nu ați precizat la ce excursie cu trenulețul v-ați înscris. E vorba cumva de linia Oravița – Anina, cea mai veche cale ferată montană din țară, un traseu cu adevărat superb, despre care voi vorbi într-un viitor pps? Nu am înțeles însă cum e posibil să nu vă recuperați banii, când în mod normal, dacă o excursie nu se mai face, se reține doar un mic comision și atât!?

În ceea ce privește propunerea dvs. pentru viitoarea întâlnire a grupului nostru, vom discuta luni, când ne vom vedea cu toții!

Vă doresc drum bun și să ne vedem cu bine!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Călător prin Banatul Montan (3), data: 26.06.2022, 02:19

Mulțumesc, Helmut, pentru felicitări și aprecierea lucrării mele! Dacă ți-a plăcut ce ai văzut, eu chiar mă bucur! Poate vreodată, când vii în țară, te hotărăști să faci împreună cu d-na Edda sau cu toată familia, o excursie în locurile deosebite ale Clisurii Dunării! După cum ai putut vedea, este o zonă frumoasă, unde ai ce vizita! Așa cum i-am scris Cristinei, eu am prezentat doar o mică parte din frumusețile de aici!

Doresc întregii familii să aveți parte de o vară superbă, cu sănătate, bucurii și multe excursii, ca să ai subiecte pentru noi prezentări frumoase, așa cum le faci tu!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Călător prin Banatul Montan (3), data: 26.06.2022, 02:02

Mulțumesc, Cristina dragă, pentru aprecierea prezentării și cuvintele frumoase lăsate aici! M-ai emoționat! Mă bucur că ți-a plăcut ce ai vizionat și că ți-am trezit amintiri minunate!

După cum ai putut vedea, în zona Clisurii Dunării sunt multe locuri superbe, desprinse parcă din povești, care merită vizitate, dacă nu într-o vacanță, măcar într-un weekend! Cred că ești de acord cu mine că totuși, oricât de frumoase ar fi imaginile din fotografii, nu se compară cu ceea ce vezi și simți la fața locului, înconjurată de splendorile oferite de natură, dar și de construcțiile deosebite, minunății realizate de mâna omului, demne de admirat, ce se găsesc în ținutul bănățean.

Obiectivele turistice vizitate au fost mult mai multe, dar nu am putut cuprinde totul în acest pps, care și așa este cam mare.

Acum mă pregătesc de plecare să vizitez o altă zonă frumoasă, în județul Sălaj, unde e programată întâlnirea grupului de autori de pps. La întoarcere îți voi povesti cum a fost.

Te las cu dorința ca tu și familia ta să vă bucurați de o vară minunată, cu sănătate, bucurie și multe împliniri! Să fie așa cum v-o doriți!

Te îmbrățișez cu drag!

Teodora

Comentariu la Călător prin Banatul Montan (3), data: 24.06.2022, 23:43

Motiv „atât de romantic", izvor a nenumărate mituri, legende și culte care dăruiesc zeițelor chipul lunii (Isis, Ishtar, Artemis sau Diana, Hecate...), luna este un simbol cosmic extins la toate epocile, din vremuri imemoriale și până în zilele noastre, și generalizat la toate orizonturile.

În general, soarele nu este un astru romantic. El sfâșie cu lumina lui divină cuibul nocturn al viselor. Poezia romantică apare odată cu acea atracție spre lună. Contemplația romantică a lunii anulează total ori parțial simțul gravitației pe pământ.

Fără îndoială că cea mai frumoasă imagine a lunii ne este oferită de poezie. Și dacă luăm în considerare faptul că luna este un element al naturii întâlnit mai ales în poeziile romanticilor, atunci cel mai bine se va regăsi în lucrările marelui nostru poet „nepereche”, Mihai Eminescu, a cărui „întreagă creație se naște din nostalgia paradisului" (Nichifor Crainic).

În poezia eminesciană, luna se impune ca o noțiune cu o largă paletă de semnificații, fundamentală în construcția contextelor poetice și a unei atmosfere de nedescris, specific eminesciene.

Predilecția poetului pentru efectele de lună se întâlnește în multe din poeziile sale: „Melancolie" , „Crăiasa din povești", „Lacul", „Călin", „Povestea codrului", „Mai am un singur dor”, „Peste vârfuri”... până la acel efect măreț din „Scrisoarea I":

„Căci perdelele-ntr-o parte când le dau, și în odaie

Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,

Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate

De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.”,

unde distanțarea de lume a eu-lui poetic și pătrunderea în spațiul gândirii și al închipuirii se petrece în regimul nocturn, prin contactul cu energia magică selenară.

C. Ciopraga consideră că Eminescu e un poet selenar, nu un poet nocturn. El face „din poezia nopții o scară imaginară către lumină”.

Pentru Rosa del Conte, lumina lunii nu e, la Eminescu, doar un element cromatic, ci „e o esență a cărei frumusețe e celebrată cu o fervoare a limbajului pe care am îndrăzni să o numim neoplatonică”.

Mă bucur și te felicit, Adrian, că ai revenit și acum cu un frumos și emoționant omagiu la ceas aniversar, adus marelui și iubitului nostru poet genial, Mihai Eminescu, care va rămâne veşnic „Luceafărul” poeziei româneşti şi un simbol al creaţiei autentice, atât în literatura română, cât şi în literatura universală!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Motivul lunii în poezia lui Eminescu, data: 15.06.2022, 19:18

Florile, cu frumusețea și gingășia lor, cu parfumul și multitudinea de culori, au fost dintotdeauna iubite de oameni. Mulți dintre noi le asociază cu dragostea sau cu natura, cu bucuria copilăriei, cu celebrarea iubirii în taina nunții, cu tot ce este frumos și pur.

Indiferent unde cresc, în parcuri, în grădini, în vârf de munte sau pe întinsele câmpii, florile încântă privirile, fiind un regal pentru ochi, pentru suflet.

Florile transformă oamenii obișnuiți în poeți, iar pe poeți îi fac să se îndrăgostească de ele. Nu există poet sau pictor pe lumea aceasta care să nu le fi admirat, să nu le fi cântat în poeziile lor sau pictat în tablouri.

Și fiindcă și eu iubesc aceste delicate minuni create de Domnul pentru desfătarea și înfrumusețarea vieții noastre, vin să-ți aduc calde mulțumiri pentru acest regal floral dăruit nouă cu mărinimie, cu acest colorat pps, încărcat de frumos!

Referitor la ocazia cu care ai dorit să ne oferi delicatul buchet de flori din prezentare, Helmut, cred că din greșeală, ai scris Florii în loc de Rusalii, ținând cont că aceasta este sărbătoarea celebrată de credincioși în iunie! Dacă presupunerile mele sunt greșite, te rog să mă scuzi! La urma urmei, contează gestul, nu ocazia cu care este făcut, fiindcă primirea unei flori oricând este prilej de bucurie, ne sensibilizează inima, ne încântă sufletul, o floare fiind un zâmbet din Paradis!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Primavara a urcat la munte., data: 15.06.2022, 04:35

   Într-adevăr, e veselă și antrenantă melodia aleasă, iar de imagini nici nu mai vorbesc, par desprinse dintr-un basm, cu o iarnă feerică! În vara aceasta călduroasă, păcat că virtual nu se simte și aerul curat și proaspăt de la munte!

   Mulțumesc și felicitări, Helmut, pentru această revărsare de frumos și bucurie!

   Cu stimă,

   Teodora Buiță

Comentariu la Un scurt Intermezzo pentru - O Vara-., data: 09.06.2022, 02:01

   Margareta este o floare frumoasă, gingașă, care pare ruptă din soare, cu centrul auriu plin de căldură și petalele sub formă de raze de soare.

   Probabil că ne-a fost dată pentru a lua seamă cu toții la ce înseamnă puritatea și perfecțiunea într-o lume întinată de nedreptate și păcat. Indiferent de timpul, locul sau cultura din care a făcut parte, această delicată floare a fost îndrăgită mereu.

   Margareta înseamnă inocență și puritate, și pentru cel care oferă, și pentru cea care primește. Arată stimă, încredere reciprocă, prietenie solidă. Ea nu se reduce la mesajele de dragoste, dar este una dintre cele mai frumoase flori ale iubirii, prin semnificațiile pe care le are. Una dintre ele este: „Ai atâtea calități, câte petale are floarea”, iar alta: „Nici nu știi cât de frumoasă ești”.

   Așadar, Cristina dragă, pps-ul tău muzical este frumos nu doar prin cântecul inserat, ci și prin mesajele transmise cu imaginile florale cu gingașele și luminoasele margarete, care i-au dat o strălucire aparte! Pentru toate acestea, mulțumiri și mii de felicitări!

   Cu drag și prietenie,

   Teodora

Comentariu la Birds and Daisies (Păsări şi Margarete); Tradus în limba română, data: 09.06.2022, 01:53

   Existența civilizațiilor extraterestre și a unui contact cu acestea este un subiect care i-a preocupat pe oamenii de știință de mult timp, făcându-se o mulțime de cercetări în acest sens.

   Astronomii caută în permanență semnale ET, analizând orice indiciu care ar putea să confirme că nu suntem singuri în Univers.

   Cercetătorii sunt de părere că multe dintre civilizațiile extraterestre sunt mai avansate decât a noastră, motiv pentru care, șansele ca Pământul să primească vizita unor reprezentanți ai unor astfel de civilizații sunt mari!

   Numeroase lucrări științifice și de ficțiune, la fel și filme, au apărut de-a lungul vremii, despre un prim contact dintre pământeni și extratereștri!

   Prima dată când am citit titlul lucrării, am crezut că s-au descoperit cu adevărat femei extraterestre și eram foarte curioasă! Apoi, citind comentariul și vizionând prezentarea, desigur că am zâmbit!

Chiar dacă imaginile din pps țin de ficțiune, fiind luate din acest gen de filme, le-am urmărit cu plăcere, fiind prezentate femei frumoase, inteligente, deosebite, speciale, fapt pentru care îți mulțumesc, Adrian, și te felicit nu doar pentru realizare, ci și pentru interesanta idee!

   Cu stimă,

   Teodora Buiță

Comentariu la Misterioasele Extraterestre, data: 09.06.2022, 01:48

Continuarea comentariului de mai sus:

Noile cercetări au arătat că lacul Mono este un lac de origine vulcanică, ce a apărut datorită erupțiilor vulcanului cu același nume. Sedimentele situate sub stratul de cenușă sugerează că Lacul Mono ar putea fi o rămășiță a unui lac mai mare și mai vechi, care acoperea cândva o mare parte din Nevada și Utah. Se aproximează că geneza acestui lac ar fi avut loc acum cel puţin 760 000 de ani, ceea ce îl situează printre cele mai vechi lacuri din America de Nord.

La înălțimea sa în timpul celei mai recente epoci glaciare, lacul ar fi avut o adâncime de aproximativ 900 de picioare (270 m). 

Pe malul de sud al lacului se află un sat mic „Lee Vining”. Lacul este un biotop pentru numeroase specii de păsări.

În această zonă cele mai importante elemente ale Lacului Mono sunt nişte formaţiuni ca nişte turnuri. Acestea par a fi de zăpadă şi atrag anual sute de mii de curioşi care vin să le studieze îndeaproape. Din punct de vedere genetic au luat naştere datorită mineralelor şi nivelului de sare ridicat, transformând Lacul Mono într-o minune a naturii. Turnurile cele mai dramatice se regăsesc în Rezervaţia de Sud, locul care vă permite să vă plimbaţi printre bizarele formaţiuni. Ele se numesc tufuri.

Acestea s-au format și datorită izvoarelor subacvatice bogate în calciu. Din cauza salinității, în acest lac nu crește niciun pește, în schimb, există aici creveți, o adevărată atracție pentru păsările migratoare. Tot aici există un tip de bacterii care se hrănesc cu arsenic. Oficialul NASA, Ed. Weiler, afirma: ,,Definiția vieții tocmai s-a schimbat”. Specialiștii au reușit să determine bacteriile din acel lac să se hrănească cu arsenic.

Am scris cam multe informații, cam lung comentariul meu, sper să nu plictisesc!

Cu stimă,

Teodora Buiță

 

Comentariu la Westul Statelor Unite. Epilog, data: 03.06.2022, 03:44

Continui comentariul aici, deoarece s-a întrerupt, probabil fiindcă e prea lung textul:

Pe strada principală se afla Sala Sindicatului Minerilor, care era locul de întâlnire al sindicatelor. De asemenea, a servit ca centru de divertisment care a găzduit dansuri, concerte, piese de teatru și recitaluri școlare. Acum servește ca muzeu.

În 1893 Compania Standard și-a construit propria centrală hidroelectrică, situată la aproximativ 20 km de Bodie, pe Green Creek în amonte de Bridgeport. Centrala a dezvoltat maximum 97 kW și 6.600 volți de curent alternativ, pentru a alimenta douăzeci de prese ale companiei. Această instalație de pionierat a alimentat una dintre primele surse de energie electrică la distanță din țară; întrucât s-a îndoit că electricitatea ar putea ajunge la Bodie, pentru siguranță, linia de transport de la Green Creek a fost trasată de-a lungul unei cărări drepte, fără a străpunge munții.

Primele semne documentate ale declinului orașului datează din 1912, odată cu tipărirea celui mai recent număr al ziarului lui Bodie, The Bodie Miner. Într-o carte din 1913, intitulată „California Travel Guide and Vademecum: Authentic Descriptions of Travel Routes and Points of Interest in California”, autorii descriu din nou Bodie ca fiind „un oraș minier, care este centrul unei mari regiuni miniere”, prezența a două hoteluri și a unei gări.

În 1913 Mina Standard se închide, profiturile miniere în 1914 au fost cele mai mici, de 6.821 dolari. James S. Cain cumpăra atunci totul și a redeschis Mina Standard, pentru a angaja foști muncitori, ceea ce a dus la un profit de peste 100.000 de dolari în 1915. Cu toate acestea, recuperarea financiară nu a fost suficientă pentru a opri declinul orașului. În 1917, calea ferată Bodie a fost abandonată și șinele sale de fier au fost demolate.

În ciuda crizei, Bodie a menținut o populație permanentă timp de mulți ani, până în secolul al XX-lea, chiar și după incendiul care a devastat o mare parte din centrele sale economice în 1932. Un birou poștal al orașului a rămas operațional din 1877 până în 1942. Ultima mină a fost închisă în 1942, datorită unui decret care a închis toate minele de aur neesențiale din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Exploatarea minieră nu a fost reluată niciodată după război.

Bodie este acum un oraș fantomă autentic din Vestul Sălbatic.

Familia Cain, care deținea o mare parte din pământ, a angajat îngrijitori pentru a proteja și pentru a întreține structurile orașului.

Martin Gianettoni, unul dintre ultimii trei oameni care locuiau în Bodie în 1943, era îngrijitor.

Orașul a fost desemnat Reper istoric național în 1961, iar în 1962 legislatura statului a autorizat crearea Parcului istoric de stat Bodie. Au rămas în total 170 de clădiri. Bodie a fost numit orașul fantomă oficial al goanei după aur din California.

Vizitatorii ajung în principal prin SR 270, care merge de la US 395 lângă Bridgeport spre vest; ultimele trei mile ale acestuia sunt un drum de pământ. Există, de asemenea, un drum către SR 167 lângă Lacul Mono în sud, dar acest drum este extrem de accidentat, cu peste 10 mile de drum de pământ într-o stare proastă. Din cauza ninsorilor abundente, drumurile spre Bodie sunt de obicei închise iarna.

Bodie este o destinație populară pentru fotografia de noapte organizată, subliniind natura ciudată a parcului.

Astăzi, Bodie se prezintă într-o stare de degradare avansată. Doar o mică parte a orașului a supraviețuit, cu aproximativ 110 structuri încă în picioare, păstrate și întreținute de gardienii parcului. Vizitatorii pot merge pe străzile pustii ale unui oraș care a fost cândva o zonă plină de activitate. Interioarele au rămas așa cum au fost lăsate și aprovizionate cu bunuri. Prevăzute în tot parcul, se pot găsi mici cioburi de vase de porțelan, cuie pătrate și o sticlă ocazională, dar îndepărtarea acestor articole este împotriva regulilor parcului.

Sediul gardienilor din California State Parks este situat într-una dintre casele originale de pe Green Street.

În 2009 și din nou în 2010, Bodie era programat să fie închis, dar, din 2019, parcul funcționează în continuare, acum administrat de Fundația Bodie. Orașul este deschis tot timpul anului, dar drumul lung pentru a ajunge la el este de obicei întrerupt iarna din cauza ninsorilor abundente. Prin urmare, cel mai bun moment pentru a vizita orașul fantomă Bodie este în lunile de vară.

 

Tot în SUA, statul California, se află Lacul Mono, un lac cu apă alcalină sărată, situat la est de Parcul Național Yosemite, între lanțurile montane Sierra Nevada și White Mountains. Are o suprafață de aproximativ 113 km pătrați. Este recunoscut pentru formațiunile ce cresc sub apă și depășesc înălțimi de peste 9 m. Acestea se numesc turnuri tuf. Noile cercetări au arătat că lacul Mono este un lac de origine vulcanică, ce a apărut datorită erupțiilor vulcanului cu același

Comentariu la Westul Statelor Unite. Epilog, data: 03.06.2022, 03:40

Da, Helmut, sigur că mi-a plăcut călătoria aceasta frumoasă, interesantă, deosebită, în Vestul Statelor Unite, chiar dacă pentru mine a fost doar virtual. Fotografiile tale frumoase, de bună calitate, plus cele povestite, m-au făcut să mă simt de parcă am fost și eu acolo!

Pentru toate acestea îți mulțumesc și te felicit!

Drept recunoștință și pentru că ți-ai exprimat dorința să scriu câteva informații despre locurile vizitate și fotografiate, ce apar în această minunată prezentare, o voi face cu plăcere, din cele citite de mine, plus câteva videoclipuri văzute cu locurile unde ai fost în excursie!

Bodie este un oraș fantomă situat la est de lanțul muntos Sierra Nevada din California, la aproximativ 120 km sud-est de lacul Tahoe. Dobândind statutul de parc istoric, în 1962, orașul a intrat sub administrarea parcurilor de stat din California. Acum are un singur locuitor.

Bodie s-a născut ca un centru minier modest, după descoperirea aurului în regiune, de către prospectorul William Bodey (sau Corp). Bărbatul a murit în noiembrie 1859, surprins de o furtună de zăpadă, când a mers la Monoville, din apropiere, pentru provizii, fără să vadă niciodată ascensiunea orașului, care a fost numit după el. Potrivit judecătorului J. G. McClinton, pionierul zonei, numele districtului a fost schimbat din „Bodey”, „Body” și alte câteva variații fonetice, în „Bodie”.

În 1876, Compania Standard a descoperit un zăcământ profitabil de minereu care conținea aur; acest lucru a transformat Bodie dintr-un centru izolat al câtorva prospectori și angajați ai companiei, într-un oraș cu dezvoltare rapidă în Vestul Sălbatic. Filoanele bogate cu aur, descoperite în mina din apropiere, în 1878, au catalizat speranțele unui număr tot mai mare de oameni. Până în 1880, Bodie avea o populație de 7.000-10.000 de oameni și aproximativ 2.000 de clădiri. De-a lungul anilor, o cantitate de aur evaluată la aproximativ 34 de milioane de dolari a fost extrasă din minele din apropiere.

O legendă spune că în 1880, Bodie era al doilea sau al treilea oraș ca mărime din California, dar recensământul din SUA din acel an infirmă acest lucru.

Bodie a cunoscut o mare înflorire de la sfârșitul anului 1877 până la mijlocul anului 1880. Lingourile de aur de la cele nouă fabrici ale orașului au fost expediate către Carson City, Nevada, prin Aurora, Wellington și Gardnerville.

Primul ziar, The Standard Pioneer Journal of Mono County, și-a publicat prima ediție la 10 octombrie 1877. Începând ca săptămânal, a extins în curând publicarea la trei ori pe săptămână. Tot în această perioadă a fost construită o linie telegrafică care a conectat Bodie cu Bridgeport și Genoa, Nevada.

Fiind un centru animat de exploatare a aurului, Bodie avea facilitățile unor orașe mai mari, inclusiv o Bancă Wells Fargo, patru companii de pompieri voluntari, o fanfară, un sindicat al minerilor și al mecanicilor, mai multe ziare și o închisoare. La apogeu, 65 de saloane se întindeau pe Main Street, care avea o lungime de un kilometru. Crimele, schimburile de focuri, certuri în bar și atacurile diligenței erau evenimente obișnuite. Conform legendei, o fetiță, aflând că familia ei intenționează să se mute la Bodie, s-a rugat într-o noapte: „La revedere, Doamne, suntem pe cale să mergem la Bodie!”, dar, potrivit unui cronicar local, rugăciunea a fost: „Ei bine, Doamne, suntem pe cale să mergem la Bodie!”.

Ca și în cazul altor orașe miniere îndepărtate, Bodie avea un cartier roșu popular, deși clandestin, în capătul de nord al orașului. Există o poveste nefondată a lui Rosa May, o prostituată care a trăit în Bodie între secolele al XIX-lea și al XX-lea, amintită ca „prostituata cu o inimă de aur”, care, în stilul lui Florence Nightingale, a venit în ajutorul bărbaților din oraș, când o epidemie gravă a lovit orașul în apogeul său. Ea este creditată că a acordat îngrijiri salvatoare pentru mulți, dar după ce a murit, a fost îngropată în afara gardului cimitirului. Povestea sa a inspirat un musical și un roman.

Bodie avea și un cartier chinezesc, a cărui stradă principală mergea în unghi drept cu strada principală a orașului. La un moment dat avea câteva sute de rezidenți chinezi și un templu taoist. Bârlogurile de opiu erau abundente în această zonă.

Bodie avea și un cimitir la marginea orașului și o morgă în apropiere. Este singura clădire din oraș construită din cărămidă roșie dispusă în trei straturi, cel mai probabil pentru izolare, pentru a menține temperatura aerului constantă în timpul iernilor reci și verilor fierbinți. Cimitirul include o secțiune a Uniunii Minerilor și un cenotaf ridicat pentru a-l onora pe președintele James A. Garfield. Bodie Boot Hill era situat în afara cimitirului oficial al orașului.

Pe strada principală se afla Sala Sindicatului Minerilor, care era locul de întâlnire al sindicatelor. De asemenea, a servit ca centru de divertisment care a găzduit dansuri, concerte, piese de teatr

Comentariu la Westul Statelor Unite. Epilog, data: 03.06.2022, 03:35

Avem o țară frumoasă, ascunzând adevărate miracole ale naturii, dar și construcții deosebite, minuni arhitecturale realizate de mâna omului, demne de admirat, așa cum este și Mănăstirea Curtea de Argeș, care oferă publicului larg o splendoare arhitecturală, dar și o legendă pe măsură, cea a Meșterului Manole, care recurge la sacrificiul suprem și își zidește soția, pe Ana, într-unul din zidurile exterioare ale mănăstirii, legendă frumos explicată în prezentarea dvs. minunată, excelent realizată!

Mănăstirea, ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab (1512-1517), este cunoscută și ca Biserică Episcopală, pentru că a fost scaun Episcopal între 1739 și 1748, și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului.

Biserica este plină de semnificație creștină, cei 12 apostoli fiind reprezentați de 12 coloane executate dintr-un singur bloc. Izvoarele istorice susțin faptul că aici s-a petrcut la 16 august 1517 canonizarea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului și Mitropolit al Munteniei. De aici, moaștele Sfântului au plecat într-un sicriu de argint placat cu aur la Mânăstirea Dionisen - Athos.

Din același ansamblu mănăstiresc face parte și Capela - Paraclis, unde se află moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia.

Mulțumiri și felicitări, dl. Teodor, pentru această frumoasă lucrare, bogată în explicații și cu fotografii de foarte bună calitate, în care ne este prezentată această bijuterie arhitecturală, spirituală, culturală, un loc binecuvântat de Dumnezeu, care, celor care îl vizitează, le umple inimile cu toată bogăția spirituală emanată aici!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Manastirea Argesului, data: 26.05.2022, 22:04

Mulțumesc, Adrian, pentru frumoasa plimbare virtuală în locuri încântătoare, alese de tine special din cele oferite cu generozitate de Windows 10, unele cunoscute, altele nu, însă toate minunate! Eu care iubesc marea, am rămas visând, după ce am privit ultima fotografie, cu imaginea cerului portocaliu în irizări de soare, îmbrățișând marea! Mi-a trezit atâtea amintiri…

Felicitări pentru prezentarea minunată!

În ceea ce privește comentariile de mai sus, obiectiv vorbind, aș spune că au fost scrise în grabă, fără a fi citite cu suficientă atenție anumite lucruri!

De exemplu, dacă d-na Liliana ar fi citit atentă titlul prezentării, ar fi înțeles că răspunsul la întrebarea dânsei privitoare la fotografii se află acolo, și ca atare, nu-și mai avea rostul!

Aceeași problemă și cu Cristina: dacă citea atentă comentariul d-nei Liliana, ar fi înțeles că dânsa nu recomandă neapărat folosirea de fotografii personale în prezentare, ci doar a pus o întrebare privind proveniența fotografiilor, dacă sunt personale sau luate de pe internet, tocmai fiindcă, așa cum am scris mai sus, nu a citit cu atenție titlul prezentării!

În rest, da, sunt de acord cu cele scrise de voi, fiecare autor își realizează prezentările așa cum dorește, în stilul propriu, fiecare lucrare fiind unică, așa cum și fiecare autor este unic, iar munca fiecăruia trebuie respectată!

Pe de altă parte, dacă cineva vine cu gânduri și intenții bune, cu anumite idei de îmbunătățire a prezentărilor, pe care le aplică la rândul său în prezentările proprii, nu trebuie să ne supărăm și să le vedem doar ca pe o critică, ci să le privim și ca pe un ajutor și să mulțumim!

Sigur, eu mă refer la ideile bune, constructive, care ne ajută să dăm un plus lucrării, privind calitatea, nu la comentariile răutăcioase, făcute de unii doar pentru a se amuza ori pentru a ieși în evidență sau din alte motive, știute doar de ei, cum s-a mai întâmplat pe acest site!

A fost doar o părere personală și sper ca prin cele scrise să mă fi făcut înțeleasă și să nu fi supărat pe nimeni!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la PE GLOB cu WINDOWS 10 Home (30), data: 26.05.2022, 21:59

Am urmărit cu emoție și încântare fotografiile minunate cu această frumoasă și aventuroasă călătorie spre cer, către locul cu un nume așa de pitoresc ”Angels Landing” („Aterizarea Îngerilor”), dar și destul de periculos pentru anumite persoane (am citit că au fost și cazuri de accidente mortale)!

Să urci prin soarele torid, fără arbori sub care să beneficiezi de puțină umbră, ținându-te pe alocuri de lanțurile fixate în stâncă, nu este tocmai plăcut, dar cred că a meritat până la urmă efortul, când ajunși în vârf, vi s-a desfășurat privirilor cea mai superbă priveliște, putând admira și fotografia de la înălțime, toată zona spectaculoasă din Zion National Park!

Numele de Angels Landing provine de la ministrul metodist Frederick Vining Fisher, care, la prima sa vizită în Canionul Zion în 1916, ar fi glumit că doar un înger ar putea ateriza acolo.

Felicitări și mulțumiri, Helmut, pentru o plimbare virtuală încărcată de frumos și emoție, datorită excelentei tale prezentări!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Westul Statelor Unite. Zion National Park. The Angels Landing Trail, data: 11.05.2022, 03:11

Bună dimineața, Helmut!

O prezentare cu fotografiile făcute într-un loc atât de deosebit, cum este Zion National Park, cu un peisaj fascinant, de către doi mari iubitori de frumos, nu putea să fie decât minunată! Privind imaginile, nu poți să nu te minunezi cum poate să existe pe lume un astfel de loc! 

Parcul protejează un mediu unic, în care se întâlnesc formațiuni stâncoase interesante și chei adânci. Este uimitor canionul larg și adânc sculptat de râul Virginia, cu stânci abrupte, cu forme diverse,  strălucind în roșu și alb, oferind peisaje spectaculoase!

Zion National Park, fiind alcătuit din deșerturi, canioane, zone stâncoase, zone riverane, zone împădurite și platouri înalte, împreună cu afluenții râului Virginia și diverse lacuri artificiale, permit să trăiască aici o bogată faună și floră acvatică, inclusiv numeroase specii pe cale de dispariție, care sunt protejate în parc. Pe lângă bogățiile naturale, parcul se poate lăuda cu o prezență milenară a omului, care în aceste canioane a lăsat numeroase urme ale trecutului său.

Numele Sion (Zion, în engleză), adoptat oficial pentru a desemna canionul în 1918, este dat de Isaac Behunin, venit cu primii coloniști mormoni care s-au stabilit în canion în 1863, care credea că a găsit în acel loc, Sionul descris în Biblie de profetul Isaia.

Nume biblice au, de asemenea, multe dintre formațiunile stâncoase care alcătuiesc principalele atracții ale parcului. Formații precum Templele Fecioarei, Sentinela, Trei Patriarhi își datorează numele unui pastor metodist care a vizitat zona actuală a parcului în 1916.

Parcul, renumit pentru peisajele colorate și canioanele sale falnice, atrage în fiecare an peste două milioane de turiști, în 2017 clasându-se pe locul trei ca număr de vizitatori din cele 60 de parcuri naționale ale țării.

Mulțumesc și felicitări, Helmut, pentru încă o prezentare frumoasă, care m-a purtat virtual prin locuri fascinante, de basm, care m-au încântat nespus!

Cu prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Westul Statelor Unite. Zion National Park. The Wave, data: 04.05.2022, 02:18

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Mulțumiri, Cipri, pentru gândurile bune și pentru urări!

Sigur, ca orice lucru bun în viață, și gândirea pozitivă se învață, fiind o alegere conștientă a fiecărui om care dorește să-și facă viața frumoasă, „decorând-o” în culori optimiste!

Să-ți schimbi viața în bine este foarte simplu, trebuie doar să înveți să gândești pozitiv și să urmezi regulile gândirii pozitive.

După cum se știe, gândirea negativă limitează viața unei persoane. Abia când aceasta se hotărăște să-și schimbe modul de a gândi, când alege să aibă încredere în ea, să gândească pozitiv, va vedea că viața este plină de oportunități și soluții, nu doar de griji și obstacole, iar Universul o va ajuta să realizeze ceea ce și-a propus. 

Așa cum am mai menționat, oamenii de știință susțin că gândirea pozitivă se reflectă asupra stării fizice, mentale, asupra capacității de adaptare la circumstanțe și schimbări neprevăzute în viață, pe care le îmbunătățește, prelungește viața, întărește imunitatea umană.

Cineva care a râs zilnic timp de 5 minute, după o lună a observat că i s-a îmbunătățit starea de spirit, la fel și starea fizică și au apărut emoții plăcute.

„Optimismul, speranţa sunt cele mai bune investiţii dintr-o viaţă. Oamenii sunt efemeri şi schimbători. La sfârşitul unei vieţi vezi că, afară de câteva gânduri frumoase şi de câteva închipuiri, cu nimic nu te-ai ales.”, spune și Ileana Vulpescu în „Arta compromisului”.

Felicitări, Cipri, pentru frumoasa ta lucrare, și mulțumiri pentru sfaturile bune, pline de înțelepciune! Da, așa este, „Gândurile pozitive atrag minuni”!

Cu prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Minte pozitiva 11, data: 02.05.2022, 02:32

Ca şi alte forme ale culturii umane, artele frumoase sunt fundamentale pentru omenire, ele având rolul de a ghida anumite concepte în societatea umană şi de a influenţa astfel valorile estetice.

Pietà, plăsmuirea artistică înfăţişând trupul lui Iisus coborât de pe cruce, ţinut în braţe de Fecioara Maria, a devenit o temă populară încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea, mai ales în spaţiul gotic Germanic, atât în pictură, cât și în sculptură.

Cele trei elemente fundamentale ale creaţiei artistice: reprezentarea, creaţia şi comunicarea au fost minunat prezentate în „Pietà” de către Michelangelo Buonarroti, artistul transmiţând prin ea frumuseţea, bunăvoinţa, lumina, acceptarea și seninătatea în acelaşi timp. Aceasta este combinaţia idealurilor clasice renascentiste de frumuseţe.

Pietà, capodopera artistică a durerii negrăite, este o operă rotundă, ce poate fi văzută din toate unghiurile, dar punctul de observare preferat este cel din faţă. Sculptura o reprezintă pe Fecioara Maria, tânără, frumoasă şi a cărei ţinută se remarcă prin numeroase falduri, care îl ţine în braţe pe Hristos fără viaţă, şi care în mod intenţionat este reprezentat mai în vârstă decât mama sa, într-o compoziţie calmă, plină de sensibilitate şi care arată durerea unei mame. Tinereţea Mariei este o mostră de idealism renascentist: este reprezentarea idealului de frumuseţe şi tinereţe, o mamă veşnic tânără şi frumoasă.

Fecioara mereu tânără reprezintă şi un simbol al purităţii; însă o altă semnificaţie este legată de răscumpărarea păcatelor umanităţii în mâna Fecioarei ce oferă jertfa fiului ei în acest scop. Când Michelangelo a fost întrebat de ce a reprezentat-o pe Fecioară atât de tânără, a dat un răspuns nespus de frumos: „Oamenii care-l iubesc pe Dumnezeu nu îmbătrânesc niciodată. Maica trebuia să fie tânără, mai tânără decât Fiul, ca să se dovedească veşnic Fecioară; în timp ce Fiul, întrupat în natura noastră umană, ar trebui să apară ca orice alt om în rămăşiţele sale muritoare”.

Michelangelo a ilustrat influenţa filozofiei neoplatonice şi a esteticii clasice, ce îi face pe Fecioara Maria şi Iisus să denote seninătate şi echilibru, precum şi o aparentă absenţă a suferinţei. În această sculptură, Maria nu este prada unui suflet suferind, nu devine o victimă şi nu-şi pune la îndoială credinţa. Dimpotrivă, ea îşi „poartă” realitatea, îşi însoţeşte fiul şi contemplă misterul de neînţeles al martiriului. Sigur, Fecioara Maria este personajul principal al compoziţiei, întrucât corpul firav al lui Iisus atrage atenţia asupra ei. Trupul ei, aspectul fizic, este la rândul său o imagine a stării sufletului ei care rămâne drept.

„Fecioara Maria este un simbol al purităţii, al întrupării înalte şi al lucrurilor sacre, aşa că va putea cu siguranţă să păstreze un chip tânăr şi frumos pentru totdeauna. Tinereţea ei eternă şi imaginea nobilă simbolizează idealul omenirii de a urmări lucruri frumoase”, arăta Michelangelo.

Este uimitor cum un artist atât de tânăr, la doar 24 de ani, talentat și plin de har, a putut crea o asemenea minunăție de sculptură, o capodoperă extraordinar de frumoasă!

Genialitatea lui Michelangelo, reflectată în atenţia sa pentru „lumini şi umbre”, precum şi pentru anatomia corpului uman, sunt recunoscute de Vasari, care, pe drept cuvânt, spune despre capodeperă, așa cum bine ai menționat și tu în pps:

„Niciodată un sculptor sau un artist remarcabil nu ar trebui să creadă că ar putea să mai adauge vreodată o compoziţie mai bună sau o mai mare graţie, sau să o depăşească în fineţe, lustruire sau în sculptura delicată în marmură, pentru că în ea se rezumă toată valoarea şi puterea artei.”

De fapt, tânărul artist Michelangelo Buonarroti, de atunci, a devenit, după cum știm, unul dintre titanii Renaşterii italiene. Sculptor, pictor, poet, arhitect şi inginer, marele artist florentin a creat o operă care şi-a pus amprenta asupra artei şi culturii universale.

Adrian, mi-a plăcut mult cum ai realizat această prezentare, cu foarte multe explicații, detalii interesante, fotografii, ceea ce a inclus desigur multă muncă, dar cu ce rezultat minunat!

Felicitări pentru tot și mulțumiri pentru emoția reîntâlnirii cu această superbă operă de artă, care a uimit lumea secole de-a rândul și continuă să uimească prin frumusețea ei, forţa de expresie extraordinară și mesajul transmis!

Cu prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Pieta Vaticana - Note de lectura, data: 01.05.2022, 20:40

HRISTOS A ÎNVIAT!

În zilele dinaintea sărbătoririi Învierii Mântuitorului, mai ales în Săptămâna Patimilor lui Iisus, ni s-a oferit răgazul pentru coborârea în noi înșine, pentru curățarea și primenirea sufletească pentru Paște. Peste toate, a rămas ceea ce a ales fiecare dintre noi să păstreze.

Mă bucur, Cipri, că tu ai ales „lumină în suflet și în gânduri”! După cum scrii, cum gândești, în frumoasele tale prezentări și în comentarii, nici nu mă îndoiam să fie altfel!

Mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să-mi vizualizezi lucrarea și să-mi lași un mesaj, răspunzându-mi totodată cu tradiționalul nostru salut de Paște!

Ție și dragilor tăi, vă doresc nu doar acum, ci în toate zilele ce vin să vă fie bine, să aveți zile frumoase, liniștite, luminate de speranță, credință, iubire, bunătate, să vă păstrați mereu optimismul și gândurile pozitive, să fiți sănătoși și fericiți!

Cu prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Un Paște fericit!, data: 26.04.2022, 17:21

HRISTOS A ÎNVIAT!

Mulțumesc mult, dl. Teodor, pentru trecere, apreciere și mesajul prietenesc!

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului ne-a adus în suflet bucurie din bucuria lui Hristos! Și totuși, în acest an bucuria nu ne-a fost deplină, fiind umbrită de ce se întâmplă acum în lume!

Hristos a adus iubire în locul însingurării și lumină în locul întunericului, iar acum, în Săptămâna Luminată, mă rog să le lumineze mintea și inima celor răi, să le sădească sămânța iubirii și bunătății față de semeni, să se schimbe în bine!

Sper că dvs. și familia sunteți sănătoși și ați primit cu mare bucurie și sfințenie Lumina Învierii. Vă doresc zile senine, cu pace, fericire, împliniri și tot ce e mai bun!

Cu prețuire,

Teodora Buiță

Comentariu la Un Paște fericit!, data: 26.04.2022, 03:35

Nu cred să mai existe undeva pe Pământ atât de multe ieșiri gigantice de piatră ale celor mai fantastice forme, mai ales spectaculoase în aerul uscat și transparent al deșertului, ca în Monument Valley, un loc uimitor din sud-vestul Statelor Unite!

Vizionând acest splendid ppsx, la fel ca și pe celelalte postate, constat, Helmut, că a meritat efortul unei excursii obositoare, pentru a vedea, printre multele frumuseți și locuri deosebite, și acest miracol al naturii!

Cineva, uimit de priveliștea oferită de acest fenomen natural, mărturisea că îi este greu, prin fotografii „să transmită farmecul aparte al peisajului din acest colț al Americii, unde culorile, formele, umbrele și imaginația privitorului formează o fuziune uimitoare, dând naștere unor viziuni fabuloase care își schimbă aspectul în fiecare oră tot timpul de la răsărit până la apus”.

Văd că tu totuși ai reușit să transmiți emoție și uimire, fiindcă eu am fost fermecată la vederea minunatelor fotografii cu numeroasele stânci bizare și podurile de piatră de diferite forme, cărora li s-au dat nume poetice și, unele, chiar pline de umor!

Mulțumiri și felicitări, Helmut, pentru toate aceste frumuseți împărtășite cu noi!

Și fiindcă mâine creștinii de religie catolică celebrează cea mai veche și importantă sărbătoare a creștinătății, care a adus omenirii speranța mântuirii și vieții veșnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos, îți urez ție, familiei, prietenilor, vizitatorilor acestor site și tuturor celor care sărbătoresc Învierea Mântuitorului, să aveți un Paște fericit și binecuvântat, cu sănătate, pace și bucurie, și să vă aducă liniște, credință, sentimente alese, bogăţie sufletească, speranță și tot ce e mai bun!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Westul Statelor Unite. Monument Valley si Arches National Park., data: 16.04.2022, 20:41

Unii pictori par să devină una cu țara lor și desigur, la fel se întâmplă și când spui Picasso, imediat te gândești la Spania.

Referitor la celebra pictură „Guernica”, a marelui artist spaniol, ce exprimă violența și suferința, cu figurile tragice, umane și animale, ce-și strigă disperarea, durerea (femeia cu copilul mort în brațe, calul muribund urlând de durere cu trupul străpuns de lance, pasărea de pe masă, ce pare a urla) sau având întipărită pe chip groaza în fața morții (acel cap tăiat, a cărui gură păstrează expresia terorii), mi-a dat fiori din prima dată când am văzut-o și acum la fel mi s-a întâmplat, la vizionarea acestei prezentări. Singura imagine luminoasă din tablou este micuța floare albă ce se înalță de pe sabia ruptă, ca un simbol al speranței într-un alt viitor, mai bun!

Se spune că cea mai bună semnificație imediat perceptibilă la o observare directă a picturii, ar fi reacția unei mame în vizită la Expoziția de la Paris din 1937, care aflată în fața tabloului lui Picasso, îi spune fiului său: „Nu înțeleg ce reprezintă, însă îmi dă un sentiment ciudat... ca și cum m-ar tăia în bucăți. Vino, hai să plecăm! Războiul e îngrozitor... biata Spania.”

După interpretarea criticului Juan Larrea, pânza devine expresia emblematică a subconștientului național și a luptei pentru libertate și democrație în Spania.

Deși s-a plimbat atât prin lume, pictura monumentală a lui Picasso, ca o lecție pentru omenire, fiind una dintre cele mai izbitoare imagini ale suferinței și durerii umane cauzate de ororile războiului, așa cum foarte bine ai prezentat în lucrarea ta, foarte detaliată, cu lux de amănunte, pentru care te felicit, Adrian, uite că, din păcate, am ajuns și în aceste zile să vedem prezente în lume aceleași imagini nefaste, cu tot ce înseamnă războiul!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la PICASSO-GUERNICA-Note de lectura (1) - Scurta Istorie, data: 12.04.2022, 00:04

Ce surpriză plăcută mi-ați făcut! E prima oară când vă văd aici, draga mea doamnă! Și așa cum este frumos și politicos, vă spun bine ați venit!

Mă bucură prezența dvs., precum și faptul că v-a plăcut prezentarea mea, cu atât mai mult că dvs. ați și vizitat locurile pline de frumusețe, de taină și un farmec aparte ale Tunisiei. Mi-a luat ceva timp căutarea de fotografii și prelucrarea lor, dar am făcut-o cu mare drag, fiindcă m-a fascinat povestea plină de mister, atât de minunat scrisă de dl. Grigore Ilisei, despre bogatul nostru român, arhitectul George Sebastian, un bărbat cult, fin, stilat, fermecător, descris pe un site, unde i-am găsit și fotografia, ca având „ochii albaștri de cristal și păr strălucitor”, care îi cucerea pe invitații săi, mari personalități ale vremii, care îi călcau pragul vilei, vrăjiți nu doar de minunăția și lumina locului, de vila superbă, de o frumusețe princiară, ci și de amabila și distinsa lor gazdă.

Vă mulțumesc mult, doamna Geta, pentru vizionarea lucrării mele, aprecierea ei și cuvintele frumoase lăsate!

Cu drag,

Teodora

Comentariu la O poveste țesută cu fir de mister. Vila George Sebastian din Hammamet, Tunisia, un loc cu valoare simbolică pentru români., data: 04.04.2022, 21:23

Așa cum ți-am mai scris la un alt pps cu același subiect, din această serie, am fost și am rămas o persoană optimistă. Am învățat să construiesc, să transform răul în bine, să văd o oportunitate acolo unde alții cred că nu există, să fiu fericită și să-i fac fericiți și pe cei din jurul meu. Chiar și în momentele dificile, am găsit puterea să ofer un zâmbet și un cuvânt de încurajare altuia mai trist și mai nefericit decât mine!

Nu degeaba se spune că viața îți va răspunde după cum o privești, cum te comporți! „Atunci când crezi în tine, totul este posibil.”.  Iar de trimiți spre Univers gânduri bune, încrezătoare, optimiste, bine vei primi, la fel ți se va răspunde, fiindcă, așa cum scrie și într-un citat din pps-ul tău, „Gândurile pozitive atrag minuni”! Nu trebuie să renunți niciodată la speranțe și la visuri!

Bănuiesc că și tu gândești la fel, altfel nu ai fi realizat prezentări cu această temă!

Felicitări, Cipri, și mulțumiri pentru minunata ta prezentare, cu sfaturi înțelepte, mi-a înseninat ziua!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Minte pozitiva 10, data: 04.04.2022, 21:18

„Te văd / Când pe drumuri îndepărtate/ Se ridică praful/ Când pe poteca îngustă/ Tremură drumețul/ În noaptea adâncă…/ Eu sunt cu tine, iubitule,/ Chiar dacă tu ești departe…”

Frumoase și romantice versuri, ale unui cântec tulburător, cu o linie melodică deosebită, la fel ca și pps-ul tău, pentru care te felicit, dragă Cristina!

Mă bucur că ai venit să împărtășești cu noi un subiect atât de emoționant, privind muzica lui Niccolò Paganini, acest mare compozitor și uimitor artist, considerat a fi unul dintre cei mai faimoși virtuozi ai viorii, unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă!

Filmul ,,Niccolò Paganini: The Devil's Violinist” redă foarte bine scenele din timpul concertelor sale, cu femei care, extaziate de muzica și modul fascinant de interpretare de către talentatul și carismaticul artist, și de atitudinea scenică, în interpretarea pasajelor tandre într-un mod atât de sensibil, care impresiona până la lacrimi audienţa, țipau și chiar leșinau.

Probabil că tocmai modul extraordinar de interpretare a pieselor din capodopera sa „24 Capricci'', cu o dexteritate şi flexibilitate aproape inumane, atât de dificile pentru vioară solo, care „necesită multe tehnici foarte avansate, cum ar fi octave paralele și schimbare rapidă care acoperă multe intervale, scale și arpegii extrem de rapide, inclusiv scale minore în treimi și zecimi, pizzicato cu mâna stângă, poziții înalte și trecere rapidă a corzilor”, i-au determinat pe unii să spună despre marele artist italian că și-a vândut sufletul diavolului. Oamenii credeau, în acele vremuri, că nu este omenește posibil ca cineva să interpreteze cântece precum Paganini, de unde și numele de „Violinistul Diavolului”.  „Încheietura mâinii sale era atât de flexibilă încât putea să o mişte şi să o răsucească în toate direcţiile'', spune Philip Sandblom .

Iar David Garrett, care pentru prima oară apare ca actor într-un film, atunci când îi cântă piesele, o face extraordinar de bine, uimește cum se transfigurează, interpretând dumnezeiește piesele lui Paganini! Îl admiram cum cântă și înainte de a vedea filmul, dar după aceea, l-am îndrăgit cu totul!

Îți mulțumesc, draga mea, pentru toate aceste momente încântătoare, transmise cu frumosul tău pps, versurile, muzica, totul mi-au creat o stare aparte, amintindu-mi totodată de un film muzical încântător, care merită într-adevăr revăzut!

Cu mult drag,

Teodora

Comentariu la Io Ti Penso Amore - David Garrett feat. Andrea Deck, data: 04.04.2022, 21:07

O excursie într-adevăr deosebită, într-o altă lume, uimitoare și nedistorsionată de urmele civilizației în această zonă a impresionantelor canioane.

Dacă fotografiile cu Glen Canyon, Antelope Canyon și Lacul Powell sunt superbe, îmi imaginez ce splendidă este priveliștea, mai ales dacă este și o zi însorită, cu Lacul Powell privit de sus, din elicopter, acest rezervor pitoresc, cu peisajul stâncos din jur, stâncile înalte de gresie roșu închis, cu puțină vegetație, răsfrângându-se în apa albastră, adâncă și limpede, printre străluciri de raze! Cred că a fost o experiență de neuitat!

Potcoava, bucla foarte bizară făcută de râul Colorado mi s-a părut interesantă.

Uimitor este și Rainbow Bridge, una din marile atracții ale acestei regiuni, un arc de munte frumos colorat, despre care se spune că este cel mai ușor accesibil arc natural din lume, podul sacru pentru indienii Navajo.

Helmut, ai văzut atâtea minunății, pe care eu nu mă mai satur să le privesc în frumosul tău pps, pentru care îți mulțumesc și te felicit!

Știu că vor urma și altele, așa că le aștept, fiindcă îmi plac plimbările virtuale în locurile pitorești și deosebite, în care ne inviți cu încântătoarele tale lucrări!

Cu stimă,

Teodora

Comentariu la Westul Statelor Unite. Glen si Antelope Canyon., data: 04.04.2022, 20:40

Bună dimineața, dl. Teodor

 

Am citit comentariul dvs. cu multă uimire, fiindcă eu nu-mi aminteam deloc să fi văzut o prezentare realizată de dvs. despre Hammamet, mai ales că, de obicei, când îmi place ceva, transmit felicitări autorului! Știam că ați fost în Tunisia și că aveți un pps despre Tunis, pe care l-am admirat. Așa că, nedumerită, am căutat pe site, să mă lămuresc, și am găsit prezentarea dvs.!  

Cu surprindere, am descoperit că v-am dat și like la prezentare! Întorcându-mă în timp, pe firul întâmplărilor, mi-am amintit de ce nu am lăsat un comentariu: în perioada când ați postat-o, tocmai am pierdut, într-un timp scurt, doi prieteni din grupul de acasă, cu care făceam ieșiri la iarbă verde, drumeții, petreceri... și eram foarte necăjită. Apoi au urmat și alții... A fost o perioadă foarte tristă... și aceasta explică totul!

Cât privește prezentarea dvs., am vizionat-o cu plăcere, și vă rog să-i transmiteți doamnei Olimpia să nu vă mai critice, fiindcă meritați toate felicitările, este foarte frumoasă, mai ales că dvs. ați folosit propriile fotografii, foarte reușite, clare, luminoase!

Cum eu nu am vizitat însoritele meleaguri tunisiene, a trebuit să apelez la internet pentru fotografii, fapt ce mi-a ocupat mult timp, nu prea găseam ce doream, plus că a trebuit să le mai și prelucrez, ca să nu apară anumite persoane, fiindcă nu aveam dreptul să le public chipul fără aprobarea lor!

Să știți că povestea vieții misterioase a arhitectului român George Sebastian și a vilei sale superbe din Hammamet o cunoșteam de mulți ani, ba chiar în mai multe variante. De exemplu, pe un site în limba engleză scria că Flora, soția sa, care era cu 20 de ani mai în vârstă decât el, nu a murit, ci cei doi au divorțat, ea căsătorindu-se cu un alt bărbat, tot mai tânăr decât ea!

Iar dacă nu citeam de curând cartea „La gurile Africii” a d-lui Grigore Ilisei, care mi-a plăcut mult, și nu dădeam de povestea așa de frumos scrisă, într-un stil romanțat, elegant, așa cum le-am scris și d-lor Adrian și Helmut, nici prin gând nu mi-ar fi trecut să realizez această prezentare! Eu tocmai mă gândeam să continui realizarea seriei mele de pps-uri „Călător prin Banatul Montan”! Ca să vedeți cât e de adevărat că nimic nu este în viață întâmplător!

Și uitați așa, acum au apărut două pps-uri pe site, diferite ca imagini, concepție, muzică, text, dar care au totuși ceva în comun: vorbesc despre minunățiile nemuritoare lăsate în dar Tunisiei de către bogatul și enigmaticul nostru român, George Sebastian, care „a presărat pentru eternitate pe pământurile cartaginezilor pulbere din duhul și simțirea obârșiilor românești.”

Mă bucur, dl. Teodor, că v-a plăcut prezentarea mea și că, amabil și cu un fin spirit de umor, pe lângă aprecieri, mi-ați adus și câteva zâmbete, pentru care vă mulțumesc!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la O poveste țesută cu fir de mister. Vila George Sebastian din Hammamet, Tunisia, un loc cu valoare simbolică pentru români., data: 04.04.2022, 05:42

Tu știi prea bine, Adrian, că noi, autorii de pps, muncim de dragul artei, din dorința de a împărtăși din frumosul nostru cu alții, sau mai bine-zis, din ceea ce considerăm noi a fi frumos, fiindcă nu întotdeauna gusturile coincid. Iar când reușești să realizezi ceva care place, atunci satisfacția și bucuria sunt depline și uiți de timpul ocupat cu documentarea, căutarea, inserarea textelor, fotografiilor și tot ce se cere la o prezentare!

Tocmai de aceea, cuvintele tale de apreciere, venind de la un autor cu multe pps-uri deosebite, bine documentate și frumos realizate, m-au bucurat și m-au emoționat nespus, dovedindu-mi că n-am muncit degeaba. Îți mulțumesc mult!

Și fiindcă și tu ești robit de patima cititului, îți recomand cu căldură să citești cartea domnului Grigore Ilisei, „La gurile Africii”, care e mai mult decât un jurnal de călătorie, din care m-am inspirat pentru realizarea acestui pps. Este o carte memorabilă, care s-a ivit în urma unei scurte experiențe în diplomație a d-lui Grigore Ilisei, ca atașat cultural la Ambasada României din Tunisia.

Așa cum o descrie și Ioan Holban, „cartea este o adevărată monografie a locurilor, unde incursiunile în istoria și mitologia fastuoaselor porți ale Orientului arab, proprii imaginarului unui călător cu harul povestirii și al construcției românești sunt dublate de radiografia societății, tipurilor de comportament, arhitecturii, vieții cotidiene a unor oameni care măsoară altfel timpul și lucrurile.”

Vei fi fermecat de stilul scrierii „cu un lirism al evocării de foarte bună calitate, cu știința folosirii metaforei și frazei arborescente, crescând din harul de povestitor și cu subtilitatea unor asociații insolite care fac surpriza textului.”

 

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la O poveste țesută cu fir de mister. Vila George Sebastian din Hammamet, Tunisia, un loc cu valoare simbolică pentru români., data: 04.04.2022, 05:34

Bună dimineața, Helmut!

Mă bucur că am reușit să-ți fac o surpriză plăcută, ție, care mereu vii cu pps-uri încântătoare, cu fotografii de calitate, cu imagini de vis, din locurile pe unde ai călătorit!

Despre figura de legendă a arhitectului român George Sebastian citisem pe mai multe site-uri române și străine, dar abia după ce am citit de curând cartea talentatului scriitor Grigore Ilisei, cucerită de harul său de povestitor, m-am hotărât să realizez această prezentare.

Se spune că rostul unei călătorii este să te întorci din ea mai bogat spiritualiceşte. Ei bine, eu așa m-am simțit doar citind cartea, fără a efectua călătoria în sine! Scăldată în baia de metafore, câmpuri poematice, vibraţie spirituală, lirism… scrierea d-lui Ilisei, într-o frază „în­miresmată” de graiul cel dulce „cu arome moldoveneşti”, m-a fermecat.

M-a fascinat nu doar povestea vieții misterioase a bogatului arhitect George Sebastian și modul cum a descris universul seducător al domeniului românului, transformat de statul tunisian în Centrul Cultural Internațional, ci toată cartea, o adevărată monografie a locurilor tunisiene, unde, așa cum spune Ioan Holban, în prefața cărții, „realul se confundă, adesea, cu fantasmaticele întruchipări ale deșertului, unde visul e liber și pelerinul se află sub pecetea vrajei.”

Îți mulțumesc, Helmut, că ți-ai făcut timp să-mi urmărești prezentarea, să o apreciezi și să-mi lași câteva cuvinte frumoase, în stilul tău amabil!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la O poveste țesută cu fir de mister. Vila George Sebastian din Hammamet, Tunisia, un loc cu valoare simbolică pentru români., data: 04.04.2022, 05:30

Bună seara, Helmut!

Mă bucur că le consideri bine-venite și de ajutor comentariile mele, venind ca o completare a ceea ce nu ai scris tu în minunatele tale prezentări, dar vreau să menționez, așa cum i-am scris și la o lucrare frumos realizată de dl. Adrian Toia, că eu vin cu comentarii deoarece îmi place ce vizionez, iar acesta este modul meu de a-mi arăta recunoștința față de autorul prezentării, pentru munca depusă, transmițându-i frânturi de gânduri, împreună cu mulțumiri și felicitări, conștientă fiind cât timp și muncă implică realizarea unui pps, din dorința împărtășirii de către autor, din frumosul său cu noi!

Cu sau fără comentariul meu, lucrarea ta este aceeași, valoroasă prin ceea ce transmiți, prin ceea ce ai realizat, prin fotografiile de calitate inserate, așa că tu ești cel care meriți toate felicitările!

Mulțumesc încă o dată pentru tot!

Desigur, atât cât îmi va permite timpul, îți voi fi în continuare alături, cu comentarii și completări, fiindcă lucrările tale cu adevărat mă încântă, mă destind și îmi schimbă gândurile de la preocupările și grijile care au pus pe noi toți stăpânire, în urma atâtor evenimente ciudate, care ne-au răpit liniștea tuturor, în ultimii ani!

Ce dor îmi e de timpurile nu demult trăite, când puteam merge liniștiți oriunde în lume, bucurându-ne de toate frumusețile ei...! Înainte, mă întâlneam cu prietenii să sărbătorim la diverse ocazii, iar acum am ajuns să ne vedem mai mult la înmormântări...!

Sper să revină în curând vremurile frumoase, deși, cu tot optimismul meu, mă îndoiesc, fiindcă tot ce se întrevede într-un viitor apropiat, nu prea arată deloc așa cum ne-am dori!

Ție și familiei tale minunate vă doresc tot ce e mai bun! Să vă păstrați credința, încrederea și speranța că răul va fi învins, că binele se va reinstaura în lume! Doamne ajută!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Westul Statelor Unite - Grand Canyon, data: 26.03.2022, 19:31

Marele Canion (Grand Canyon), un loc unic în lume, această minune naturală cu peisaje ireale, de neuitat, este una dintre cele mai celebre și vizitate atracții turistice de pe continentul nord-american. Iar din 2007, numărul turiștilor a crescut și mai mult, de când s-a lansat fascinanta atracție numită Skywalk, un pod din sticlă în formă de potcoavă, situat la 1300 de metri înălțime, într-o zonă izolată din partea de vest a canionului, oferind o priveliște uimitoare.

Marele Canion, situat în Parcul Naţional Grand Canyon din nordul Arizonei, săpat strat cu strat în rocile sedimentare multicolore din platoul Colorado, de către fluviul cu acelaşi nume şi de afluenţii săi, este una dintre cele mai spectaculoase embleme din lume.

Rocile cele mai recente, din vârf, au fost aduse aici de o mare continentală în urmă cu milioane de ani, iar o incursiune în straturile suprapuse ale canionului dezvăluie o istorie de alte milioane de ani, care poate fi citită în rocile suprapuse – calcaruri roşiatice, gresie, şisturi, sedimente, granituri şi grohotişuri, care au constituit albia fluviului acum mai bine de 1,7 miliarde de ani.

Copleşitoare este nu doar senzaţia că priveşti direct trecutul planetei, ci şi dimensiunea acestui canion lung, sinuos, adânc de circa 1,8 km, cu o vedere panoramică de peste 16 km, o scală greu de imaginat. Rocile sunt colorate şi pătate cu auriu, portocaliu şi roşu, iar apele fluviului sunt roşii de la sedimentele pe care le poartă spre mare.

Am citit că, deși nu sunt menționați aproape niciodată, există oameni care trăiesc în această minune naturală, în satul Supai aflat la baza Marelui Canion, și care pentru transport folosesc măgarii.

Totuși, deși este studiat intens de sute de ani, canionul este încă subiectul unor întrebări fără răspuns, prezentând încă multe curiozități!

Iar tu, Helmut, te numeri printre norocoșii care și-a satisfăcut curiozitatea de a-l privi și a-i admira personal frumusețea, iar noi, vizitatorii, virtual, datorită ție, prin frumosul pps împărtășit cu noi, cu fotografii superbe, pentru care te felicit și îți mulțumesc!

Sănătate, pace, spor la muncă și multă inspirație în continuare, îți doresc, ca să ne mai încânți cu frumoasele tale prezentări!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Westul Statelor Unite - Grand Canyon, data: 26.03.2022, 03:39

Adrian, ai răspuns la comentariul meu într-un mod atât de frumos, că m-ai emoționat, motiv pentru care revin cu sincere mulțumiri pentru cuvintele tale prietenești!

Da, am rămas cu vechiul obicei de a adăuga câteva rânduri la lucrările colegilor, când văd ceva ce-mi place! Este modul meu de a-mi arăta recunoștința față de autorul prezentării, pentru munca depusă, transmițându-i frânturi de gânduri, împreună cu mulțumiri și felicitări, conștientă fiind cât timp și muncă implică realizarea unui pps, din dorința împărtășirii de către autor, din frumosul său cu noi!

Lucrări care îmi plac sunt multe, însă, din păcate, și eu, la fel ca toată lumea, am timpul limitat, iar de multe ori, când intru pe site la ore foarte târzii, dau doar un like, cu gândul de a reveni în zilele următoare cu un comentariu. Uneori reușesc să revin, alteori nu, fiindcă între timp apar alte postări noi și le vizualizez pe acelea.

Când mi se răspunde, mă bucur, desigur, iar când alții nu o fac, mă întristez și nu mai revin cu comentarii la lucrările autorului respectiv, gândindu-mă că poate l-a deranjat ce am scris sau... din alte motive!

Să știi că și mie mi-e dor de colegii care au părăsit site-ul, mulți trecând la postări pe YouTube!

De multe ori îmi amintesc cu nostalgie de schimbul de păreri privind lucrările și nu numai, de „liantul comentariilor între autori/membri”, cum spui tu! Cu mulți păstrez în continuare legătura pe e-mail și mă anunță când au lucrări noi. Am încercat să le conving pe câteva prietene, să revină cu postări aici pe site, dar mi-au explicat că au trecut deja la videoclipuri.

Închei dorindu-ți sănătate, pace, spor la muncă și multă inspirație în continuare, ca să ne mai încânți cu frumoasele și interesantele tale prezentări! Iar primăvara să-ți înflorească în suflet cu tot ce are mai frumos!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Calatorind pe Glob cu Windows 10 Home si Google Images (1), data: 26.03.2022, 03:30

Vizionând prezentarea ta cu povestea fascinantă a celei mai mari plante acvatice din lume, impresionanta Victoria Amazonica, și imagini pline de gingășie ale unei flori atât de speciale, dar predestinată repede dispariției privirilor noastre, deoarece înflorește o dată pe an, iar durata acestui proces este de doar trei zile, mi-am amintit de cuvintele lui Goethe, care se potrivesc în acest caz atât de bine: „Clipă, întârzie puțin, eşti atât de frumoasă.”

Interesant este modul cum floarea își schimbă culorile, la început, când începe să se deschidă, la apusul soarelui, sunt albe de zăpadă, în a doua zi sunt ușor roz, iar în a treia zi, culoarea se poate schimba dincolo de recunoaștere - de la zmeură strălucitoare la violet închis. Mai departe, planta rămâne doar sub apă și numai acolo se coace, viața ei durând până la 5 ani.

Inițial, această plantă era numită Victoria Regia, dar Ducele din Devonshire a denumit floarea în onoarea Reginei Victoria, căreia  i-a și dăruit o astfel de plantă.

Mulțumiri și felicitări, Adrian, pentru frumosul transmis!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Calatorind pe Glob cu Windows 10 Home si Google Images (1), data: 24.03.2022, 05:50

Socrate descria poeții ca fiind „interpreţi ai zeilor”. Eu însă îi văd pe marii poeți ai lumii mai mult decât interpreți, ei sunt chiar niște zei ai cuvintelor, ai gândurilor și ai sentimentelor, cântând toată gama frământărilor omenești.

În fața lor, a acestor ziditori ai cuvintelor măiestre, talentații poeți dăruiți cu har divin, cum este și Radu Gyr, un suflet sensibil, „un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare”, trebuie să ne înclinăm, să ne exprimăm admirația și să-i celebrăm așa cum se cuvinte, fiindcă merită pe deplin aprecierile noastre!

Văd că tu, chiar ai făcut-o, alegând această frumoasă poezie, încărcată de emoție și înțelepciune, în ton cu cele două zile sărbătorite pe plan internațional: a Fericirii (20 martie) și a Poeziei (21 martie)! Iar muzica și picturile din pps vin să completeze totul minunat! Felicitări, dragă Cristina!

Închei cu aceleași urări transmise pe e-mail, cu poezia mea, de Ziua Internațională a Poeziei, să ai sănătate, pace, iubire..., iar credința și speranța să nu te părăsească niciodată!

Îți doresc ca noul anotimp ce se arată, la fel ca poezia, să-ți picure cu frumos în suflet, ca să ai ce împărtăși cu noi și în continuare!

Cu mult drag,

Teodora

Comentariu la Antiteze - Radu Gyr, data: 24.03.2022, 05:45

Planeta noastră este plină de frumuseți fascinante, printre care se numără și râurile cu adevărat impresionante, cum este și râul Colorado, o dovadă care ne face să credem că natura are întotdeauna niște surprize pentru noi.

Oamenii au locuit în bazinul râului Colorado de mii de ani, mărturie fiind artefactele găsite în zonă, încă de la primii vânători nomazi și nativii americani. În documentele istorice, râul Colorado a fost menționat pentru prima dată în 1539, când Francisco de Ulloa a navigat în amonte de Golful California, iar prima hartă cu numele Colorado a apărut în 1743 (celelalte hărți care arătau râul, aveau nume și cursuri diferite). Mai târziu, i-a fost schimbat numele, numindu-se râul Grand, de la izvorul său din Parcul Național Rocky Mountain până la confluența sa cu râul Green din Utah, pentru ca, începând cu anul 1921, să fie din nou redenumit râul Colorado și de atunci râul a inclus toată zona sa actuală.

Istoria modernă a râului Colorado constă în principal în gestionarea apei sale pentru utilizări municipale și pentru prevenirea inundațiilor.

La scurt timp după semnarea, în 1922, de către statele din bazinul râului Colorado, a unui Pact care guvernează drepturile fiecărui stat asupra apei râului, s-a trecut la construirea barajului Hoover, pentru a furniza apă pentru irigații, pentru a gestiona inundațiile și pentru a genera electricitate. Barajul, numit inițial Damul Boulder, redenumit mai târziu Damul Hoover, a fost, la acea vreme, una dintre cele mai mari structuri construite de om, pe drept cuvând considerată una dintre marile minuni arhitecturale ale lumii.

Fără îndoială, prezența acestui râu a fost cheia dezvoltării populației într-una dintre cele mai aride regiuni din toată America de Nord.

Încântătoarea ta prezentare mi-a adus aminte de o definiție foarte frumoasă dată apei de Alberto Casiraghy: „Apa este o emoţie care curge.”

Și fiindcă iubesc nespus de mult marea, cu emoție am privit și eu la imaginile splendide ale râului Colorado, din fotografiile foarte reușite, de bună calitate, ca întotdeauna!

Felicitări, Helmut, pentru tot! Felicitări și d-lui Dieter pentru contribuția cu partea fotografică!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Westul Statelor Unite - Colorado River, data: 19.03.2022, 17:02

Mulțumesc mult, Helmut, pentru frumoasa surpriză!

Am trimis pe e-mail acest pps, cu dorința de a aduce o rază de frumos, speranță și bucurie, în primul rând doamnelor, fiindcă ele sunt purtătoare de mărțișor, dar și prietenilor mei, pentru că toată lumea are nevoie de speranță, în aceste zile triste, cu tot ce se întâmplă acum în lume!

Nu l-am trimis însă pentru postare pe site, fiindcă este deja postat, într-o variantă mai veche. Acum i-am adus doar mici modificări, adăugându-i câteva imagini în plus.

Primăvara a fost și a rămas anotimpul renașterii, al iubirii, al bucuriei, al unor noi începuturi, minunea renașterii naturii aducându-ne aminte, în fiecare an, că întotdeauna mai există o speranță, și cum mărțișorul este simbolul ei, doresc să aducă tuturor sănătate, bucurie, speranță, iubire, liniște și pace, acea pace de care cu toții avem nevoie, fiindcă ea este fundamentul tuturor trăirilor şi faptelor noastre!

Iar pentru tine, Helmut, aș mai adăuga în plus, să-ți aducă și multă inspirație, ca să ne încânți în continuare cu pps-urile tale minunate, și totodată, ajutor divin, ca să te faci bine, că știu ce greu ți-a fost în ultima perioadă!

 

Cu stimă și aleasă prețuire,

Teodora Buiță

 

Comentariu la 1 Martie, ziua Primaverii, ziua Martisorului., data: 05.03.2022, 13:36

Artistul italian Roberto Bernardi este un pictor fotorealist care explorează frumusețea vieții de zi cu zi prin reflexiile și transparența picturilor sale cu natură moartă, folosind ca subiect principal farfurii și pahare, electrocasnice de bucătărie, mașini de spălat vase, frigidere și mai recent, acadele și bomboane.

Probabil că, dacă lucrările sale ar fi fotografii, nu ne-ar impresiona nici pe jumătate atât de mult, cum o fac picturile sale vesele, colorate, cu o luminozitate intensă și o textură a ambalajelor, atât de detaliată, încât îți vine să dorești a mânca dulciurile respective!

E fascinant faptul cum pictorul, care pare să aibă o atracție deosebită față de cele mai banale scene și imagini, precum cele cu borcane pline de bomboane multicolore, știe din toate acestea să facă artă! Pentru aceasta îți trebuie, într-adevăr, mult talent!

Îți mulțumesc, Cipri, și te felicit, pentru prezentarea ta frumoasă și veselă, care, așa cum bine spui, „ne amintește de copilăria noastră”, de vremea când eram fericiți, fără griji, fiecare imagine răspândind bucurie și seninătate!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Hyperrealistic Oil Paintings by Roberto Bernardi, data: 26.02.2022, 03:59

Într-adevăr, fabulosul Las Vegas, „orașul jocurilor de noroc, al păcatelor și al distracției”, din statul Nevada, merită a fi vizitat, pentru că aici ai ce vedea, dar mai ales, ai infinite posibilități de a te distra!

Când spun „ai ce vedea”, desigur că nu mă refer la vechile clădiri istorice, catedrale, castele sau palate somptuoase din țările europene, ci la o mulțime de hoteluri luxoase, magazine, cazinouri, teatre, reclame…, toate luminate din plin, majoritatea aflându-se pe lunga stadă Strip.

Interesant este faptul că în „orașul care nu doarme niciodată”, te poți plimba prin Paris (îl recunoști după Turnul Eiffel), Veneția (are canale și gondole cu care te poți plimba) și New York (îl recunoști de departe după statuia Libertății, la fel ca și Empire State Building sau Chrysler Building), toate aflându-se într-un singur oraș - Las Vegas!

Îmi închipui, Helmut, ce uimit ai fost, trecând pe lângă cele mai mari și luxoase hoteluri, cum ar fi:

Caesars Palace (pe care l-am admirat în filmul „The Hangover”), Aria (din filmul „Now You See Me), celebrul Bellagio Hotel și imensa fântână din fața sa, ce „dansează” pe muzica lui Andrea Bocelli, MGM, Luxor, Piramida lui Keops, Hard Rock Café Hotel… etc. , toate având cazinouri ce se întind pe sute de metri patrați!

Am citit că pentru cine dorește să aibă o experiență unică și o priveliște spectaculoasă a orașului văzut de sus, sunt companii care oferă tururi cu elicopterul, atât ziua, cât și noaptea, pentru ~120 $ de persoană.

Am remarcat, la fel ca și în alte pps-uri minunate, realizate cu excursia din USA, că tu, Helmut, cu apartul tău NIKON performant și cu un Canon excelent al d-lui Dieter, ați realizat fotografii excelente, pentru care vă felicit!

Mulțumesc pentru frumoasa și încântătoarea plimbare virtuală prin uimitorul și luxosul oraș American, Las Vegas!

Cu stimă,

Teodora

Comentariu la Westul Statelor Unite - Las Vegas, data: 24.02.2022, 05:31

Internetul lucrurilor (Internet of Things - IoT) începe să facă parte din viaţa cotidiană, din ce în ce mai mult, devenind o tehnologie extinsă în multe domenii și care va permite intrarea într-o nouă eră economică pentru întregul glob.

De fapt, IoT nu este rezultatul unei singure tehnologii noi, mai multe progrese tehnice complementare furnizează capabilităţi care, luate împreună, ajută la eliminarea decalajului dintre lumea virtuală şi cea fizică. Aceste capabilităţi susţin IoT şi perspectivele dezvoltării acestuia.

În concluzie, organizaţiile economice va trebui să înceapă să implementeze tehnologia IoT, dacă doresc să supravieţuiască pe termen lung, însă va trebui să pună în aplicare și strategii care să răspundă numeroaselor riscuri asociate cu Internetul lucrurilor, așa cum ai precizat și tu.

Da, pe lângă multele avantaje pe care le aduce IoT în viața noastră (ne îmbunătățește confortul, eficiența, ne ajută să ne schimbăm modul de lucru, economisind timp și resurse), pe măsură ce lumea devine tot mai conectată și mai obișnuită cu obiectele „smart”, și gradul lor de periculozitate crește.

De exemplu, va fi suficient ca un singur dispozitiv conectat să fie accesat de hackeri, pentru ca întreaga rețea a unei locuințe să fie compromisă.

Sistemul inteligent care-ți monitorizează copiii, poate fi accesat de indivizi fără scrupule, iar aceiași senzori care îi permit mașinii tale să evite un accident, pot fi manipulați de hackeri pentru a accelera într-un moment nepotrivit sau pentru a-ți opri mașina într-un loc periculos.

Chiar și faptul că transmiți date oriunde te-ai afla, poate fi folosit împotriva ta, de către niște răufăcători!

În fine, tehnologia care permite eficientizarea procesului de producție, s-ar putea să te coste serviciul. Am putea ajunge, chiar la orizontul anilor 2030, în situația în care obiectele inteligente din jurul nostru să fie mult mai eficiente decât am putea fi noi vreodată!

În scenariul pozitiv, omul va deveni o ființă care creează, nu lucrează - acest lucru fiind rezervat roboților. În scenariul negativ, vom îngroșa rândurile celor inutili. Nu neapărat șomeri, dar nici prosperi.

Se estimează însă că impactul pozitiv al IoT va fi mai important decât pericolele aferente.

Iar dacă ne-am obișnuit deja, într-o oarecare măsură, să ne protejăm datele personale de pe computer și de pe telefonul mobil, va trebui să facem același lucru și cu datele pe care le trimitem în rețea fără să știm. Și să ne adaptăm noii realități economice!

În cele din urmă, există posibilitatea că vom fi devenit și noi doar un nod din rețea. Și nu știm dacă aceasta va fi minunat sau îngrozitor!

Mulțumesc, Adrian, și felicitări pentru realizarea unui pps deosebit, cu informații interesante privind viitorul ce ne bate deja la ușă, care, totuși, pe unii îi îngrijorează, din motivele expuse mai sus! Cert este că nu avem alternativă și trebuie să ne adaptăm noilor tehnologii apărute în viața noastră, cu toate avantajele, dar și riscurile ce le prezintă, odată cu „trecerea într-o nouă etapă a civilizației noastre”!

Cu stimă,

Teodora Buiță

Comentariu la Tehnologii care ne schimba viata-3. IoT-Internetul lucrurilor, data: 17.02.2022, 03:37